Mărturia unei femei

Întâlnirea Domnului cu femeia samariteancă ne arată cât de mult îi iubeşte Cristos pe cei păcătoşi. Nu există limite pentru dragostea Sa. Este o dragoste care întotdeauna funcţionează în perimetrul adevărului, o dragoste care nu-i spune minciuni şi nu lasă lucruri ascunse în viaţa ei. Nu! O dragoste care le scoate pe toate la iveală, pentru a fi toate date la o parte, pentru a-şi vedea vinovăţia, pentru a-şi mărturisi starea, pentru a-I cere lui Cristos lucrurile pe care numai El le poate da.
Să spui lucruri de o importanţă atât de mare unei asemenea femei! De regulă, lucrurile mari, adânci, deosebite le spui unui anumit tip de audienţă. Îl vedem pe Mântuitorul aproape risipind bunătăţile lui Dumnezeu, dar nu fără rost, ci cu mare folos. Femeia aceasta lasă găleata, se duce în sat şi mărturiseşte ce i s-a întâmplat. Şi tot satul vine, Îl cheamă, şi Isus rămâne cu ei câteva zile. La urmă toţi spun: „Acum credem nu pentru că ne-ai spus tu, ci pentru că am auzit şi noi că El este cu adevărat Salvatorul lumii.“ Aceşti ţărani samariteni, aceşti câini, aceşti necuraţi, aceşti pângăriţi ajung să creadă că El este Mântuitorul întregii lumi.
blog comments powered by Disqus