În cazul smochinului Isus a căutat să mănânce smochine și nu a găsit. Deși nu era vremea smochinelor, ideea nu este în primul rând una agricolă, ci una escatologică, a judecății. Deși smochinul era verde era fără rod. În situația lipsei rodului Isus pronunță verdictul și smochinul se usucă.
Ideea este similară în cazul Templului. În contextul rivalității dintre Marele Preot și Sinedriu, pe care îl alungă, Isus vine și pronunță din nou condamnare. Sindedriul, fiind alungat în acel an pe Muntele Măslinilor unde aveau control „fiii lui Hanan“, este suspectat de către Marele Preot că l-ar susține pe Isus în acțiunea sa de alungare a celor care vindeau și cumpărau în Templu. Aceștia au avut acces în Curtea Neamurilor din Templu datorită acțiunii de răzbunare a lui Caiafa care caută să contracareze cele patru piețe de pe Muntele Măslinilor, unde Marele Preot nu avea autoritate. Dacă cifrele pe care ni le spune Josefus sunt corecte, în anul 66 AD, de Paști, s-au adus ca jertfă 255600 de miei. Se vede cu ușurință miza financiară uriașă care era în joc. De aceea Marele Preot și susținătorii acestuia, cărturarii, îl întreabă pe Isus când acesta alungă din Curtea Neamurilor pe cei ce vindeau și cumpărau: „Cu ce putere faci tu aceste lucruri? Cine ți-a dat puterea aceasta să le faci?“ Caiafa și cărturarii pun aceste întrebări fiind suspicioși. Ei nu văd în acțiunea lui Isus condamnarea lui Dumnezeu. Nu avem o restaurare a Templului, ci anunțarea unei condamnări. Când Casa lui Dumnezeu este transformată dintr-o casă de rugăciune într-o peșteră de tâlhari urmează să fie înlocuită. Templul din Ierusalim va fi înlocuit de către Isus cu un templu care nu e făcut de mâini: biserica.

Tags: Isus