Pe urmele lui Cristos

Începând din această săptămână avem la Biserica El Roi o nouă serie de seminarii: Pe urmele lui Cristos. Această serie are ca scop formarea unei gândiri teologice învățând de la Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.
pe urmele lui Cristos
Este un studiu de sinteză a celor patru Evanghelii în ce privește gândirea teologică a lui Isus Cristos. Are ca și context dezbaterile moderne și contemporane din domeniul teologiei Noului Testament, și ca și scop edificarea bisericii prin restaurarea temeliei gândirii și credinței așa cum le vedem și înțelegem din lucrarea lui Isus Cristos.
Share
Comments

Umblarea pe mare - Ioan 6

Ucenicii sunt trimiși de Isus din situația în care se află. El face acest lucru pentru a-i proteja de o primejdie. Și ucenicii, ca și ceilalți evrei din acea vreme, credeau că venirea lui Mesia va duce și la eliberarea de sub jugul asupririi străine, care la acea vreme era puterea romană. În urma înmulțirii pâinilor mulțimea are astfel de planuri, de a-l face pe Isus împărat. O astfel de eliberare în termeni politici nu este parte din planul lucrării lui Isus. Lucrarea lui duce la o eliberare, la un exod, dar nu la unul de sub asuprirea oamenilor. Pentru a-i ajuta în această privință Isus le poruncește să plece cu corabia pe mare înspre Capernaum. Read more...
Comments

S-a adus jertfă o singură dată

Preocuparea autorului în Evrei 9 este să arate lipsurile vechiului legământ făcând trimitere la cerințele cultice pentru închinare. Cortul și ritualul de acolo oferă vocabularul și gramatica cu care autorul vorbește despre lucruri arătate lui prin Duhul Sfânt (9.8). Împărțirea Cortului în partea dinainte și partea din spate arată că apropierea de Dumnezeu nu era un lucru ușor. Avem un sistem de bariere între cel care se închină și Dumnezeu. Accesul la Dumnezeu era foarte limitat. Oamenii aveau acces la Dumnezeu doar prin reprezentanți (preoți, și Marele Preot). Această situație spune că accesul la Dumnezeu încă nu era deschis pentru oameni. Read more...
Comments

Bunul samaritean - Luca 10.25-37

- aceasta este o parabolă narativă, o povestire intenționată să slujească drept exemplu („Du-te și fă și tu la fel!“)
- această parabolă nu apare în celealte Evanghelii
- cărturarul întreabă cu privire la „Cine este semenul meu?“ și primește răspuns cu privire la „Care dintre aceștia trei ți se pare că a fost semenul celui căzut în mâinie tâlharilor?“
- este această parabolă spusă din punctul de vedere a celui căzut între tâlhari? Da. Read more...
Comments

Doi datornici - Luca 7.36-50

- aceasta este o parabolă juridică, care are o extensie în versetele 44-46
- iertarea este o eliberare
- putem vedea în contextul acestei parabole asocierea lui Isus cu păcătoșii, deși era în casa unui fariseu
- fariseul nu era obligat să-i spele picioarele lui Isus, să-l ungă cu ulei, și să-l salute cu un sărut, dar putea să-i pună la îndemână lui Isus apă să-și spele picioarele; dacă l-ar fi sărutat ar fi arătat respect și umilință
- a-i unge picioarele lui Isus, a i le săruta, și a le șterge cu părul capului pune audiența într-o situație foarte inconfortabilă; aceste fapte ale unei femei față de un bărbat sunt extreme
- despletirea părului în public era atât un act seducător, cât și unul care arată devotament, jale
- pentru farisei, adesea luarea mesei era o ocazie pentru studiu cu alții pe care îi considerau puri; faptul că Isus o lasă pe femeia păcătoasă să-l atingă provoacă indignare pentru fariseu
- un dinar era echivalentul unei zile de lucru pentru un lucrător
Read more...
Comments

Judecata finală - Matei 25.31-46

- această cuvântare parabolică este despre separarea oilor de capre, care slujește drept analogie cu ce se va întâmpla la judecata finală
- fiecare dintre cele cinci cuvântări din Evanghelia după Matei se sfârșește vorbind despre judecată; aici avem judecata tuturor neamurilor
- Isus se adresează ucenicilor; fiecare dintre parabolele din cap. 25 sunt intenționate să încurajeze la veghere și credincioșie ca pregătire pentru cea de a doua venire
- Israel împreună cu celelalte popoare sunt adunate la judecata finală; separarea este între cei drepți și cei blestemați Read more...
Comments

Nașterea credinței

Credința care duce la mântuire este un eveniment care are loc în condiții speciale. Omul își desfășoară viața pe planul pământesc în care își duce la îndeplinire planurile și își împlinește responsabilitățile. Viața este grea și plină de lucruri neprevăzute. Lipirea omului de cele pământești este puternică și duce la împietrirea lui. Pământul îl închide și îl întunecă. De aceea, este nevoie de evenimente care să spargă acest curs al vieții și să arate spre cer și spre Dumnezeu. Cel mai frecvent acestea sunt situațiile grele prin care trece omul, situații în care caută ajutor la Dumnezeu. Acele împrejurări sunt șansa lui de a ieși de sub stăpânirea lucrurilor de jos, pământești, și de a se reorienta înspre cele de sus, cerești. Omul are nevoie să știe unde găsește ajutor în astfel de împrejurări. Când i-a fost bine a ignorat acest lucru sau a luptat împotriva lui, dar când este la greu își poate aduce aminte de el. Read more...
Comments

Mirajul puterii

Setea după stăpânire vine din voința eului care nu are stăpân pe Domnul înviat din morți. Când voința eului nu este coordonată de credință, omul va căuta libertatea fără margini și puterea. Necazul lui este că nici una dintre acestea nu vor fi vreodată îndeajuns, iar o parte dintre ceilalți nu vor sta să fie luați în stăpânire de el. Aceasta duce la conflicte, pierderi și singurătate. Read more...
Comments

Toma - de la îndoială la credință

Pentru că n-avem multe texte despre Toma, este o oarecare revenire anuală, la același personaj, din același loc din Scripturi - Ioan 20:24-29. Evangheliștii Matei, Luca, Marcu nu ne dau un portret al acestui om. Doar Ioan o face. Ioan construiește cu mare atenție portretul lui Toma în Evanghelia lui. De trei ori ne vorbește despre el: în capitolul 11, în capitolul 14 și aici, în capitolul 20. Inainte de a vorbi despre el, vreau să facem câteva observații din alte texte din Scripturi despre îndoială.

Despre îndoială

Read more...
Comments

Instituirea Cinei Domnului

Religia creștină are două evenimente care se repetă pentru toată istoria Bisericii. Avem un eveniment care marchează începutul vieții creștine, un eveniment public, acela este evenimentul botezului (botezul fiind mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, o mărturie cu privire la lucrarea lui Dumnezeu din viața cuiva), și cel de al doilea eveniment din religia creștină este Cina Domnului. Dacă botezul marchează începutul vieții creștine, Cina Domnului arată esența vieții creștine. Dacă la botez depui mărturie cu privire la cum te-a mântuit Dumnezeu, de unde te-a scos Dumnezeu, cum a lucrat în viața ta, cum a început noul să ia locul vechiului, la Cină, când participi, arăți tuturor legătura ta permanentă cu evenimentele mântuirii. Aceasta facem noi la Cina Domnului. Vreau să ne uităm la un eveniment care are loc la un anumit moment în lucrarea Mântuitorului. El nu instaurează Cina Domnului în primul an al lucrării Sale, nici în al doilea an, ci instaurează Cina Domnului înainte să moară, cu o zi înainte. Moartea Lui a avut loc în săptămâna Azimilor, în săptămâna Paștelor. Aceste observații sunt necesare pentru ca noi să vedem și să gustăm din plin simbolistica acestui eveniment. Read more...
Comments

Orizont teologic al vieții în poporul lui Dumnezeu

bi-bl
Textul din Deuteronom 28-30 este un text de final în lucrarea lui Moise. În acest text se finalizează discursul lung al Pentateuhului sub forma unor afirmații simple, dar decisive. Termenii cheie sunt cei ai binecuvântării și blestemului. Acest text este o chemare la a alegei ascultarea de Domnul pentru a trăi, și o arătare detailată a consecințelor neascultării. Într-un anumit sens este o profeție care, în mod negativ, se împlinește cu ducerea în robie. Voi avea cinci seminarii pe baza acestui text la Biserica El Roi în această perioadă.
Comments

Lectură davidică a istoriei mântuirii

De la Avraam la Cristos istoria mântuirii este înțeleasă în trei serii de câte paisprezece (Matei 1.1-17). Această abordare este inspirată de valoarea numerică a consoanelor numelui lui David (dwd, 4+6+4). În acest fel genealogia genezei lui Isus Cristos este prezentată în termeni regal davidici. Astfel, caracterul implicit mesianic davidic este așezat la temelia discursului. Aceste trei serii de câte 14 identifică patru momente (personaje sau evenimente) cruciale din istoria poporului lui Dumnezeu. Aici trebuie menționat faptul că toată descrierea este făcută în contextul fundamental al existenței poporului ales al lui Dumnezeu. Read more...
Comments

Un Tată desăvârșit - Matei 5.48

Aceasta este voia lui Dumnezeu cu privire la noi, așa cum ne-o descrie Domnul Isus. Acest lucru este clar, dar când punem întrebarea specific nu mai este atât de uşor.
Ce a vrut să spună Mântuitorul prin cuvintele: „Voi fiţi desăvârşiţi”? Acest verset este concluzia la tot ce a spus Mântuitorul până acum în Predica de pe munte, o predică ce începe cu fericirile, apoi vorbeşte despre esenţa uceniciei, sare şi lumină, şi apoi intră în predică începând cu Matei 5.17, cuprinsul ei se încheie în Matei 7.12, după care avem concluzia predicii. Din când în când avem afirmaţii care sumarizează argumentul predicii până în acel loc. Aşadar, versetul nostru este o astfel de concluzie. Fără îndoială că Mântuitorul nu a vrut să spună că în viaţa de aici noi vom ajunge perfecţi. Spun aceasta pentru că dacă vom privi în Matei 6 când ne învaţă cum să ne rugăm ne spune următoarele cuvinte în 6.12: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertă greşiţilor noştri.“ Acest verset ne spune că în viaţa ucenicului, a acelui care-l urmează pe Hristos, vor fi şi greşeli, şi el are nevoie să ştie că acele greşeli, în urma rugăciunii cu pocăinţă pot fi uitate; în urma iertării pe care şi el o acordă celor care au greşit faţă de el. Dacă mergem cu lectura mai departe în Evanghelia după Matei, şi ajungem la Matei 18 care e un capitol despre fraţi găsim următorul lucru în 18.15: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur, dacă te ascultă ai câştigat pe fratele tău.“ Acest verset nu este pentru cineva din afara Bisericii, pentru un păgân, ci este pentru un frate. Aşadar, ceea ce spune Mântuitorul aici în Matei 5.48, nu arată că noi aici am ajuns perfecţi. Dacă lucrurile stau aşa, ce vrea să spună Mântuitorul? Încotro ar trebui să mergem să căutăm conţinut pentru ceea ce vrea să spună El? Read more...
Comments

Bogatul și Lazăr

În șirul de meditații din pildele Mântuitorului, din care încercăm să înțelegem felul în care lucrează Împărăția lui Dumnezeu în mijlocul nostru, odată cu citirea acestei pilde (Luca 16.19-31) începem un grup aparte de pilde, care vorbesc despre ceea ce trebuie să fac eu în urma chemării pe care mi-o dă Cristos. Toate pildele Mântuitorului le putem împărți în trei categorii mari: mai întâi avem pilde care au anunțat că Împărăția, vremea întoarcerii la Dumnezeu, a venit. Începând cu pilda aceasta „Bogatul și Lazăr” avem cea de a doua categorie de pilde, pilde ale chemării, pilde de invitație, iar cea de a treia categorie a pildelor vor fi pilde ale judecății, avertismente. Read more...
Comments

Duhul Sfânt - pecete și arvună

Când vorbim despre lucrarea Duhului Sfânt, inspiraţia Scripturilor este o doctrină care trebuie presupusă, pentru că doar aşa avem perimetrul clar până unde putem merge şi unde trebuie să ne oprim, când vorbim despre Duhul Sfânt; care sunt lucrurile pe care El, potrivit cu lucrarea lui Cristos, ni le-a arătat, până unde ne călăuzeşte El şi unde se opreşte. El a lucrează în viaţa Mântuitorului, el este autorul Scripturilor, el lucrează în oameni.Read more...
Comments

Oportunități misionare

Filadelfia este cea mai nouă dintre cetățile care primesc aceste scrisori de la Cristos cel înălțat; cetatea a fost întemeiată de Attalus al II lea Filadelful (159-138 î.Cr.) în cinstea fratelui său Eumenes al II lea, numind-o Filadelfia („dragoste de frate“). Filadelfia era un centru pentru răspândirea culturii grecești.
Read more...
Comments

Femeia grecoaică

În Scripturi există cuvinte aspre care taie până la os. Unul dintre acele locuri este textul din Marcu 7.24-37 despre femeia grecoaică de obârșie siro-feniciană. Această întâmplare din ținutul Tirului și al Sidonului trebuie văzută împreună cu ce scrie în prima parte a capitolului șapte, în contrast cu ce e acolo. În prima parte a capitolului, cuvântul ne spune că au venit de la Ierusalim niște cărturari și au început să bage de vină. De ce ucenicii Tăi mănâncă cu mâinile nespălate? Acești conducători ai poporului, după ce ascultă de la Isus explicația, îl resping. Capitolul 7 din Evanghelia după Marcu este o ilustrare a unor versete foarte cunoscute din Scriptură pe care le găsim în Ioan 1.11-12: A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.Read more...
Comments

Crize ale credinței - Ioan 20.1-31

Acest cuvânt ne descrie ce s-a întâmplat în ziua de astăzi când sărbătorim învierea Domnului Isus. Avem patru situații în Ioan 20. Fiecare din aceste situații este o criză. Începând cu prima și până la a patra mergem din rău în mai rău în ce privește credința. De aceea, am și intitulat mesajul „Crize ale credinței.” Read more...
Comments

Intrarea în Ierusalim

Matei 21.1-10 este un cuvânt foarte cunoscut. De aceea, pericolul, acum la începutul mesajului, este să ne deconectăm total, fiecare dintre noi crezând că știm tot ce scrie aici. Noi avem datoria de a auzi întotdeauna proaspăt Cuvântul lui Dumnezeu, de aceea vă îndemn la veghere încă de la început, pentru ca tot ceea ce avem aici să fie primit de fiecare dintre noi. Meditația aceasta are un mesaj simplu în două părți. Mai întâi, vreau să ne adâncim în a înțelege cât mai clar ce face Isus, pentru ca oamenii să cunoască ceva despre El, iar în al doilea rând vreau să vedem ce au priceput cei care au văzut și au auzit ce a spus Isus, și ce au făcut. Read more...
Comments

Cristos domnește!

Sărbătorile din bisericile noastre sunt după cum urmează: naşterea Domnului, botezul Domnului, răstignirea, învierea şi înălţarea, coborârea Duhului Sfânt. Vrând, nevrând, acestea, şase la număr au priorităţi diferite. Le acordăm atenţii diferite. Acest lucru este mânat de diferite interese. Aproape pe nesimţite, Naşterea Domnului a luat-o înaintea celorlalte. Abia apoi vine botezul, undeva aproape vine răstignirea şi învierea, dar cu siguranţă, înălţarea este mai în spate. După înviere, la şase săptămâni, a şasea joi, este înălţarea Lui la cer. 40 de zile. Putem explica în multe feluri, această ierarhizare, în ce priveşte importanţa acestor evenimente. Cu siguranţă, nu este bine că Inălţarea este atât de în spate. Sunt Biserici, în care această sărbătoare este aproape ignorată. Nu are o zi specială, în care atenţia să se focalizeze asupra ei. Read more...
Comments

Apocalipsa 22.6-21

Epilogul cărții Apocalipsa are asemănări cu prologul cărții. La finalul cărții Ioan aude pe mai mulți vorbind. Îi vorbește îngerul, Isus Cristos, Duhul, și mireasa. Acest dialog liturgic de final adună lucruri esențiale pentru cei care urmează să citească această carte. Conținutul ei trebuie să rămână intact. Din cele șapte fericiri din întreaga carte, aici avem pe ultimele două.
Read more...
Comments

Fiul risipitor

Fiecare dintre noi avem povestiri favorite. Dintre pildele Mântuitorului cred că aceasta este printre cele mai iubite. Dintre toate pildele, peste patruzeci pe care le-a spus Mântuitorul, pe primele trei locuri, în ce mă privește, este și aceasta, pilda Fiului risipitor (Luca 15.1-2, 11-32). Celelalte, foarte aproape de sufletul meu, sunt pildele Bunului samaritean, și pilda Semănătorului. Pornind de la acest gând vreau să vedem dragostea Tatălui. Read more...
Comments

Judecata lui Isus

După investigarea făcută de membrii Sinedriului, Isus a fost dus înaintea lui Pontius Pilat. El a fost condamnat la moarte și răstignint de romani pe baza unei acuzări politice.
Autoritățile de la Templu au cercetat dacă învățătura lui Isus are sau nu autoritate, așa cum au făcut și în alte situații din vremea bisericii primare (a se vedea acuzarea și condamnarea lui Ștefan, Fapte 6). Potrivit cu Deuteronom 17.8-13, care spune că oricine care refuză judecata Marelui Preot în chestiuni controversate trebuie să fie executat, conducătorii de la Templu erau obligați să facă o investigare. Existența unor învățături discordante în privința Legii putea distruge poporul, și de aceea Isus a fost chestionat în mod repetat în ultima lui călătorie la Ierusalim.Read more...
Comments

Avraam în Luca

Avraam este cel căruia Dumnezeu i-a făcut o promisiune că va veni în ajutorul poporului său Israel. Atât Maria (1.55) cât și Zaharia (1.73) fac referire la această promisiune; Domnul i-a promis lui Avraam că îl va binecuvânta pe el și pe urmașii lui. Această binecuvântare presupune libertate de închinare și dezrobire de orice domnie străină. Portretul copilului Mesia este înțeles în legătură cu aceste promisiuni importante făcute de Dumnezeu lui Avraam. Un patriarh este în planul lui Dumnezeu un punct de referință spre care privesc generațiile ulterioare. Read more...
Comments

Creșterea și dobândirea împărăției

Marcu 4.26-32. Avem nevoie în maturizarea noastră spirituală să ne sensibilizăm urechea și inima, să ne limpezim vederea pentru ca acolo unde este El să fim și noi, încotr-o merge El să mergem și noi, ce face El să facem și noi. Ultimul lucru pe care vrem să-l facem este să facem lucrurile din fire. Pe toate trebuie să le facem prin Duhul. De aceea, citim împreună pildele Domnului Isus, taina Împărăției lui Dumnezeu, a felului în care ea vine între oameni, a felului în care cheamă pe oameni la ea, a felului în care aduce judecată. Totul este cuprins în pildele Mântuitorului. Prin pilde ne deschidem ochii, și vedem cum lucrează Dumnezeu între oameni. Care sunt căile Lui?Read more...
Comments

Lumina din sfeșnic

Lumina din sfeșnic (Marcu 4.21-25). Acestea sunt cuvintele Domnului asupa cărora vreau să medităm; cuvinte oarecum enigmatice. La prima auzire nu e ușor să le pătrunzi înțelesul. Comentatorii se frământă cu privire la ce a vrut să spună Isus. E o vorbire în pilde despre lucruri care țin de răspunsul meu și răspunsul tău la lucrarea lui Dumnezeu. Cred că aici avem trei lucruri pe care vrea să ni le spună Domnul. Mai întâi lumina pe care a trimis-o Dumnezeu în lume, prin Fiul Său și prin Împărăția Sa, nu poate fi oprită și nu depinde de regulile mele. În al doilea rând, măsura în care eu primesc ce a adus această lumină, va fi măsura în care pricep ce a adus ea, iar în al treilea rând, măsura în care resping ce a adus această lumină va fi va fi măsura în care pierd. Acestea sunt lucrurile asupra cărora vreau să medităm. Read more...
Comments

Peticul și vinul

Cristos a ales să-i învețe pe ucenici și pe oameni despre Împărăția lui Dumnezeu în pilde, a ales să-i învețe pe oameni despre felul în care lucrează Dumnezeu între oameni și în oameni prin pilde, de aceea le citim și noi, pentru că vrem ca drumul pe care merge El să mergem și noi.
Read more...
Comments

Semănătorul și taina împărăției

Când ai în plan să citești pildele Mântuitorului cu care ar trebui să începi? Cred că punctul de pornire poate fi dat de mai multe pilde. Am ales să începem cu parabola semănătorului datorită a ceea ce scrie în Marcu 4.13. Acolo Cristos spune așa.: „El le-a mai zis; „Nu înțelegeți pilda aceasta? Cum veți înțelege atunci toate celelalte pilde?“ (Marcu 4.1-20)Read more...
Comments

Introducere la parabolele lui Isus

Noi toți știm direcția spre care ne îndreptăm, cu toții știm ținta: Dumnezeu lucrează în Biserică pentru ca fiecare dintre cei care o alcătuiesc să ajungă tot mai asemenea cu Fiul Său. Dar în calea fiecăruia dintre noi sunt piedici, sunt lipsuri, și fiecare are ceva de schimbat, de înnoit. Cred că pentru această perioadă din viața Bisericii, noi toți avem de lucrat și la următorul aspect: în vremea de acum, una dintre provocările cu care suntem confruntați fiecare este următoarea: cine are dreptate? cine vede lucrurile cel mai bine? Ne confruntăm cu lucrul acesta.
Read more...
Comments

Avraam în Matei

Un patriarh ca Avraam este punct de referință în istoria poporului lui Dumnezeu. Cartea neamului lui Isus Cristos îl are ca început. Celelalte evenimente importante sunt David și robia babiloniană. Caracterul de întemeietor al poporului lui Dumnezeu are implicații pentru toată istoria. Înțelegerea naturii poporului lui Dumnezeu îl are întotdeauna în centru: credința, ascultarea, și așteptarea devin cerințe pentru urmașii lui.Read more...
Comments

Din întuneric la lumină

Cel mărturisit de evanghelistul Ioan, încă de la început, este descris ca fiind adevărata Lumină (1.6, 9). Această lumină a venit în lume (1.9). Lumina este în conflict cu întunericul, dar întunericul n-a învins-o (1.5). Coordonatele luminii și întunericului sunt, de la început, elementele făuritoare de context. Lumina adevărată este Cuvântul care se face trup și care locuiește între noi plin de har și de adevăr. Primirea acestui Cuvânt întrupat duce la nașterea din Dumnezeu. Credința în Numele lui duce la nașterea din Dumnezeu. Acest nou început este descris cu ajutorul metaforei nașterii prin care se subliniază intrarea în familia lui Dumnezeu și o nouă viață (1.13). Acest nou statut nu este o lucrare făcută de oameni, ci de Dumnezeu. Fără nașterea de sus/din nou nu se poate vedea împărăția lui Dumnezeu. Intrarea în împărăția lui Dumnezeu este posibilă doar pe baza nașterii din apă și din Duh (3.3, 5). Membralitatea în împărăția lui Dumnezeu este dobândită doar prin naștere. Această perspectivă organică așează conceptul familiei în centrul înțelegerii mântuirii: în împărăția lui Dumnezeu sunt doar cei născuți din Dumnezeu, copiii lui Dumnezeu (1.13).Read more...
Comments

Întoarcerea acasă

În Evanghelia după Luca lucrarea lui Dumnezeu în mijlocul poporului său este văzută în termenii mântuirii: „El ne-a ridicat un corn al mântuirii“ (1.69). Soarele răsare din înălțime, ca să strălucească peste cei aflați în întuneric și în umbra morții, să le călăuzeazcă picioarele pe calea păcii (1.79). Ioan a pregătit calea Mântuitorului clarificând ceea ce se așteaptă de la ei: roade vrednice de pocăință, altfel copacul este tăiat și aruncat în foc (3.8, 9). Cel chemat de Isus trebuie să lase tot și să-l urmeze (Petru, 5.11; Levi 5.28). Astfel, se arată caracterul cuprinzător al hotărârii cuiva de a-l urma pe Isus. Doar când pocăința se regăsește în roade este valabilă. Atunci omul este bun și scoate lucruri bune din visteria bună a inimii lui (6.45). El, ca Fiu al Omului, are puterea de a ierta păcatele (5.20; 7.47). Omul care aude Cuvântul spus de Isus și îl împlinește este omul care-l ascultă ca Domn și astfel își întemeiază casa pe stâncă (6.46-48). Dar cei mai mulți din acea generație sunt ca niște copii la care nu le poți intra în voie (7.31, 32); a venit Ioan și nu l-au acceptat, a venit Isus și nu l-au acceptat nici pe el (7.34). Este nevoie de lepădare de sine și de luarea crucii (9.23), nu de comportament copilăros oscilant, sau de încercarea de a câștiga întreaga lume pierzând sufletul (9.25).Read more...
Comments

Deschiderea ochilor

În Evanghelia după Marcu ucenicii și ceilalți oameni ajung să-l înțeleagă cu adevărat pe Isus doar în lumina morții sale pe cruce. Atât la botez (1.10), cât și la răstignire (15.39) ni se spune că cerul s-a deschis, și că perdeaua din Templu s-a sfâșiat de sus până jos deschizându-se astfel calea spre Dumnezeu. Aceste eveniemente ale revelației și accesului la Dumnezeu sunt evenimente definitorii pentru Isus Cristos și pentru felul în care omul ajunge să-l înțeleagă și să-l accepte.
Read more...
Comments

Intrarea pe poartă, umblarea pe cale

Cum lucrează Isus în viața oamenilor? Ce le cere să facă? În ce fel vorbește cu ei? Această investigație este în perimetrul Evangheliei după Matei.
El a venit pentru a mântui pe poporul lui de păcatele sale (1.21). Începând de aici îl putem vedea mai precis în ce privește misiunea pe care o are de îndeplinit. Știm care este problema: robia păcatelor. Această robie duce la împietrirea inimii (13.15).
Read more...
Comments

Proslăvirea Fiului

Ioan vorbeşte despre moartea Mântuitorului, despre moartea prin care s-a finalizat lucrarea Lui, ca despre o glorificare, ca despre un loc în care slava pe care am început s-o vedem de la întrupare (1:14: „și noi am văzut slava Lui“) se vede într-un mod deplin, desăvârşit, suprem – când e răstignit, când e înălţat pe cruce, când moare. Aceste lucruri ţesute de apostolul Ioan nu sunt lucruri noi. Scripturile, mai ales în Vechiul Testament, dar şi în celelalte Evanghelii şi în Epistole, folosesc mereu şi mereu această familie de cuvinte a slavei sau a slăvirii, a proslăvirii, a gloriei, a glorificării. În Vechiul Testament slava lui Dumnezeu era o descoperire, o revelare a prezenţei lui Dumnezeu, a naturii lui Dumnezeu, într-un anumit loc. Știm cum în Cartea Exod, în capitolul 16, versetul 7, Moise le spune aşa: „Mâine veţi vedea slava Domnului.“ Şi a doua zi s-a întâmplat că a fost prima zi când evreii au primit mană din cer. Prin acea lucrare s-a văzut puterea lui Dumnezeu, prezenţa lui Dumnezeu. S-a văzut Dumnezeu având grijă de poporul Său. Cele mai deosebite evenimente din istoria poporului evreu, care arată slava lui Dumnezeu, sunt cei 40 de ani prin pustie. Cuvântul lui Dumnezeu (v. Exod, capitolele 16-24) spune lucrul acesta. Ziua, înaintea poporului mergea un nor. Noaptea, în mijlocul taberei era un stâlp de foc. Când vedeau lucrurile acestea, ei ştiau: Dumnezeu este în mijlocul nostru, vedem slava Lui, S-a coborât între noi. Read more...
Comments

Casa lui Dumnezeu

Mesajul acesta este un mesaj despre „Casa lui Dumnezeu.” După ce a intrat în Ierusalim, Isus a avut o destinaţie, s-a dus într-un anumit loc. Acolo a spus anumite lucruri, şi acolo a făcut anumite lucruri. Noi trebuie să învăţăm din spusele lui Isus şi din faptele lui Isus. Știm că se apropie „sărbătoarea Paştelor;” ei aici sunt în săptămâna Paştelor, sunt în prima zi a acestei săptămâni. Spre Ierusalim mergeau mulţimi de perelini, ţinta fiecăruia dintre ei era Templul. Doreau să ajungă acolo, să-şi dea darul pentru templu, jumătatea de șechel, și să-şi aducă jertfa. Datoria fiecărui evreu este în termenii aceştia. Read more...
Comments

Casa pustie

Cea de a doua dărâmare a Ierusalimului și a Templului, în anul 70 d.Cr., a avut cauze multiple. Una dintre ele a fost starea duplicitară a conducătorilor poporului. „Casa pustie“ este pedeapsa pentru ipocrizie. Așa cum este de așteptat ipocrizia este complexă. Elementele ei diverse și manifestările ei multiple o fac greu de explicat. Ascunderea constantă, și modificarea permanentă în funcție de împrejurări și scopuri, o face să fie atractivă pentru oameni.
Read more...
Comments

Pentru ce mulțumește Isus?

În lucrarea sa, îl surprindem pe Isus mulțumind pentru trei lucruri: pentru pâinea cu care a hrănit mulțimile (Matei 15.36, Marcu 8.6, Ioan 6.11), pentru că Lazăr urma să fie înviat din morți (Ioan 11.41), și pentru paharul de la ultima Cină (Matei 26.26, Marcu 14.23, Luca 22.17). Isus mulțumește lui Dumnezeu pentru pâinea cu care a hrănit mulțimile, pentru viață din morți, și pentru iertarea păcatelor. Read more...
Comments

Nunta fiului de împărat

O înțelegere istorică deplină a împărăției lui Dumnezeu cuprinde chemarea acordată de Dumnezeu poporului Israel, și apoi bisericii. În ambele cazuri avem inițiativa împăratului prin care îi cheamă pe oameni la nunta Fiului.
Aici Fiul este prezentat din perspectiva nunții. Fiul este descris ca fiind gata să se însoare, iar oamenii sunt chemați să participe la nunta lui. Fiul nu este descris prin prisma nașterii sale, a lucrărilor sale, ci prin prisma nunții sale. Fiul este un personaj secundar în pilda nunții Fiului de împărat. Persoanele principale sunt împăratul și cei chemați la nuntă.Read more...
Comments

Slujire, nu stăpânire

Ucenicii trebuie să se raporteze unii la alții potrivit cu ce îi învață Învățătorul lor, nu cu ceea ce văd la oamenii din jurul lor. Întâmplarea relatată în Matei 20 în care o mamă cere pentru fiii ei să stea la dreapta și la stânga lui Isus când acesta va veni în Împărăția sa este împrejurarea în care Isus își învață ucenicii despre întâietate și intenții de mărire.Read more...
Comments

Adevăr, dragoste, rugăciune

În Biserică trebuie să existe relații sănătoase. Funcționarea și mărturia bisericii depinde de acest lucru. Cum se pot păstra relațiile din biserică în parametri buni? Ce trebuie făcut atunci când relațiile sunt afectate de păcat? Textul din Matei 18:15-20 ne oferă răspunsuri la aceste întrebări.Read more...
Comments

Defăimare și rătăcire, căutare și bucurie

Viața în comunitate este un exercițiu complex. Oamenii care alcătuiesc o comunitate sunt diferiți și la diverse stadii în procesul de maturizare. De aceea, conflictele nu vor întârzia să apară și odată cu ele și consecințele acestora. Read more...
Comments

Despre Cina Domnului

Cina Domnului este parte din practica Bisericii creștine pentru că a fost instituită de Domnul Isus Cristos. Acest act solemn se aseamănă cu actele profeților, prin care aceștia adesea își transmiteau mesajul. Mărturia din Evanghelii și din 1 Corinteni ne oferă elementele esențiale cu ajutorul cărora putem înțelege lucruri despre Cina Domnului.

Read more...
Comments

Pilda vierilor

Marcu 12 este o confruntare a Mântuitorului cu autorităţile de la templu. Dacă citim primul verset acolo scrie așa: „Când a ieșit Isus din Templu, unul dintre ucenicii Lui i-a zis; „Învăţătorule uită-Te ce pietre și ce ziduri.” Aici Isus stă de vorbă cu Fariseii cu Cărturarii, cu Saducheii cu preoţii. Ei aduc înaintea Lui câteva întrebări grele, problema birului pentru romani, problema învierii, şi care e cea mai importantă dintre porunci. Pe unele le aduc fariseii, pe altele le aduc saducheii. Toate acestea pentru al ispiti pe Isus. Acest capitol se încheie cu un exemplu: la templu vine o femeie văduvă, și în visteria templului pune tot ce are, doi bănuţi. În acest fel, printr-un contrast izbitor, omul lui Dumnezeu, Evanghelistul Marcu, ne arată nouă ce a vrut să-i înveţe Isus. Oameni care sunt preocupaţi să-l prindă și să-l ucidă pe Isus, oameni care sunt preocupaţi să-l prindă cu vorba, să-i întindă capcane, oameni pe care nu-i mai preocupă slujirea de la templu, lucrarea lui Dumnezeu, pe aceștia Evanghelia îi compară cu acea femeie văduvă care, faţă de Dumnezeu, dovedește dedicare absolută, ea dă tot ce a avut. Read more...
Comments

Intrarea în Ierusalim

Acesta este Cuvântul care ne descrie sărbătoarea de astăzi, un Cuvânt pe care noi îl cunoaștem foarte bine, Cuvânt care are o mare încărcătură simbolică. Aproape tot ce se întâmplă face aluzie la anumite lucruri. Noi, pe unele le auzim, pe altele nu, pe unele le gustăm, dar altele s-ar putea să nici nu știm că sunt acolo. Dorinţa mea este să le luăm pe rând, și să auzim mesajul prin fapte al acestei întâmplări. Read more...
Comments

Duhul Sfânt, garant al adevărului și al vieții

Duhul Sfânt este cel care ne-a fost trimis să fie cu noi până la a doua venire a lui Isus Cristos. Cunoașterea lui și a lucrărilor lui este un aspect esențial al vieții celui credincios. Acesta este un studiu care caută să ajute în această privință.Read more...
Comments

Hrănirea mulțimii în pustie

După moartea lui Ioan Botezătorul Isus se duce într-un loc pustiu să fie singur. Această retragere a lui Isus într-un loc pustiu devine ocazia pentru a-i învăța pe ucenici din nou despre el.Read more...
Comments

Despre împărăție

Împărăția cerurilor are aspecte pe care doar Dumnezeu le cunoaște, și pe unele din ele ni le descoperă și nouă.
Începuturile ei sunt mici, ca sămânța de muștar. Dar, în timp, crește mai mare decât celealte plante din grădină. Se face ca un pom în care păsările ajung să-și facă cuiburi. E ca aluatul pe care o femeie îl pune în făină. După o vreme va umple tot vasul. Read more...
Comments

Interacțiunea cu Cuvântul

Auzirea, înțelegerea și rodirea Cuvântului este drumul complet pe care trebuie să-l parcurgă Cuvântul în viața celui care-l aude. În calea acestui parcurs sunt multe piedici. Este de datoria fiecărui om să le identifice și să le dea la o parte.Read more...
Comments

Orbirea răutății

În urma unei exorcizări și vindecări (Matei 12:22), părerile martorilor sunt împărțite. Unii se întreabă dacă Isus nu este Mesia, iar alții, considerând că știu, spun că lucrează cu diavolul. Cum ajung oamenii să vorbească în acest fel despre Isus? Unii sunt în cumpănă, dar alții sunt pe deplin împotrivă. De ce e așa? Răspunsul la această întrebare ne este dat de Isus: vorbele rostite descoperă inima.Read more...
Comments

Slujirea noastră și lucrările Celui rău

Realitate și satanalogie


Romani 13:12 ne descrie situația în care trăim în perioada de la învierea și înălțarea Domnului Isus Cristos și până la cea de a doua lui venire. Pe de o parte încă e noapte, iar pe de altă parte nu s-a făcut ziuă. Suntem în zori. Nu e nici noapte, nici zi. Orice înțelegere corectă a realității trebuie să țină seama de acest dat. Împărăția întunericului încă e prezentă, iar împărăția luminii e deja inaugurată.
Noi trăim în această stare în care cele două veacuri ale mântuirii se suprapun: cel vechi trece, iar cel nou e inaugurat.Read more...
Comments

Nu judeca

Relaționarea la ceilalți oameni trebuie să aibă la temelie etica dragostei. Indiferent de atitudinea și de faptele celorlalți noi trebuie să-i iubim, sa-i binecuvântăm, și să ne rugăm pentru ei. Tot ce voim să ne facă nouă oamenii trebuie să la facem noi. Felul în care ne raportăm la ei se va întoarce față de noi. Cu ce măsură măsurăm cu aceea ni se va măsura. Acest fapt nu trebuie uitat.Read more...
Comments

Nu vă îngrijorați

Îngrijorarea este o realitate a vieții. Și cel sărac, și cel bogat se îngrijorează. Cu cât are omul mai multe posesiuni cu atât se îngrijorează mai tare, și cu cât este mai sărac cu atât se îngrijorează mai mult. Averea și sărăcia nu sunt soluții pentru îngrijorare. Credința este soluția pe care ne-o dă Mântuitorul la îngrijorare.Read more...
Comments

Isus Cristos și Legea

Acest subiect este înțeles în mod divers in diferite tradiții creștine. Textul din Noul Testament care are un loc central în această discuție este cel din Matei 5:17: „am venit nu să stric Legea și Profeții, ci să împlinesc.“
Read more...
Comments

Chemarea la ucenicie

Chemarea la ucenicie a lui Petru, Andrei, Iacov și Ioan este model pentru toți cei care vor să-l urmeze pe Cristos. Read more...
Comments

Validarea Fiului

După botez, în viața Fiului, Duhul are inițiativa. El îl duce în pustie să fie ispitit de diavolul. Avem astfel, o inițiativă divină, nu una demonică în ce privește acest stadiu în lucrarea Fiului. Diavolul nu are inițiativă asupra Fiului, ci el doar folosește această ocazie pentru a-l ataca.Read more...
Comments

Nașterea din Duhul

Domnul Isus îi spune lui Nicodim despre necesitatea nașterii din Duh pentru a putea intra în împărăția lui Dumnezeu. Nicodim nu pricepe ce vrea să spună Isus. Cei mai mulți dintre oameni sunt așa ca Nicodim, în întuneric. Deși nașterea din Duh este o minune îi putem înțelege și explica o parte din mecanismul și conținutul ei. Noi auzim vuietul vântului, dar nu știm de unde vine și încotro merge. Noi ne dăm seama că Duhul lucrează o nouă naștere în viața cuiva, dar nu putem explica detaliile acestei lucrări. Read more...
Comments

Botezul Fiului lui Dumnezeu

Botezul Fiului lui Dumnezeu este un eveniment în care ni se descoperă Dumnezeu și ni se dă un model de urmat. Descoperirea lui Dumnezeu ca Tată, Fiu și Duh Sfânt are loc având-ul în centru pe Fiul. Tatăl își găsește plăcerea în Fiul, iar Fiul îl ascultă pe deplin. Duhul coboară peste Fiul și-l unge pentru lucrarea pe care o are de făcut. Și Tatăl și Fiul vorbesc pentru ca oamenii să înțeleagă cum este Dumnezeu și ce model au de urmat. Duhul nu spune nimic, doar este văzut ca venind de la Tatăl și așezându-se peste Fiul. Fiul vorbește cu Ioan Botezătorul arătându-ne drumul pe care îl deschide. Read more...
Comments

Pregătirea căii Domnului

Pentru ca oamenii să înțeleagă lucrarea lui Isus a fost nevoie de Ioan Botezătorul să vină înainte să pregătească drumul. Acest profet ne învață lucrurile necesare pentru a putea a-l putea înțelege pe Isus.
Read more...
Comments

Din Predica de pe Munte

În această predică Isus are ca țintă integritatea care aduce laolaltă atitudinea și acțiunea, credința și comportamentul. Fericirile sunt o cartă a libertății umane care se distinge de egoism și lăcomie și care are promisiunea binecuvântărilor lui Dumnezeu. În Fericiri se accentuează integritatea atitudinilor lăuntrice și a comportamentului. Ele arată că nu putem identifica binecuvântările lui Dumnezeu cu bunăstarea lumească. Read more...
Comments

Caracterul și curajul bărbatului Mariei

După ce îngerul i-a adus vestea Mariei că va rămâne însărcinată, pe când era doar logodită cu Iosif, Iosif a fost cuprins de teamă. Dacă această fecioară este folosită de Dumnezeu pentru nașterea lui Mesia eu nu vreau să mă ating de ea; o las în pace. Ea este un vas ales și nu vreau s-o fac de rușine. O voi lăsa, dar pe ascuns. Este nevoie doar de doi martori pentru ca despărțirea să fie finalizată. Read more...
Comments

Cartea neamului lui Isus Cristos

Evanghelia după Matei arată spre noi începuturi: linia genealogică a lui Isus Cristos. Nașterea lui Cristos este țelul spre care a țintit istoria mântuirii poporului lui Dumnezeu. Identitatea lui Isus Cristos este dată de personaje și evenimente cheie din trecut, dintre care cel mai important este împăratul David.Read more...
Comments

Observații la satanalogie

Ce putem spune despre Cel rău? Aproape nimic. Lucrurile stau așa pentru că nu putem obiectiviza puterea răului, nu o putem descrie în termeni obiectivi. Când șarpele a stat de vorbă cu Eva în Eden el nu a venit la ea ca diavol, ci ca cineva care vorbește despre Dumnezeu. Cel rău nu este un partener tangibil în comunicare. El îndeamnă gândurile celor ispitiți fără ca el să fie văzut, el se deghizează.Read more...
Comments

Izbăvește-ne de Cel rău

Narațiunea Evangheliilor ne arată, în privința dracilor, ceva neașteptat: i-au cuprins pe mulți. Cum se face că în poporul lui Dumnezeu sunt atâția îndrăciți? Isus a lucrat între evrei, în satele din Galileia, Iudeea și la Iersualim. Nu există oare incompatibilitate între trăirea în legământ cu Dumnezeu și trăirea sub influența și posesiunea dracilor? Se pare că nu. Read more...
Comments

Despre vindecări

Moartea și învierea lui Isus Cristos au un cuvânt decisiv pentru cel credincios când vorbim despre vindecări. Odată cu neascultarea primilor oameni, în lume au intrat moartea, suferința, dezastre naturale, diferite boli. Cristos a nimicit moartea înviind din morți, iar odată cu învierea lui Isus Cristos din morți în lume a țâșnit viața. Revărsarea harului care a venit prin Isus Cristos a dus la darurile Duhului care se văd prin felurite vindecări, scăpare din primejdii și răbdare în necazuri, iar adesea suferința este văzută ca o părtășie la suferințele lui Isus Cristos. Read more...
Comments

Le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu

Cineva a fost înfiat şi a primit dreptul să se spună despre el: Sunt fiul lui cutare! Implicaţia numărul 1, implicaţia directă, în mod imediat, este: acela este moştenitorul. Tot ce are Cel care m-a înfiat într-o zi va fi al meu. Cât credeţi lucrul acesta? Tot ce are Dumnezeu într-o zi va fi al nostru, pentru că El ne-a născut în familia Lui. El Şi-a trimis Fiul să-Şi lărgească familia. Read more...
Comments

Actul credinței

În Evanghelia după Ioan actul credinţei va fi pus întotdeauna lângă cel al necredinţei. Ai văzut o minune? Ce faci? Ai ascultat un Cuvânt? Ce faci? Mântuirea în Evanghelia după Ioan nu este atât de mult descrisă ca un act al ispăşirii, aşa cum este descrisă în Evangheliile sinoptice şi în scrierile apostolului Pavel (deşi este şi aşa ceva – atunci când Ioan spune: „Iată, Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii“, Ioan 1:29, acolo ţinteşte).

Read more...
Comments

Mărturia unei femei

Întâlnirea Domnului cu femeia samariteancă ne arată cât de mult îi iubeşte Cristos pe cei păcătoşi. Nu există limite pentru dragostea Sa. Este o dragoste care întotdeauna funcţionează în perimetrul adevărului, o dragoste care nu-i spune minciuni şi nu lasă lucruri ascunse în viaţa ei. Nu! O dragoste care le scoate pe toate la iveală, pentru a fi toate date la o parte, pentru a-şi vedea vinovăţia, pentru a-şi mărturisi starea, pentru a-I cere lui Cristos lucrurile pe care numai El le poate da. Read more...
Comments

Căutarea după comuniune

Fiecare suntem în căutare. Şi poate căutarea cea mai arzătoare a fiecărui om este căutarea după comuniune. Nimănui nu-i place singur. Iar comuniunea cea mai aleasă, cea mai deosebită, este comuniunea cu Dumnezeu. Andrei era într-o astfel de căutare. Şi, aşa cum Mântuitorul l-a întrebat pe el: „Ce cauţi?“ şi a avut răspunsul cel mai potrivit la întrebarea aceasta, la fel ne întreabă pe noi astăzi: „Ce căutaţi?“ Căutăm comuniunea cu Dumnezeu, relaţia cu Dumnezeu, viaţa cu Dumnezeu.Read more...
Comments

Isus lumina lumii

În contextul sărbătorii corturilor avem mai multe aspecte. Pe de o parte, avem zicerea lui Isus că El este apa vieţii şi cine însetează să vină la El şi să bea; El este Cel din care curg izvoarele de apă vie, pentru toţi cei care cred în El. Tot aşa, pe de altă parte, la sărbătoarea corturilor avem un ritual legat de lumină.Read more...
Comments

Noi am privit slava lui

„Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.“
Unde Şi-a arătat El slava, mai departe, în naraţiunea Evangheliei? Prima oară la o nuntă, iar de la nunta din Cana Galileei ne mişcăm până la cruce, până la locul în care într-un mod desăvârşit Fiul a fost proslăvit şi a primit slava pe care o avea la Tatăl încă înainte de întemeierea lumii (Ioan17:5).

Read more...
Comments

Duhul ca procuror

Mulţumeşte lui Dumnezeu pentru că Se coboară la tine să-ţi arate cine eşti. Este singura şansă de a-i întoarce spatele vieții pe care ai avut-o înainte şi de a o lua de la capăt. Orice naştere – acesta este un alt fel de a vorbi despre noul început, în Evanghelia după Ioan – este cu dureri, şi pentru mamă, şi pentru copil. Lucrarea Duhului de convingere a lumii este o lucrare dureroasă. Read more...
Comments

Vasul de alabastru

Nevoia numărul unu a Bisericii este nevoia de ucenici dedicaţi. Biserica are nevoie de oameni care doar pentru aceasta trăiesc: pentru Isus, oameni care împlinesc literal în viaţa lor, în faptele lor, cea mai mare poruncă din Lege: „Să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu tot ceea ce eşti tu.“ Textul nostru despre aceasta vorbeşte. La prima citire, pentru că avem traducerea Cornilescu, nouă nu ni se pare că reprezintă o mare valoare. El spune: un litru de mir, de trei sute de lei.

Read more...
Comments

Când e greu

În vreme de depresie, de întuneric, de presiune, de vale adâncă, Cristos vorbeşte într-un mod unic (Ioan 14.1-14). Cuvântul Lui într-o vreme ca aceea este cel care te poate lua de acolo. Filip intră şi el în vorbă. Dacă la Tatăl ajungem numai prin Tine, arată-ni-L, să-L vedem! Mai apare de multe ori această întrebare în Scripturi. Poate cea mai cunoscută este în Exod 33, când Moise Îi spune: „Doamne, arată-Mi slava Ta, să Te văd.“

Read more...
Comments

Oprirea păcatului

Să rămânem în minte cu această imagine a Mântuitorului – un Mântuitor pe care nu-L pot ispiti, nu-L pot minţi, nu-L pot înşela, un Mântuitor care mă cunoaşte, un Mântuitor care îmi porunceşte să nu mai păcătuiesc, un Mântuitor care este gata să nu mă condamne, să nu mă osândească. Cel care a venit să moară pentru păcate porunceşte oprirea păcatului!Read more...
Comments

Cristos despre viitor (Matei)

Ce răspunde Cristos la întrebarea: Ce va fi? Iar daca suntem și mai specifici putem reformula pornind de la cuvintele lui: A cui va fi împărăția? Cine va vedea pe Dumnezeu? și Cine va moșteni pământul? Aceste întrebări cu privire la lucrurile esențiale din viitor oferă liniile de investigare la nivelul Evangheliei după Matei. Cristos dă răspunsul subliniind bucuria fără margini a celor care vor avea parte de obiectul din aceste întrebări.Read more...
Comments

Mărturie în familie

Relațiile dintre soț și soție sunt complexe. Coordonatele conducerii și ascultării au nevoie de nuanțare multiplă. Textul din 1 Petru cap. 3 dovedește amplu acest lucru.
În situația în care soția este creștină, iar soțul nu, cum trebuie să se poarte ea? El nu vrea sa asculte de Cuvântul pe care i-l aduce soția. Viața unei astfel de femei trebuie să se desfășoare pe două coodonate, ambele date de Cristos care slujește ca model.Read more...
Comments

Cristos despre Tatăl (Matei)

Nimeni nu-l cunoaște deplin pe Tatăl decât Fiul. Acest fapt face ca noi să depindem aproape în întregime de ceea ce ne spune Fiul despre Tatăl pentru a-l cunoaște, și mai ales pentru a ști ce așteaptă de la noi. Expresia cheie pentru a descrie pe Tatăl și lucrările lui este „împărăția cerurilor“. Fiul vorbește astfel despre stăpânirea Tatălui pentru a sublinia respectul față de acesta. Read more...
Comments

Cristos despre sine (Matei)

Până să auzi primele cuvinte din gura lui Isus în Evanghelia după Matei auzi pe alții spunând lucruri despre el. Mai întâi avem genealogia lui Isus în care cel care urma să vină în narațiunea cărții trebuie văzut prin prisma unor persoane ca Avraam și David. Ambii sunt persoane complexe și nuanțele trebuie să mai aștepte pentru a vedea în ce fel va urma Cristos să fie explicat prin prisma acestora.Read more...
Comments

Sacrificiul credinței

Există situații când oamenii rămân în istorie nu cu numele, ci cu fapta. Așa stau lucrurile cu femeia, a cărui nume nu ni se dă, din Marcu 14, în ziua de miercuri din săptămâna patimilor. Acest personaj secundar, ca și leprosul, prietenii slăbănogului, Iair, femeia siro-feniciană, Bartimeu, văduva săracă, ne învață adevăruri vrednice de urmat în ce privește ucenicia.Read more...
Comments

Cercetare constantă, respingere crescândă

Acesta este mesajul pildei vierilor. În toată istoria poporului lui Dumnezeu El și-a trimis robii și la urmă Fiul pentru a-și lua partea lui de rod din via lui. Chemarea unui popor care să fie al lui este asemănată cu sădirea unei vii. Slujirea în acest popor este asemănată cu munca în via unui stăpân. Respectul și ascultarea de El se vede cel mai clar la vremea roadelor. În situația din veacul întâi munca de arendaș era grea și câștigul era puțin, dar aceasta nu scuză nesocotirea, respingerea și uciderea.Read more...
Comments

Fapte simbolice

Blestemarea smochinului și curățarea Templului sunt astfel de fapte. Ele se înscriu în șirul altor fapte simbolice găsite în Biblie: Isaia umblând dezbrăcat și desculț timp de trei ani (Isaia 20.2-4), Ieremia care ascunde bucata de pânză de lână lângă Eufrat până aceasta putrezește (Ier. 13.1-11), Ieremia care sparge vasul de lut (Ier. 19.1-13). Acestea sunt fapte care vorbesc fără cuvinte.

Read more...
Comments

Divorț și recăsătorire

Învăţătura Domnului Isus Cristos
Învăţătura lui Isus este cunoscută din dezbaterea pe care a avut-o cu fariseii (Mat. 19.3-9; Mc 10.2-12) şi dintr-o zicere scurtă din Mat. 5.31 şi Luca 16.18. Textul din Matei 19 este cele mai complet. În el avem două expresii care necesită o atenţie deosebită: din „orice pricină“ şi „afară din pricină de curvie“ (termenul porneia poate avea o diversitate de sensuri, incluzând orice, de la indiscreţie sexuală la destrăbălare sexuală). Aceste două expresii sunt expesii tehnice legale.

Read more...
Comments

Eliberarea din necurăție

Unul dintre cele mai dramatice evenimente din lucrarea Mantuitorului a avut loc in tinutul Gadara. Acel eveniment sta drept model de lucrare a evangheliei intr-un tinut pagan.  Si cel indracit, si intregul tinut sunt partasi aceleiasi stari pangarite de lucrarea dracilor si ingrijirea de animale necurate. Oamenii din acel tinut au cautat solutii la starea acelui om, dar datorita puterii uriase ce-l stapanea nu au avut sanse prea mari.

Read more...
Comments

Pocăința și venirea împărăției lui Dumnezeu

Este vreo legătură între acestea două? Da, există! Cristos cere o schimbare a felului în care gândim/vedem împărăția lui Dumnezeu pentru că și noi, adesea, ne asemănăm cu iudeii veacului întâi care, fie că vedeau implementarea împărăției lui Dumnezeu prin izolare, mergând la Qumran unde, ca fii ai luminii, prin citirea Legii, rugăciune, și post așteptau venirea împărăției lui Dumnezeu, sau fie ne asemănăm cu Irod Antipa, marii preoți, saducheii și ceilalți conducători ai poporului care credeau că împărăția lui Dumnezeu se poate implementa prin compromis cu puterea vremii, sau ne asemănăm cu zeloții care chemau pe oameni la a fi sfinți, la rugăciune și la a lua sabia pentru a implementa împărăția lui Dumnezeu eliberând țara de sub domnia Romei.

Read more...
Comments

Arendași răi

Poporul lui Dumnezeu primește de la Dumnezeu via acestuia pentru a lucra in ea ca arendaș. Termenii lucrării în vie sunt cel mai clar văzuți la vremea roadelor când proprietarul își trimite robii să-și ia partea sa din rodul ei. Acela este momentul definitoriu pentru arendași. Ei nu țin seama de statutul lor în via stăpânului, ci se poartă ca niște uzurpatori care vor să intre în posesia viei și a rodului ei.

Read more...
Comments

Să-l cunoști din faptele lui ca să-ți așterni hainele înaintea lui

Aceasta este modaliatea de percepere a identității sale cu ocazia acestui eveniment: intrarea în Ierusalim. Simbolistica acestui eveniment poate fi percepută mai clar dacă se  observă atent ceea ce face și spune Isus. El trimite după măgăruș, care era legat, și hotărăște să intre în cetatea Ierusalimului călare pe el.

Read more...
Comments

Mandat

O comunitate ca o familie chemata sa-si desfasoare lucrarea in conditii stricte, ca si cum ar depune marturie la un tribunal. Relatii puternice in interior si calitate ireprosabila a adevarului raspandit intre popoare. Aceasta este biserica.
Cristos cel inviat s-a inaltat la cer si astfel modul in care el este experimentat de catre comunitate a trecut de la fizic la spiritual. El este cu ai lui pana la sfarsitul veacurilor. Prezenta lui este spirituala.

Read more...
Comments

Ce înveți pe alții?

In imprejurarile relatate in Biblie instruirea are un rol fundamental in intemeierea si lucrarea comunitatii. Revelarea lui Dumnezeu poporului sau este elementul central al existentei acestuia; identitatea, raportarea la altii, idealurile, supravietuirea in vremuri grele atarna total de adevarul dat de Dumnezeu. Pentru ca acest element este atat de puternic devine tinta diferitelor abuzuri.

Read more...
Comments

Lecția de la început

Dupa creatie, cea mai mare lucrare a lui Dumnezeu a fost rascumpararea omului. Raspunderea ducerii la indeplinire a acestei lucrari a fost incredintata Fiului Sau. Pregatirea Fiului, la inceputul lucrarii sale, a fost printr-o perioada prelungita de post. In pustie El a aratat claritatea alegerilor sale si limpezimea cu care isi intelege misiunea. Painea si apa sunt bune, dar este ceva mai bun si mai necesar pentru viata decat ele: cuvintul pe care il rosteste Dumnezeu.

Read more...
Comments