Întoarcerea acasă
În Evanghelia după Luca lucrarea lui Dumnezeu în mijlocul poporului său este văzută în termenii mântuirii: „El ne-a ridicat un corn al mântuirii“ (1.69). Soarele răsare din înălțime, ca să strălucească peste cei aflați în întuneric și în umbra morții, să le călăuzeazcă picioarele pe calea păcii (1.79). Ioan a pregătit calea Mântuitorului clarificând ceea ce se așteaptă de la ei: roade vrednice de pocăință, altfel copacul este tăiat și aruncat în foc (3.8, 9). Cel chemat de Isus trebuie să lase tot și să-l urmeze (Petru, 5.11; Levi 5.28). Astfel, se arată caracterul cuprinzător al hotărârii cuiva de a-l urma pe Isus. Doar când pocăința se regăsește în roade este valabilă. Atunci omul este bun și scoate lucruri bune din visteria bună a inimii lui (6.45). El, ca Fiu al Omului, are puterea de a ierta păcatele (5.20; 7.47). Omul care aude Cuvântul spus de Isus și îl împlinește este omul care-l ascultă ca Domn și astfel își întemeiază casa pe stâncă (6.46-48). Dar cei mai mulți din acea generație sunt ca niște copii la care nu le poți intra în voie (7.31, 32); a venit Ioan și nu l-au acceptat, a venit Isus și nu l-au acceptat nici pe el (7.34). Este nevoie de lepădare de sine și de luarea crucii (9.23), nu de comportament copilăros oscilant, sau de încercarea de a câștiga întreaga lume pierzând sufletul (9.25).
Mântuirea omului este legată de încrederea în Cuvântul auzit (8.13). Pilda Semănătorului ilustrează acest fapt. Mântuitorul este întrebat de două ori „Ce să fac să moștenesc viața veșnică?“ și de fiecare dată răspunde făcând trimitere la împlinirea poruncilor față de Dumnezeu și față de aproapele (10.25; 18.18). În prima situație este nevoie de clarificări în privința a cine este aproapele, și ni se dă pilda cu Samariteanul milostiv. Cine este semenul celui căzut între tâlhari? Cel căruia i s-a făcut milă de el (10.36, 37). În cea de a doua situație, îl avem pe tânărul bogat care cunoaște și împlinește poruncile, dar are inima legată de avuții. Lucrul care îi lipsește este să se desprindă de ele (18.23). Prin contrast vameșul Zacheu este un om bogat care își dă jumătate din avere la săraci, și repară orice abuz (19.8). Astfel intră mântuirea în casa lui.
Fiul pierdut și Lazăr sunt alte două exemple în care acești oameni au parte de mântuire. Despre unul știm din viața de aici, despre celălalt doar după ce a murit.
Fiul risipitor a fost pierdut, dar și-a venit în fire (15.17), se ridică și se întoarce acasă. Tatăl își manifestă bucuria dând un ospăț și spunând adevăruri spirituale despre situația fiului său: „Acest fiu al meu era mort și trăiește iarăși, era pierdut și a fost găsit“ (15.24). Situația lui Lazăr care ajunge în sânul lui Avraam este descrisă prin contrast cu cea a bogatului (16.19-31). De unde ajunge bogatul nu poate ieși, nu poate veni nimeni la el, nu poate trimite pe nimeni la alții. Ca alții să nu ajungă unde a ajuns el au nevoie de ascultare (16.29), pocăință (16.30), și credință (16.31). Intrarea în împărăția lui Dumnezeu poate avea loc dacă omul se face ca un copilaș (18.17).
Exemplul final din Evanghelia după Luca este cel al tâlharului de pe cruce, care îi cere lui Isus să-și aducă aminte de el când va veni în împărăția sa. Isus îi spune că astăzi vei fi cu mine-n rai (23.43).
Fiul pierdut și Lazăr sunt alte două exemple în care acești oameni au parte de mântuire. Despre unul știm din viața de aici, despre celălalt doar după ce a murit.
Fiul risipitor a fost pierdut, dar și-a venit în fire (15.17), se ridică și se întoarce acasă. Tatăl își manifestă bucuria dând un ospăț și spunând adevăruri spirituale despre situația fiului său: „Acest fiu al meu era mort și trăiește iarăși, era pierdut și a fost găsit“ (15.24). Situația lui Lazăr care ajunge în sânul lui Avraam este descrisă prin contrast cu cea a bogatului (16.19-31). De unde ajunge bogatul nu poate ieși, nu poate veni nimeni la el, nu poate trimite pe nimeni la alții. Ca alții să nu ajungă unde a ajuns el au nevoie de ascultare (16.29), pocăință (16.30), și credință (16.31). Intrarea în împărăția lui Dumnezeu poate avea loc dacă omul se face ca un copilaș (18.17).
Exemplul final din Evanghelia după Luca este cel al tâlharului de pe cruce, care îi cere lui Isus să-și aducă aminte de el când va veni în împărăția sa. Isus îi spune că astăzi vei fi cu mine-n rai (23.43).
blog comments powered by Disqus