Cartea neamului lui Isus Cristos

De la Avraam la Cristos istoria mântuirii este înțeleasă în trei serii de câte paisprezece (Matei 1.1-17). Această abordare este inspirată de valoarea numerică a consoanelor numelui lui David (dwd, 4+6+4). În acest fel genealogia genezei lui Isus Cristos este prezentată în termeni regal davidici. Astfel, caracterul implicit mesianic davidic este așezat la temelia discursului. Aceste trei serii de câte 14 identifică patru momente (personaje sau evenimente) cruciale din istoria poporului lui Dumnezeu. Aici trebuie menționat faptul că toată descrierea este făcută în contextul fundamental al existenței poporului ales al lui Dumnezeu.
Read more...
Comments

Viața și adevărata viță

Înțelegerea de sine este necesară pentru a trăi așa cum trebuie. Un creștin trebuie să se înțeleagă pe sine așa cum îi spune Isus Cristos. Un creștin este mai mult decât în cetățean cu drepturi nelimitate, ori un om care își socotește cantitatea de fericire la care poate ajunge, dacă face anumite lucruri. Un creștin se vede pe sine într-o legătură de viață și de moarte cu Isus Cristos. Un creștin se vede pe sine ca o mlădiță în adevărata viță care este Isus Cristos. Acest fapt schimbă fundamental ceea ce urmează să facă, și felul în care urmează să fie, în orice loc s-ar afla. Read more...
Comments

Redefinirea familiei, căderea unei națiuni, și mărturia creștină

Când structura de bază a societăţii este stricată, societatea se desface. De ce? Din considerente morale şi educaționale. Acea societate este judecată de Dumnezeu pentru că legiferează ca fiind drept ceea ce el condamnă ca fiind păcătos. Orice relaţie sexuală în afara celei din familie, între soţ şi soţie, este un păcat.
Legiferarea căsătoriei între persoane de acelaşi sex legiferează o relaţie pe care Dumnezeu o condamnă ca fiind păcătoasă. Această înlocuire a adevărului lui Dumnezeu cu o minciună duce la întunecarea inimii şi la alunecarea într-o stare permanentă de pervertire morală. Ceea ce Dumnezeu a instaurat este modificat şi stricat, iar consecinţele sunt devastatoare. Iubirea dintre soţ şi soţie ajunge o trăire în curvie între două persoane de acelaşi sex, tata şi mama sunt repere desfinţate, autoritatea tatălui şi ajutorul potrivit al mamei sunt eliminate atât din viaţa celor doi soţi, cât şi din viaţa copiilor lor. Când aceste realităţi sunt pervertite sau eliminate, societatea se înnămoleşte şi se destramă.
Într-o astfel de lume urmează să trăim. Datoria noastră este de a trăi şi vesti adevărul lui Dumnezeu în dragoste, de a construi familii sănătoase în care tata, mama şi copiii lor sunt sare şi lumină pentru acest pământ. Îi iubim pe toţi oamenii şi de aceea promitem să nu le spunem niciodată altceva decât adevărul lui Dumnezeu descoperit tuturor oamenilor în Cuvântul său. Adevărul lui Dumnezeu în privinţa familiei este că ea este alcătuită din un bărbat şi o femeie care îşi cresc copiii în dragoste, adevăr, credinţă şi slujire în societate şi biserică. Mărturia creştină continuă până la sfârşitul istoriei, chiar dacă imperiile oamenilor se ridică, iar apoi se destramă.

Share
Comments

Pistis Christou pe meleaguri mioritice

Citesc cu interes o polemică recentă în România cu privire la sensul unei expresii pauline: pistis Christou. Lucrul bun este că această dezbatere a ajuns şi la noi, lucrul mai puţin bun este că textele acestei polemici ne ajută prea puțin la înţelegerea problemei/disputei. Deşi polemica de la noi este spumoasă nu este nici pe departe la intensitatea alteia din trecut pe aceeaşi temă. Ştim de la R. Hays cum s-au desfăşurat apostrofările la începutul anilor 1990 între J.D.G. Dunn şi teologii din America de Nord (Hays, 1991, p. 714). Dunn se întreaba mirat cum de aşa de mulţi dintre ei, care intepretează pistis Christou ca un genitiv subiectiv, sunt ca porcii în care au intrat dracii care au ieşit din îndrăcitul din Gadara şi acum năvălesc la vale şi se aruncă în mare; la care cei din America de Nord i-au răspuns prin cuvintele spuse de cei din Gadara după ce au văzut ce s-a întâmplat cu porcii lor: Pleacă de aici! Read more...
Comments

Judecata finală - Matei 25.31-46

- această cuvântare parabolică este despre separarea oilor de capre, care slujește drept analogie cu ce se va întâmpla la judecata finală
- fiecare dintre cele cinci cuvântări din Evanghelia după Matei se sfârșește vorbind despre judecată; aici avem judecata tuturor neamurilor
- Isus se adresează ucenicilor; fiecare dintre parabolele din cap. 25 sunt intenționate să încurajeze la veghere și credincioșie ca pregătire pentru cea de a doua venire
- Israel împreună cu celelalte popoare sunt adunate la judecata finală; separarea este între cei drepți și cei blestemați Read more...
Comments

Toma - de la îndoială la credință

Pentru că n-avem multe texte despre Toma, este o oarecare revenire anuală, la același personaj, din același loc din Scripturi - Ioan 20:24-29. Evangheliștii Matei, Luca, Marcu nu ne dau un portret al acestui om. Doar Ioan o face. Ioan construiește cu mare atenție portretul lui Toma în Evanghelia lui. De trei ori ne vorbește despre el: în capitolul 11, în capitolul 14 și aici, în capitolul 20. Inainte de a vorbi despre el, vreau să facem câteva observații din alte texte din Scripturi despre îndoială.

Despre îndoială

Read more...
Comments