Toma - de la îndoială la credință

Pentru că n-avem multe texte despre Toma, este o oarecare revenire anuală, la același personaj, din același loc din Scripturi - Ioan 20:24-29. Evangheliștii Matei, Luca, Marcu nu ne dau un portret al acestui om. Doar Ioan o face. Ioan construiește cu mare atenție portretul lui Toma în Evanghelia lui. De trei ori ne vorbește despre el: în capitolul 11, în capitolul 14 și aici, în capitolul 20. Inainte de a vorbi despre el, vreau să facem câteva observații din alte texte din Scripturi despre îndoială.

Despre îndoială

Apostolul cel mai aspru cu privire la îndoială este apostolul Iacov. El spune așa în capitolul 1: „Cine se îndoiește este ca valul mării.” (v.6-8) Și apostolul Pavel vorbește despre îndoială. Celor din Filipi le spune așa la capitolul 2: „Fraților, faceți toate lucrurile fără cârteli și fără șovăire, fără îndoială.” Nu sta în cumpănă: Să cred sau să nu cred? O fi așa, n-o fi așa? Toma este dezavantajat puțin în relatările de după înviere. A avut curajul să-și spună pe față lucrurile pe care le avea în gând. Nu întotdeauna este spre binele tău să faci lucrul acesta. Rămâi peste ani și ani cunoscut că în acea împrejurare ai spus ceva și nu te-au mai uitat ceilalți. Matei și Luca îi pun pe toți apostolii în același loc, când îi descrie: Lucrurile acestea se păreau apostolilor povești. Basme. Evanghelistul Luca la sfârșit, în momentul în care când Isus se arată din nou la toți 12, El le spune: „De ce-aveți îndoială în inima voastră?” Așadar, Toma nu este o excepție în zilele de după Inviere. Dar, în contrast cu alte personaje, din alte generații, din alte vremuri în Scripturi, Toma se evidențiază ca având un moment al necredinței. Așa i-a spus Mântuitorul: „Nu fi un om care nu crede, nu fi necredincios!” Acesta-i diagnosticul cu privire la el. „Ci fii omul care crede, fii un om credincios.”
Când Dumnezeu i-a vorbit lui Avraam că va primi un moștenitor, că toate neamurile vor fi binecuvântate în el, apostolul Pavel scrie mai târziu în Romani 4: „Avraam nu s-a îndoit de ceea ce i-a spus Dumnezeu.” Dar, să nu rămână Toma singur, dacă citim în Fapte, capitolul 10, Domnul îi arată o descoperire lui Petru. Fața de masă se coboară de câteva ori, încărcată cu tot felul de bucate. Și Domnul știe, vede inima lui Petru și spune: „Fii atent, vor veni trei bărbați, te vor căuta, vor vorbi cu tine, du-te fără șovăială împreună cu ei. Nu lăsa ca îndoiala să te oprească. Eu I-am trimis.” Și așa a ajuns evanghelia în casa lui Corneliu.
Din toate lucrurile acestea putem vedea că uneori îndoiala, persistența în îndoială poate fi o piedică pentru lucrarea lui Dumnezeu. Dacă Petru s-ar fi oprit, evanghelia n-ar fi ajuns la Corneliu. Este foarte greu să ne gândim dacă Avraam s-ar fi îndoit. Noi astăzi știm că și noi suntem din sămânța lui Avraam, prin credința în Cristos. Și noi avem parte de făgăduințele pe care Domnul le-a promis lui Avraam, dacă ne punem încrederea în sămânța lui Avraam, în Cristos. Ce s-ar fi întâmplat dacă Avraam ar fi spus: Doamne, nu se poate! Is bătrân, uscat, fără nădejde, în pustiu, m-ai adus de acasă, m-ai smuls din neamul meu, m-ai adus aici, și numai pietre și soare. Dar n-a fost așa. De hotărârea unui om de a crede sau de a nu crede un lucru pe care i-l spune Dumnezeu atârnă - și aici este din nou evidențiat Toma - fericirea lui și a multora după el. Dacă ne uităm în casele noastre, în generațiile de dinainte vedem ce binecuvântări au coborât peste casele acelea în care tată, bunic, străbunic sau o altă rudenie a crezut în Dumnezeu. Ce-a coborât Dumnezeu în casa aceea. Poate pentru o vreme au fost și probleme, dacă numai unul dintre ei a fost credincios. Dar putem spune că Dumnezeu a făcut mult bine, a întărit mult, a purtat de grijă într-un mod deosebit în locurile acelea unde El a fost mărturisit, unde a fost crezut, unde a fost făcut Dumnezeu.

Portretul lui Toma


Portretul lui Toma este schițat cu mare grijă de către Ioan. Prietenul lui Isus, Lazăr a murit. Iudeii căutau să-L omoare și Isus pleacă din mijlocul lor. Mai așteaptă încă 4 zile Mântuitorul și le spune celorlalți: Mergem la prietenul nostru. Ucenicii Ii spun: Abia ai scăpat de iudei. Au vrut să Te omoare. Și găsim aceasta în 10.33. „Nu pentru un lucru bun vrem să Te omorâm noi, ci pentru o hulă; pentru că Te-ai făcut Dumnezeu și Tu ești numai un om.” Și acum ei i-au spus aceasta. Ai scăpat de ei. Vrei să te duci înapoi? Și dintre toți ucenicii Toma vorbește: „Hai să mergem și noi. Să mergem cu El.” Un personaj care este gata să stea lângă Invățătorul lui oricât de mari ar fi dificultățile prin care acesta urmează să treacă.
A doua întâmplare din Evanghelia după Ioan este la capitolul 14. A început discursul din camera de sus. „Să nu vi se tulbure inima. Urmează să Mă duc de la voi.” Și Mântuitorul le spune: „Voi știți calea într-acolo.” Și toți se uitau unul la altul și Toma zice: „Doamne, n-o știm. Arată-ne-o!” Și apoi vine acel verset clasic din Evanghelia după Ioan, în care Mântuitorul spune: „Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” Toma a fost cel care a primit răspuns direct în ambele împrejurări. Când era frământarea între ucenici: Mergem la Betania să vedem ce se întâmplă cu surorile acelea ale lui Lazăr? Mergem sau nu mergem? Inainte de aceasta Mântuitorul a spus: „Eu și Tatăl suntem una.” Și Toma a auzit aceasta. Au ajuns în camera de sus și aude lucruri și mai mari decât acestea. Și vine Săptămâna Mare, este prins, omorât și aude de la prietenii lui: „Am văzut pe Domnul!” Lucrul esențial din partea lui Toma este următorul. Nu le spune: „Nu l-ați văzut.” Nu la spune aceasta. Le spune altceva. „Când a fost viu am fost dedicat Lui în orice împrejurări, am fost gata să merg cu El în Betania, chiar dacă acolo ne aștepta moartea. Când am fost în camera de sus și eram cu toții cuprinși de tulburare, L-am întrebat unde merge, care-i calea înspre locul unde El va pleca. L-am iubit mult, I-am fost dăruit, L-am ascultat. Doar El este Cel care mă interesează. Așadar, dacă voi spuneți că ați văzut ceva, eu vreau să fac precizări esențiale. Mai întâi, vreau să-L văd și eu. Dar nu mi-e de ajuns atât. Cel pe care L-am iubit, L-am urmat, căruia I-am fost dedicat, a fost omorât pe cruce. Așadar, ca să-L identificăm corect are semne în mâini și în coastă. Dacă nu pun mâna acolo, nu voi crede. Orice ați spune voi.”
Acum, exprimarea îndoielii este un lucru bun de multe ori. Persistența în îndoială este un lucru rău. El a făcut-o cu glas tare. Ucenicii au auzit. Și Ioan scrie despre aceasta. Dar a auzit și Isus. Toma a cerut trei lucruri: „Vreau să văd, să pun degetul, să pun mâna.” Și când Se arată Isus prin ușile încuiate la toate cele trei cereri îi răspunde Isus. Ii spune: „Haide, uită-te, privește!, în primul rând. In al doilea rând: „Vino cu degetul!” In al treilea rând: „Pune mâna, Eu sunt. Eu sunt.”
Intr-o vreme de tulburare, de îndoială a tuturor, Mântuitorul vine cu un mesaj simplu: „Pace vouă!” Frământarea trebuie să treacă. Săptămâna patimilor este istorie. Se inaugurează altceva. A fost o biruință. După biruință vine pace. Ce-a făcut Toma? In capitolul 11, L-a auzit pe Isus, sau mai bine zis, a auzit ce I S-a spus lui Isus și apoi ce spune Isus. „Noi Te omorâm nu pentru un lucru bun, ci pentru o hulă. Te-ai făcut pe Tine Dumnezeu deși ești numai un om.” Acesta a fost pericolul. Când a ajuns înaintea lui Pilat aceeași a fost acuza. Noi dorim ca omul acesta să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu. Și Toma zice, exclamă, mărturisește, după ce L-a văzut, după ca L-a atins, spune exact același lucru: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” Lucru pentru care Isus a fost dat la moarte. Cel mai periculos lucru pe care-l puteai spune în acele zile în Ierusalim. Toți s-au întors împotriva Lui, pentru că au zis ei: „Hulește. Il omorâm. Ce proclamă El nu-i adevărat.” Și Toma spune: „Ba da, e adevărat.” Și eu o iau personal. Nu-I spun: „Doamne, Dumnezeule!” Nu. Spun: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”
Avem o exprimare a îndoielii; o îndoială cu mintea deschisă. O îndoială care spune: Dumnezeu poate s-o înlăture. Și Mântuitorul face lucrul acesta. Și dintr-un anumit loc, Toma ajunge în cu totul alt loc. O schimbare a Domnului său, o nouă mărturisire. Ioan după acestea, versetul 30 spune: „Isus a făcut multe alte semne, dar cele pe care le-am selectat au fost așa selectate ca voi să ajungeți și să credeți că Isus este Mesia, este Cristosul, este Fiul lui Dumnezeu cel viu. Și crezând lucrurile acestea să aveți și voi viață.” Pentru că în El era viața. El este viața. El S-a coborât să ne-o aducă. Toma ajunge să facă această mărturisire personală. Avem și alte exemple în Scripturi în care Dumnezeu coboară între oameni, vorbește oamenilor și oamenii ajung să spună: O fi așa sau nu o fi așa? Aduceți-vă aminte de Moise. Domnul îi vorbește din rugul aprins și Moise spune: „Nu sunt eu cel de care ai nevoie. N-am numai un toiag, nici nu mai știu vorbi prea bine.” Și intră și stă la târg cu Dumnezeu și spune: „Aceasta nu pot, aceasta nu se poate, nu merge.” Și rând pe rând, din toiag se face șarpe, din mână băgată în sân iese mână cu lepră și apoi se curăță. Dintr-un vorbitor gângav primește și purtător de cuvânt. Și toate acestea pentru a-l aduce pe om de la șovăire la a fi gata pentru lucrare unică. Celălalt exemplu potrivit este Ghedeon. Vedeți Judecători, capitolul 6. El spune: „De ce-ai venit la mine, sunt cel mai mic dintre cei mai mici?”A fost șovăială multă în sufletul lui. „Hai să facem niște experimente: Dacă pun o bucată de lână în câmp, știi ce vreau? Să fie rouă numai pe ea și câmpul să fie uscat. Și a doua zi, invers: Câmpul ud și lâna uscată.” Și Domnul a făcut așa cu el. Și a urmat eliberarea poporului prin mâna acelui tânăr dintr-o familie neînsemnată.

Toma ca model


Ceea ce deschide Toma este un exemplu pentru noi. Știu că trăim într-un veac al îndoielilor. Orice ți se spune, mai întâi pui sub semnul întrebării: O fi așa? Care sunt interesele, ce agendă este în spate? E, nu e? Și putem fi blocați de îndoială. Ea este sănătoasă atâta vreme cât ești dispus, când sunt evidențe s-o schimbi, s-o înlături. Poți trăi îndoielnic toată viața. Despre un așa om Iacov spune: „Omul acela să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul.” Când s-a pornit vântul, e ca acel val care se tulbură și e dus într-o parte și în alta. Ai făcut din îndoială un mod de viață. Toma n-a fost un astfel de om. Toma a dorit să-L identifice sigur pe Isus. Pot veni Cristoși mincinoși, pot veni Mântuitori mincinoși, Mesia mincinoși. Cel cu care am umblat, pe care L-am auzit, cu care am mâncat, pe care L-am văzut murind, pe Acela L-am urmat. In Acela am crezut. Acela I se arată. Pe Acela Il mărturisește, cum n-o mai face nimeni în tot Noul Testament. Nu găsim o așa mărturie la niciunul dintre apostoli. La niciunul dintre oamenii care au auzit evanghelia în veacul Noului Teatament, în epoca Noului Testament.
Vreau să fie un model pentru noi de schimbare. Un model în care un om ne arată cum și-a întronat Dumnezeul. Cum a urcat de la necredință la credință. Cum a fost schimbat. Un om care a avut o minte și o inimă deschisă. Un om care n-a ezitat să spună ce este acolo. Nu pentru a se justifica, ci pentru că aștepta mai mult, pentru că-L dorea pe Cristos. Un om după a cărui mărturisire ne așezăm și noi. Fiecare om trebuie să ajungă să spună ce a spus Toma în duminica în care noi sărbătorim mărturisirea aceea. Nu ne-am adunat să sărbătorim necredința, ci să sărbătorim întronarea lui Dumnezeu, a Fiului înviat, înălțat în slavă în inima unui om. Să vedem cum a lucrta Dumnezeu în viața lui și unde a ajuns un astfel de om. Un om care deschide calea pentru alții. Un om care ajunge cu adevărat la viață. Un om care o primește și care stă în istorie drept model.

blog comments powered by Disqus