Din întuneric la lumină

Cel mărturisit de evanghelistul Ioan, încă de la început, este descris ca fiind adevărata Lumină (1.6, 9). Această lumină a venit în lume (1.9). Lumina este în conflict cu întunericul, dar întunericul n-a învins-o (1.5). Coordonatele luminii și întunericului sunt, de la început, elementele făuritoare de context. Lumina adevărată este Cuvântul care se face trup și care locuiește între noi plin de har și de adevăr. Primirea acestui Cuvânt întrupat duce la nașterea din Dumnezeu. Credința în Numele lui duce la nașterea din Dumnezeu. Acest nou început este descris cu ajutorul metaforei nașterii prin care se subliniază intrarea în familia lui Dumnezeu și o nouă viață (1.13). Acest nou statut nu este o lucrare făcută de oameni, ci de Dumnezeu. Fără nașterea de sus/din nou nu se poate vedea împărăția lui Dumnezeu. Intrarea în împărăția lui Dumnezeu este posibilă doar pe baza nașterii din apă și din Duh (3.3, 5). Membralitatea în împărăția lui Dumnezeu este dobândită doar prin naștere. Această perspectivă organică așează conceptul familiei în centrul înțelegerii mântuirii: în împărăția lui Dumnezeu sunt doar cei născuți din Dumnezeu, copiii lui Dumnezeu (1.13).
Credința în Fiul duce la viață veșnică (3.15, 16). Respingerea Fiului duce la rămânerea sub mânia lui Dumnezeu (3.36). Semnele sunt dovezi ale puterii supranaturale ale lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul întrupat (vinul la nunta din Cana, vindecarea fiului slujbașului regelui, etc.). Stările de vorbă ale lui Isus cu diferite persoane arată modalități prin care Fiul caută să ducă pe interlocutori de la întrebări la răspunsuri, de la necredință la credință, de la întuneric la lumină.
Autodescrierile ca „pâinea vieții,“ „lumina lumii,“ „păstorul cel bun,“ „poarta oilor,“ „învierea și viața,“ „calea, adevărul și viața,“ „adevărata viță“ sunt centrale pentru înțelegerea parcursului din viețile celor care cred. Hrană, adevăr/curăție, protecție, viață, rod. Toate aceste metafore descriu elemente esențiale pentru existență. Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu este toate acestea. Doar dacă cineva mânâncă din pâinea vieții are viață (6.51), doar dacă vine de la întuneric la lumină are lumina vieții (8.13), doar dacă are grijă de el păstorul cel bun scapă de atacurile lupilor și are viața din abundență (10.10); se ajunge la pășune doar dacă se intră pe „poarta oilor“ (10.7). Învierea din morți este posibilă doar cu ajutorul celui care este „învierea și viața“ (11.25). Ajungerea la Tatăl este posibilă doar umblănd pe o anumită cale, crezând un anumit adevăr, și trăind o anumită viață: Isus Cristos (14.6). Legătura dintre Isus și ucenicii săi este la fel cu legătura dintre viță și mlădițe. Mlădițele fără viță mor, dar dacă sunt în viță pot aduce rod (15.5).
Viața comunitară a ucenicilor este descrisă în termenii dragostei. O dragoste care reflectă dragostea Fiului pentru ei. Așa vor cunoaște toți că ei sunt ucenicii lui, din felul în care se iubesc unii pe alții (13.35). Dragostea și sfințenia sunt coordonate principale ale vieții copiilor lui Dumnezeu. Prima este o reflectare a iubirii Fiului pentru ei, iar a doua este rezultatul lucrării Cuvântului lui Dumnezeu în ei (17.17). Duhul adevărului ia din ceea ce a adus Fiul și îi conduce în tot adevărul (16.13). Ei sunt adevărații închinători care se închină Tatălui în Duh și în adevăr. Ca urmare a nașterii din Duh, fiind călăuziți în tot adevărul de către Duhul Sfânt, revărsându-se din inimile lor ca niște râuri de apă vie, ei experimentează liberatea în urma cunoașterii adevărului (8.31).
Cei care nu primesc pe Cuvântul întrupat, cei care nu cred în Fiul trimis de Tatăl, cei care nu ascultă cuvântul său sun din întuneric, de la tatăl minciunii, de la diavolul (8.44). Oricine săvrârșește păcat este rob al păcatului (8.34). Ei iubesc mai mult întunericul pentru că faptele lor sunt rele.
blog comments powered by Disqus