Bogatul și Lazăr

În șirul de meditații din pildele Mântuitorului, din care încercăm să înțelegem felul în care lucrează Împărăția lui Dumnezeu în mijlocul nostru, odată cu citirea acestei pilde (Luca 16.19-31) începem un grup aparte de pilde, care vorbesc despre ceea ce trebuie să fac eu în urma chemării pe care mi-o dă Cristos. Toate pildele Mântuitorului le putem împărți în trei categorii mari: mai întâi avem pilde care au anunțat că Împărăția, vremea întoarcerii la Dumnezeu, a venit. Începând cu pilda aceasta „Bogatul și Lazăr” avem cea de a doua categorie de pilde, pilde ale chemării, pilde de invitație, iar cea de a treia categorie a pildelor vor fi pilde ale judecății, avertismente.
Ce învățăm noi din pilda aceasta atât de cunoscută? Pildele au o învățătură bogată, ele te duc până la un punct, îți arată și te învață o multitudine de lucruri, iar apoi lasă orizontul deschis. Te cheamă în evenimentele care se întâmplă, să fii parte din ele. La fel stau lucrurile și cu bogatul și cu Lazăr.
În acest cuvânt învățătura cea mai importantă ne dă răspuns la cum poți să ajungi lângă Avraam. Aceasta este ținta. Ajungi lângă Avraam dacă asculți de Moise și de prooroci, dacă te pocăiești, și dacă crezi. Așa urmează să finalizăm meditația aceasta, dar până acolo avem doi oameni a căror vieți sunt foarte diferite, și a căror destinații sunt diferite. Vedem că unul este bogat, iar celălalt este sărac, îl vedem pe unul că se îmbracă în porfiră și în in subțire. Îl vedem pe celălalt că e plin de bube. Dacă despre cel bogat ni se spune că trăia în fiecare zi o viață de strălucire și veselie, ce ni se spune despre celălalt? Își dorea fărâmiturile de la masa bogatului. Dacă unul are parte, ca urmare a bogăției lui, de compania multora, celălalt are parte de câinii care îi lingeau bubele.
Vedeți ce contrast mare: bogat și sărac, haine și bube, ospețe și fărâmituri, prieteni mulți și câini care-ți ling bubele. Ce izbește ochiul nu e întotdeauna și ceea ce și e. Aceasta e prima învățătură din pildă. Uneori e, alteori nu e; în cazul acesta categoric nu este. Știm că lucrurile stau așa pentru că fiecare ajunge la momentul în care toți sunt egali. Acela este momentul morții. Moare și cel bogat, moare și cel sărac. Moartea nu alege între noi. Fiecare urmează să avem parte de ea, fiecare. Ce urmează după, arată adevărul despre ce a fost înainte. Care a fost adevărul? Unul ajunge lângă Avraam, iar celălalt ajunge în chinuri.
În privința destinațiilor pilda aceasta ne spune trei lucruri. După momentul morții, de unde ajungi nu mai poți ieși. Bogatul și-a dat seama de acest lucru din start. Ce este ironic, dar în același timp dureros despre acest bogat, e următorul lucru: el, și după ce ajunge în foc, dă comenzi. El crede că e la fel ca și în viața din trecut în care a avut slujitori. El vede tot la fel lucrurile, el se poartă cu Lazăr ca și atunci când era viu. Lazăr trebuie să facă ce zice bogatul; dar nu mai e așa, pentru că între ei e Avraam acum, cel care răspunde la comenzile bogatului, nu e Lazăr. Lazăr nu spune nimic în toată această pildă, în schimb bogatului, îi răspunde Avraam. Primul lucru pe care l-a înțeles, fără să-l accepte, bogatul după moarte a fost acesta, de unde am ajuns nu mai pot ieși. Aici rămân, indiferent cine am fost înainte, cum m-am îmbrăcat înainte, cum m-am veselit înainte, indiferent de câți prieteni am avut înainte. De unde am ajuns nu mai pot ieși.
Cel de al doilea lucru cu privire la destinație, din această pildă, este următorul: „Unde ajung nu poate veni nimeni la mine.” Bogatul spune așa, părinte Avraame lasă-l pe Lazăr să vină cu o picătură e apă. Nu se poate. De la unii la alții nu putem trece. Între noi este o prăpastie mare. Unde ai ajuns acolo rămâi. De unde ai ajuns nu mai poți ieși, și unde ești nu poate veni nimeni la tine. E foarte greu să ne gândim la viața de dincolo în termeni atât de categorici. Noi aici ne mișcăm dintr-o parte în alta, mergem unii la alții, acolo, unde ajungi acolo rămâi, și nimeni nu poate veni la tine. Nimeni.
Cel de al treilea lucru pe care-l vedem cu privire la destinație este următorul: „De unde ajungi nu poți trimite pe nimeni la alții.” Bogatul caută să-l convingă pe Avraam să vină Lazăr cu picătura de apă și nu se poate, dar apoi zice, bine, dacă eu am ajuns aici pentru mine e clar, de aici nu pot ieși, nu poate veni nimeni la mine, hai să fac ceva pentru cei care au rămas, pentru frații mei. Trimite pe Lazăr în casa tatălui meu, să le spună ce urmează dacă ei trăiesc cum am trăit eu; și ei ajung unde am ajuns eu. La acest punct avem învățătura cea mai bogată din pildă. Avem un dialog foarte ascuțit între bogat și Avraam. Bogatul pune problema în felul următor. Nu, părinte Avraame dacă nu se duce cineva din morți la ei, și Avraam dă un răspuns extraordinar: dacă ei nu ascultă de Moise și de prooroci, poate învia cineva din morți că ei tot nu vor crede. Într-un anumit sens Avraam anticipează ceea ce urmează să se întâmple în fapt: Cristos a înviat din morți și cei mai mulți nu au crezut. Citind Evangheliile, mai ales după înviere, vedem că nici măcar apostolii nu cred la început. Conducătorii evreilor caută să inventeze lucruri, mituiesc soldații, fac tot ce pot să nu creadă. Cu alte cuvinte Avraam îi spune bogatului: fii atent, problema nu este lipsa de evidență, problema este necredința. Omul nu vrea să creadă.
Acest text este cu valențe multiple. În acest text auzim pe cineva vorbind de dincolo. Noi citim despre Avraam în cartea Genesa, despre chemarea lui, ascultarea lui, credința lui, slăbiciunile lui, iar aici îl vedem pe Avraam de după moarte, pe Avraam de dincolo. El este omul pe care-l folosește Dumnezeu să-i învețe pe ceilalți ce se poate și ce nu se poate, ce este adevărat și ce este neadevărat cu privire la viața de dincolo. Din ceea ce îi spune Avraam bogatului, noi înțelegem de ce a ajuns bogatul unde a ajuns, pentru că în pildă, în relatarea evenimentelor, nu avem multe informații în privința aceasta. Unul are, celălalt nu are, unul ajunge rău, celălalt ajunge bine. Ai putea să tragi concluzia greșită, că dacă ești bogat ajungi în iad, iar dacă ești sărac ajungi lângă Avraam. Bogăția sau sărăcia cuiva nu hotărăsc destinațiile cuiva, sunt alte lucruri care hotorăsc aceasta. Avraam ni le arată punctual. Bogatul a ajuns în văpaia focului nu pentru că a fost bogat, ci pentru că nu a ascultat de Moise și de prooroci, pentru că nu s-a pocăit, și pentru că nu a crezut. Acestea sunt cele trei lucruri pe care le subliniază Avraam în ultimile trei versete: ascultarea, pocăința și credința. Dacă bogatul asculta de Moise și de prooroci, cum s-ar fi văzut în viața lui acest lucru? El nu ar fi permis ca Lazăr să rămână în starea în care a fost. Pentru că el avea texte și de la Moise din Deuteronom, și avea texte din prooroci care spuneau așa, nu trebuie să-l neglijezi pe săracul care este între voi; din belșugul pe care l-ai primit tu trebuie să-i dai și lui. Vedem că el nu face niciodată lucrul acesta, nici măcar fărâmiturile pe cari oricum le pierde, nu i le dă. Așa arată viața unui om care a blocat puterea cuvântului lui Dumnezeu, un om care nu ascultă de cuvânt într-un fapt concret din viața lui. Aceasta dovedește relația lui cu Moise și cu proorocii. Când auzi acest cuvânt în mod constant se așteaptă la un anumit moment, dacă mergi rău, să te oprești, să-ți pară rău, să te pocăiești, dar bogatul din pildă nu se oprește, el o ține la fel până la sfârșitul vieții.
În această pildă Mântuitorul așează lucrurile fără echivoc, fără urmă de îndoială, în modul cel mai clar, în privința intrării sau a ajungerii lângă Avraam. Evreii credeau pentru că ei sunt în poporul lui Dumnezeu, pentru că ei sunt fii lui Avraam, ei ajung automat să stea la masă cu Avraam, Isaac și Iacov, să mănânce pâine în Împărăția lui Dumnezeu. Dar Cristos spune că lucrurile nu stau așa, pentru că sunteți fiii fizici, urmașii ai lui Avraam, acest lucru nu este o garanție a ajungerii voastre lângă Avraam. Voi trebuie să ascultați, voi trebuie să vă întoarceți, voi trebuie să credeți. Aceasta vă spune Avraam de dincolo. Acesta este poate argumentul ultim al lui Isus. Știm că cei care l-au auzit de multe ori l-au contestat, cine ești tu, fiul tâmplarului? În această pildă Cristos le arată pe Avraam vorbind, părintele nostru, strămoșul nostru comun, cel mai mare dintre patriarhi, Avraam, cel lângă care vrem să ajungem. El ne spune aceste trei lucruri. Pilda nu menționează nimic despre reacția celor care au auzit-o. Nu știm dacă unii au crezut pilda aceasta, sau dacă și-au bătut joc de ea. Nu ni se spune aceasta, în schimb adevărul ei, învățătura ei, este clară. O învățătură cu privire la destinație, și o învățătura cu privire la cum ajungi la o anumită destinație. Nouă nu ne plac lucrurile pe care nu le putem schimba. Pilda aceasta ne spune, în ce privește destinația, că după ce ai ajuns într-un anumit loc, așa rămâne. De acolo nu mai poți ieși, nimeni nu poate veni la tine, și nu mai poți trimite pe nimeni la alții. Din felul în care trăim aici, vis-a-vis de cuvântul descoperit al lui Dumnezeu, noi ajungem la o destinație sau la cealaltă.
Aceasta este învățătura principală a acestei pilde, atenție la Moise și la prooroci, atenție la Biblie, atenție la Cuvânt! Ascultarea de el, experimentarea și disponibilitatea întoarcerii, a pocăinței cerute de el, și credință în ceea ce învață el. Dacă eu trăiesc așa, ajung lângă Avraam, altfel ajung lângă cel bogat.
blog comments powered by Disqus