Când e greu
În vreme de depresie, de întuneric, de presiune, de vale adâncă, Cristos vorbeşte într-un mod unic (Ioan 14.1-14). Cuvântul Lui într-o vreme ca aceea este cel care te poate lua de acolo. Filip intră şi el în vorbă. Dacă la Tatăl ajungem numai prin Tine, arată-ni-L, să-L vedem! Mai apare de multe ori această întrebare în Scripturi. Poate cea mai cunoscută este în Exod 33, când Moise Îi spune: „Doamne, arată-Mi slava Ta, să Te văd.“
Şi Dumnezeu i-a spus: „Stai în crăpătura stâncii şi vei vedea din spate slava Mea.“ Mântuitorul spune: „Puteţi vedea slava din faţă acuma. Cine M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl. Tatăl locuieşte în Mine. Tot ceea ce El este, Eu v-am arătat. Ceea ce am făcut Eu vorbeşte despre El, Îl descoperă pe El.“ Putem fi ispitiţi să ne gândim că Dumnezeu este foarte aproape de noi, şi ni Se arată şi ne vorbeşte în mod deosebit, atunci când este bine în viaţă, când lucrurile merg unul după celălalt, când este ca și cum o inerţie le-ar duce. Se poate să fie aşa. Nu avem prea multe întâmplări în Scripturi despre aşa ceva. Mai multe avem despre când e greu. Atunci Dumnezeu vorbeşte într-un mod deosebit. Aşadar, dacă suntem duşi prin astfel de perioade, să cerem de la Dumnezeu acel cuvânt pe care i l-a dat lui Toma, pe care i l-a dat lui Filip, în seara în care ei au fost cuprinşi de tulburare. „Noi nădăjduiam la multe. Din ce ne spui Tu, toate se vor nărui. Şi acum, ce urmează să facem?“