Cristos domnește!

Sărbătorile din bisericile noastre sunt după cum urmează: naşterea Domnului, botezul Domnului, răstignirea, învierea şi înălţarea, coborârea Duhului Sfânt. Vrând, nevrând, acestea, şase la număr au priorităţi diferite. Le acordăm atenţii diferite. Acest lucru este mânat de diferite interese. Aproape pe nesimţite, Naşterea Domnului a luat-o înaintea celorlalte. Abia apoi vine botezul, undeva aproape vine răstignirea şi învierea, dar cu siguranţă, înălţarea este mai în spate. După înviere, la şase săptămâni, a şasea joi, este înălţarea Lui la cer. 40 de zile. Putem explica în multe feluri, această ierarhizare, în ce priveşte importanţa acestor evenimente. Cu siguranţă, nu este bine că Inălţarea este atât de în spate. Sunt Biserici, în care această sărbătoare este aproape ignorată. Nu are o zi specială, în care atenţia să se focalizeze asupra ei.
Dacă suntem în căutare de citate din Vechiul Testament în Noul Testament, cel mai des folosit verset este Psalmul 110, versetul 1. Acel verset spune aşa: Domnul a zis Domnului meu, şezi la dreapta Mea. Poate ne-am aştepta să găsim versete cu jertfe, răscumpărare, cu mântuire, dar lucrurile nu stau aşa. Accentul, în ce priveşte luarea unor texte din Scripturile Vechiului Testament în Noul Testament, este pe Inălţare. Acest lucru dă o perspectivă, o direcţie, asupra întregii lucrări, pe care o face Biserica. Ceea ce noi facem, facem pentrucă avem un Cristos înălţat la dreapta măririi. Citim în Fapte 1, evenimentul: Au stat, i-a învăţat, L-au întrebat, nu le-a răspuns, le-a dat porunci, şi L-au văzut cum Se înalţă. Acest eveniment al înălţării la cer a Mântuitorului, este apoi luat şi explicat, mai ales în Epistole.
Vreau să ne uităm în continuare, la două lucruri mari, despre înălţarea Lui la cer, ca semnificaţie pentru viaţa noastră. In primul rând, ca urmare a înălţării Lui, El împărăţeşte, este Domn, conduce, iar în al doilea rând, El mijloceşte. Aceste două lucruri sunt absolut esenţiale, pentru viaţa Bisericii, pentru lucrarea ei, pentru tot ce facem aici. El e Domn, şi El e mijlocitor. Cât de mult trebuie să accentuăm lucrurile acestea, cât de înainte trebuie să vină ele, greu am putea exprima. Prioritatea priorităţilor este domnia Lui, şi mijlocirea Lui. De aceea, vreau să punem mare, accent în lucrarea noastră, pe Inălţarea Domnului, pe aşezarea Lui la dreapta Tatălui, pe lucrarea Lui, pe care El o face de-acolo pentru mine, pentru noi, pentru toţi.
In special, în Epistole, cu privire la primul lucru, El ca Impărat, ca Domn, ca urmare a Inălţării, avem trei texte: Efeseni 1, Filipeni 2 şi 1 Corinteni 15. In Efeseni 1, apostolul Pavel ne spune aşa: L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti, mai pe sus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor. El I-a pus totul sub picioare, şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii. Acest text ne conduce în două direcţii: El este Domn peste orice domn, şi El este Capul Bisericii, căpetenia peste tot ce se întâmplă în Biserica Lui. In ce priveşte domnia Lui, asupra oricărui domn, apostolul Pavel elaborează mai departe, în Epistolă, mai ales spre sfârşitul ei: Noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva oricărei puteri, domnii din locurile cele cereşti, iar apoi ne spune cum luptăm. Toate acestea, pentrucă potrivit unui alt text pe care l-am menţionat, 1 Corinteni 15: El este Domn, dar lucrează să aducă sub picioarele lui, pe oricine I se împotriveşte. Ultimul dintre vrăjmaşi, ne învaţă apostolul Pavel, este moartea. Această răpunere a duşmanilor, această aducere a lor, ca aşternut picioarelor, se face prin credincioşii Lui, aşa ne învaţă apostolul Pavel în Romani, capitolul 16: Şi Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana - şi ce urmează, este de necrezut - sub picioarele voastre. Nu este o întrecere, o confruntare a muşchilor, a armelor, ci este una în zona credinţei, a hotărârii noastre, a dedicării noastre faţă de Domnul. Noi citim despre, armura lui Dumnezeu: adevăr, neprihănire, evanghelie, credinţă şi mântuire. Acestea sunt lucrurile cu care Dumnezeu ne îmbracă şi biruim, aducem orice stăpânire a întunericului sub picioarele lui Cristos şi ale noastre. El ca Domn, El ca Impărat la dreapta Tatălui, face această lucrare de răpunere a unui duşman, unul după celălalt sub picioarele Lui.
Deasemenea, tot potrivit cu Efeseni 1, în Biserica Lui, toate lucrurile se fac la porunca Lui. Asta este mărturisirea noastră. In ce priveşte credinţa şi trăirea vieţii, luăm ca şi regulă, ca şi standard, ca şi porunci, lucrurile pe care ni le-a lăsat El în Scripturi. In acest fel se exprimă domnia Lui, peste toate lucrurile Bisericii. La Inălţare afirmăm în mod special lucrurile acestea: biruie întunericul, şi-şi conduce Biserica.
Celălalt aspect, este cel al mijlocirii. Acolo, se are în vedere, atât mântuirea celor necredincioşi, cât şi păstrarea în har a celor care s-au întors la Dumnezeu, deja. Apostolul Pavel ne îndeamnă în 1 Timotei, capitolul 2, să facem în toată vremea, tot felul de rugăciuni, pentru toţi oamenii, mai ales pentru cei puşi în dregătorii înalte. Iar apoi urmează versetul 5, pe care cu toţii îl ştim: Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să ajungă la mântuire. Intre Dumnezeu şi om este un singur mijlocitor: Omul Isus Cristos. El şi-a dat viaţa, ca preţ de răscumpărare, pentru toţi oamenii. Faptul acesta - în versetul 6 - trebuie adeverit înaintea tuturor: El m-a pus pe mine să vestesc Neamurilor credinţa şi adevărul, pentruca toţi să ajungă la cunoştinţa mântuirii. La dreapta Tatălui, stă un mijlocitor. Aceasta a fost imaginea pe care a văzut-o Ştefan, în timp ce era împroşcat cu pietre. Oamenii lui Dumnezeu, apostolii Domnului nostru Isus Cristos, au scris mult despre mijlocirea Lui. Mai întâi le-a spus aceasta: Merg să vă pregătesc un loc. Am venit în această lume, dar trebuie să plec din ea. Iar apoi unora, le-a arătat acea imagine deosebită. Ştefan a spus: Văd slava lui Dumnezeu, şi pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu. Când este vorba de mântuirea unui păcătos, Fiul, Mântuitorul este Mijlocitor, şi-i spune Tatălui: Şi pentru acesta am murit. Răscumpărarea pe care am câştigat-o, este pentru întreaga lume. Toţi trebuie să aibă parte de ea. Este disponibilă pentru toţi. Iar apoi, Ioan ne spune: Copilaşilor, dacă a păcătuit cineva, avem la Tatăl un Mijlocitor (1 Ioan 2.1). Domnul Isus Cristos, El este jertfa de ispăşire pentru păcatele întregii lumi. Acelaşi lucru: curăţarea celor mântuiţi, păstrarea lor pe calea mântuirii, într-un mod vrednic de Domnul. Putem spune toate, datorită Inălţării. L-a suit în cea mai înaltă poziţie din acest univers, cu dorinţa, ca orice limbă să mărturisească spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Cristos este Domn (Fil. 2).
Dacă avem un aşa Mântuitor, care domneşte peste toate lucrurile, care prin noi cucereşte întunericul, dacă El ne poartă de grijă, având în vedere starea noastră sufletească, spirituală, cât de mult ar trebui să accentuăm Inălţarea. Ar trebui să fie foarte, foarte în faţă această sărbătoare. Doamne, pentrucă Tu eşti acolo, pentrucă eşti Domnul domnilor şi Impăratul împăraţilor, ajută-ne - şi asta este porunca din Fapte 1 - să-ţi fim martori adevăraţi ai Inălţării Tale. Martori, fără frică, aşa cum despre Tine ni se spune în Cartea Apocalipsa, că eşti Martor credincios şi adevărat. După ce Iuda l-a trădat pe Domnul, în Fapte 1, avem alegerea unui înlocuitor pentru Iuda. Ştim, care a fost criteriul de selecţie: omul acela trebuie să fie un martor al lucrării lui Isus şi al învierii lui Isus. La fel ni se cere şi nouă. Poţi să spui lucrurile acestea, despre ele, doar dacă le-ai trăit. Dacă El ajunge să stăpânească asupra ta, şi să-ţi fie Mijlocitor. Lucrurile acestea nu sunt numai pentru noi, sunt pentru a le duce altora, din Ierusalim, în Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului. Aceasta este trimiterea cu ocazia Inălţării. Când ai un aşa mesaj, despre un aşa Mântuitor, apostolul Petru spune în Faptele apostolilor, când au fost ameninţaţi ucenicii să tacă: Judecaţi voi, înaintea lui Dumnezeu, de cine să ascultăm, de oameni sau de porunca pe care El ne-a dat-o.
blog comments powered by Disqus