Izbăvește-ne de Cel rău

Narațiunea Evangheliilor ne arată, în privința dracilor, ceva neașteptat: i-au cuprins pe mulți. Cum se face că în poporul lui Dumnezeu sunt atâția îndrăciți? Isus a lucrat între evrei, în satele din Galileia, Iudeea și la Iersualim. Nu există oare incompatibilitate între trăirea în legământ cu Dumnezeu și trăirea sub influența și posesiunea dracilor? Se pare că nu.
Gradul de stăpânire și influență este deosebit de divers. Evangheliile arată în detalii lucrul acesta. În acest text analizăm doar ce ni se spune în Evanghelia după Matei. Unii sunt răi și vicleni, fiind descriși ca pui de năpârci, alții sunt îndrăciți și bolnavi, iar când dracii și duhurile necurate sunt scoase se fac bine, acei oameni văd, aud, vorbesc. Este o legătură, în aceste cazuri, între influența și posesiunea demonică și diferite boli. Desigur că nu toate bolile au cauză drăcească. De exemplu, omul cu mâna uscată care este vindecat fără a fi nevoie să se scoată vreun drac din el; la fel și cu robul sutașului.
Cristos a fost ispitit de Diavolul în pustie. Încercările Ispititorului de a-l deturna pe Fiul lui Dumnezeu de la misiunea ce i-a fost încredințată au eșuat. Cristos rămâne credincios misiunii sale. Atunci când Petru caută să-l oprească, el sesizează prezența Satanei și îl alungă.
Ucenicii sunt trimiși de Cristos să predice evanghelia împărăției, să vindece bolnavii și să scoată duhurile necurate. Ulterior, când sunt confruntați cu situația în care li se cere să vindece un copil lunatic, ei nu pot face acest lucru. Părintele copilului îi cere ajutor lui, iar Isus îl vindecă. Apoi Isus le explică ucenicilor de ce nu au reușit ei să facă acest lucru: credință puțină, lipsa postului și a rugăciunii.
Prin aceste lucrări de exorcizare, Cristos a venit să-l lege pe cel tare și să-i cucerească împărăția, să-i prădeze casa. Este de datoria poporului lui Dumnezeu să-l întroneze pe Cristos stăpân în casa lor. Dar ei nu au făcut aceasta și, atunci când casa este goală, duhul care fusese scos aduce cu el alte șapte mai rele și starea acestora de acum va fi mai rea decât cea care a fost înainte. Aceasta va fi soarta acestui neam rău și viclean - din context este vorba de poporul Israel.
Cristos a biruit prin cruce toate puterile întunericului, dar nu le-a aruncat încă în iazul de foc. Acest lucru se va întămpla doar după judecata din ziua de pe urmă. Până atunci diavolul împreună cu îngerii săi, învișni fiind, lucrează din răsputeri.
Ce ar trebui să facem noi? Mai întâi trebuie să ne verificăm cuvintele pe care le rostim. „Da“ al nostru să fie da, iar „nu“ al nostru să fie nu. Ce vine peste acestea vine de la Cel rău; atât de subtilă poate fi influența Celui rău. Atunci când căutăm să ne ascundem în spatele cuvintelor pentru a face anumite lucruri, atunci vorbim de la Cel rău.
Apoi, când ascultăm Cuvântul predicat, Diavolul este pregătit să ni-l fure din inimă. Este greu de crezut și mai ales de sesizat că, într-unul dintre cele mai înalte momente din închinarea bisericii, cel de predicare a Cuvântului, Diavolul este atât de activ și de hoț în inimile ascultătorilor.
Iar apoi, după ce lucrătorii care au semănat sămânța bună a Cuvântului, în timp ce se odihnesc, vrăjmașul vine și, în același ogor, seamănă neghină. Astfel, fiii împărăției vor conviețui cu fiii Celui rău până la sfârșitul veacului, când vor fi separați de către îngeri.
Așadar, Cel rău vrea să ne facă să spunem neadevărul, vrea să ne fure Cuvântul semănat în inimă și așază lângă noi pe fiii săi. Toate acestea sunt pentru a reuși în uneltirile lui. Rugăciunea noastră trebuie să fie în permanența cea de la finalul rugăciunii Tatăl nostru: izbăvește-ne de Cel rău. Doamne, izbăvește-ne acum și adu cât mai repede ziua, când îl vei arunca în iazul de foc, pe el și pe îngerii săi!
blog comments powered by Disqus