Orbirea răutății

În urma unei exorcizări și vindecări (Matei 12:22), părerile martorilor sunt împărțite. Unii se întreabă dacă Isus nu este Mesia, iar alții, considerând că știu, spun că lucrează cu diavolul. Cum ajung oamenii să vorbească în acest fel despre Isus? Unii sunt în cumpănă, dar alții sunt pe deplin împotrivă. De ce e așa? Răspunsul la această întrebare ne este dat de Isus: vorbele rostite descoperă inima.
Dacă omul prețuiește răul, valorile lui constituie un tezaur rău. De acolo va putea scoate doar lucruri rele. Răutatea întunecă/orbește mintea. Aici nu este vorba de magie, ci de o exorcizare; nu este un parteneriat cu diavolul, ci o alungare a lui. Isus le explică ceea ce este cunoscut de ei: împărăția dezbinată ajunge pustie, casa dezbinată nu dăinuie. De aceea diavolul nu alungă diavolul. Diavolul nu își poate duce la împlinire planurile lui dacă luptă împotriva lui însuși.
Când comparăm aceasta cu adevărul pe care-l spune Isus despre ce se întâmplă, vedem cât de tare orbește răutatea. În minunea și exorcizarea făcută de Isus avem o dovadă a lucrării puternice a lui Dumnezeu, o coborâre a împărăției lui Dumnezeu între ei. Ca omul să înțeleagă corect ce se întâmplă, trebuie să treacă de la rău la bine. Rodul arată soiul: bun sau rău. Schimbarea de la rău la bun este posibilă dacă se începe înlăuntru, la vistierie. Dacă omul adună acolo valorile lui Dumnezeu (evanghelia, cunoașterea lui Cristos, dedicare, valoarea aproapelui, caracter blând), va avea de unde să scoată lucruri bune, va aduce rod bun. Acest fapt nu doar că va ajuta la a înțelege lucrarea lui Dumnezeu între oameni, ci va fi hotărâtor în ziua judecății, când se va da socoteală de orice cuvânt nefolositor. Isus nu este neutru pentru nimeni: ești ori cu el, ori împotriva lui; aduni sau rispești.
blog comments powered by Disqus