Avraam în Matei

Un patriarh ca Avraam este punct de referință în istoria poporului lui Dumnezeu. Cartea neamului lui Isus Cristos îl are ca început. Celelalte evenimente importante sunt David și robia babiloniană. Caracterul de întemeietor al poporului lui Dumnezeu are implicații pentru toată istoria. Înțelegerea naturii poporului lui Dumnezeu îl are întotdeauna în centru: credința, ascultarea, și așteptarea devin cerințe pentru urmașii lui.
De aceea, descendența fizică din Avraam nu oferă imunitate înaintea judecății lui Avraam. Dumnezeu poate ridica fii chiar și din pietre. Fiii lui sunt cei care calcă pe urmele lui, adică aceia care cred și ascultă ca Avraam. Faptele vrednice de pocăință arată dacă cineva este sau nu fiu al lui Avraam. Avraam este luat ca și standard de trăire pentru toți cei care spun că sunt în poporul lui Dumnezeu.
Avraam a fost chemat dintre neamuri și a fost ascultător până la capăt. În substrat întotdeauna avem ideaa că cineva din afară poate ajunge înăuntru în urma chemării lui Dumnezeu și a credinței și ascultării sale. Sutașul care crede în puterea lui Isus de a-i vindeca robul este începutul intrării celor dintre neamuri în poporul lui Dumnezeu. Fii împărăției care nu cred în ceea ce face Dumnezeu prin trimiterea Fiului său vor fi aruncați în întunericul de afară unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților. Iar mulți de la răsărit și de la apus vor sta la masă cu Avraam, Isaac și Iacov. Începutul veșniciei este descris ca alăturarea la masa patriarhilor. Relația dintre patriarh și fiii săi se vede în faptul că vor sta la aceeași ospăț și vor mânca împreună.

blog comments powered by Disqus