Slujirea creștină
10/10/21 13:16 Filed in: Ucenicie | Noul Testament
Slujirea creștină începe cu chemarea lui Dumnezeu și se desfășoară prin harul lui Dumnezeu. Un om ajunge să-l slujească pe Dumnezeu dacă este chemat de acesta într-un mod personal și fără echivoc. Este vorba de o cunoaștere directă din partea celui chemat că viața pe care o are de trăit trebuie să o trăiască în slujba lui Dumnezeu și este vai de el dacă nu face acest lucru. Această convingere definitivă este temelia pe care se trăiește o viață de slujire. Această chemare a lui Dumnezeu este o chemare la proclamarea unei evanghelii care dă opțiuni decisive celor care o aud, fie o acceptă, fie o resping. Vocația unui astfel de om aduce în viețile celorlalți oameni, fie o mireasmă a lui Cristos aducătoare de viață, fie o mireasmă a morții aducătoare de moarte. O astfel de vocație duce la o lucrare sinceră între oameni. Read more...
Comments
Bucuria credinței
26/09/21 12:48 Filed in: Ucenicie | Noul Testament
Bucuria ca o temă generală este prezentă în cărțile Bibliei. Experimentarea mântuirii, a închinării și prezenței lui Dumnezeu sunt evenimente ale bucuriei și veseliei celor din poporul lui Dumnezeu. Baza pentru această bucurie este credința puternică în Dumnezeu. Terminologia exuberanței, veseliei, și bucuriei alcătuiește felul în care este descrisă în Biblie această atitudine. Read more...
La venirea Domnului
În corespondența cu creștinii din Tesalonic apostolul Pavel le explică din nou despre cum stau lucrurile cu vremurile din urmă. Unii dintre creștinii din Tesalonic sunt îngrijorați că cei care deja au murit nu vor mai avea parte de veșnicia adusă de Domnul la venirea sa. Această situație îl determină pe apostolul Pavel să îi învețe, din nou, despre aceste lucruri. Apostolul Pavel, ca și întreg Noul Testament, vorbește despre creștinul care a murit ca fiind adormit. Pentru creștini moartea nu mai are puterea de a înspăimânta, ci este așa ca un somn adânc din care vom fi treziți la venirea Domnului. Gheara morții este deja ruptă începând cu învierea Domnului. De aceea, creștinii nu sunt, ca păgânii, fără nădejde. Cuvintele lui Teocritus exprimă raportarea la speranță și la viitor a păgânilor: speranța este pentru cei vii, pe când cei morți sunt fără speranță. Viața din Hades este o viață a umbrelor, pentru că acolo este o noapte fără sfârșit. Moartea și învierea Domnului au schimbat felul în care cei care sunt ai lui înțeleg moartea. Creștinii care mor sunt cei care adorm în Cristos. Read more...
Apostolul Pavel în interpretarea lui Alain Badiou. O notă critică
SABOU, Sorin, Apostle Paul interpreted by Alain Badiou. A Critical Note / Apostolul Pavel în interpretarea lui Alain Badiou. O notă critică, Jurnal teologic, 18.2 (2019): 121-134.
Institutul Teologic Baptist din București
ssabou@itb.ro
Abstract
In this critical note on Badiou's interpretation of St. Paul I will argue that Badiou's attempt of using the structure of Paul's message as the structure of an argument against the present state of the world is without chance of succeeding. For Paul, the truth is the truth of the gospel, and if it is to work, it has to be christological. If God's work is not salvific in the sending of his Son, then the famous structure of subject-truth-universality crumbles down. For Paul, the truth of the gospel is redemptive, and without this basic element universality cannot be achieved.
Keywords: apostle Paul, Alain Badiou, truth, subject, universality, redemption
Institutul Teologic Baptist din București
ssabou@itb.ro
Abstract
In this critical note on Badiou's interpretation of St. Paul I will argue that Badiou's attempt of using the structure of Paul's message as the structure of an argument against the present state of the world is without chance of succeeding. For Paul, the truth is the truth of the gospel, and if it is to work, it has to be christological. If God's work is not salvific in the sending of his Son, then the famous structure of subject-truth-universality crumbles down. For Paul, the truth of the gospel is redemptive, and without this basic element universality cannot be achieved.
Keywords: apostle Paul, Alain Badiou, truth, subject, universality, redemption
Evanghelia Fiului lui Dumnezeu
Paul, rob al lui Cristos Isus, chemat apostol, pus de o parte pentru evanghelia lui Dumnezeu, pe care a promis-o mai dinainte prin profeţii lui în Scrierile Sfinte cu privire la Fiul său venit din sămânţa lui David potrivit cărnii, desemnat Fiu al lui Dumnezeu în putere potrivit Duhului sfinţeniei din învierea morţilor, Isus Cristos Domnul nostru. (Romani 1.1-4)
[2] Evanghelia lui Dumnezeu nu este un mesaj supriză, deoarece ea a fost anunţată din timp, după cum arată Sfintele Scripturi. Pavel nu face trimitere la vreun text anume în care să fi fost anunţată evanghelia, dar cel mai probabil, el s-ar referi la texte cum ar fi Is. 9.1-6; 11.1-9; Ier. 23.5; 31.31-34. Aceasta arată că lucrarea lui Dumnezeu are continuitate, „atunci“ şi „acum“: ceea ce a fost promis atunci are loc acum. Înţelesul termenului „evanghelie“ este un subiect în dezbatere. Pavel foloseşte acest termen în mod absolut; nu mai întâlnim o astfel de folosire la alţi autori antici. Acest substantiv este definit de lucrarea lui Dumnezeu în trimiterea Fiului său subliniindu-se în special lucrarea sa pământească şi înălţarea în glorie. Pentru că în VT termenul „evanghelie“ nu este folosit în context religios cu referire la „veştile bune“ ale lui Dumnezeu, este posibil ca evanghelia proclamată de Pavel să fie înţeleasă în contrast cu limbajul cultului împăratului. Acolo evenimentul major ale „zilei de naştere a zeului nostru [Cezar August] a marcat, datorită lui, începutul veştilor bune pentru întreaga lume.“ De asemenea urcarea pe tron a împăraţilor romani era un eveniment dătător de speranţă, pentru că se inaugura astfel o nouă epocă. Pentru că Pavel citează în 10.15 unul dintre textele importante cu privire la „proclamarea evangheliei“ în VT, şi anume Isaia 52.7, este posibil că acesta să fi stat la originea acestui contrast cu cultului împăratului. Astfel cei care aud evanghelia o pot înţelege prin comparaţie cu evenimentele din viaţa şi realizările împăratului Romei. Datorită felului în care este prezentat conţinutul evangheliei este posibil ca în v.3-4 Pavel să facă trimitere la o formulare care era în circulaţie în biserica primară; nu mai întilnim o astfel de descriere a conţinutului evangheliei la Pavel. Read more...
[2] Evanghelia lui Dumnezeu nu este un mesaj supriză, deoarece ea a fost anunţată din timp, după cum arată Sfintele Scripturi. Pavel nu face trimitere la vreun text anume în care să fi fost anunţată evanghelia, dar cel mai probabil, el s-ar referi la texte cum ar fi Is. 9.1-6; 11.1-9; Ier. 23.5; 31.31-34. Aceasta arată că lucrarea lui Dumnezeu are continuitate, „atunci“ şi „acum“: ceea ce a fost promis atunci are loc acum. Înţelesul termenului „evanghelie“ este un subiect în dezbatere. Pavel foloseşte acest termen în mod absolut; nu mai întâlnim o astfel de folosire la alţi autori antici. Acest substantiv este definit de lucrarea lui Dumnezeu în trimiterea Fiului său subliniindu-se în special lucrarea sa pământească şi înălţarea în glorie. Pentru că în VT termenul „evanghelie“ nu este folosit în context religios cu referire la „veştile bune“ ale lui Dumnezeu, este posibil ca evanghelia proclamată de Pavel să fie înţeleasă în contrast cu limbajul cultului împăratului. Acolo evenimentul major ale „zilei de naştere a zeului nostru [Cezar August] a marcat, datorită lui, începutul veştilor bune pentru întreaga lume.“ De asemenea urcarea pe tron a împăraţilor romani era un eveniment dătător de speranţă, pentru că se inaugura astfel o nouă epocă. Pentru că Pavel citează în 10.15 unul dintre textele importante cu privire la „proclamarea evangheliei“ în VT, şi anume Isaia 52.7, este posibil că acesta să fi stat la originea acestui contrast cu cultului împăratului. Astfel cei care aud evanghelia o pot înţelege prin comparaţie cu evenimentele din viaţa şi realizările împăratului Romei. Datorită felului în care este prezentat conţinutul evangheliei este posibil ca în v.3-4 Pavel să facă trimitere la o formulare care era în circulaţie în biserica primară; nu mai întilnim o astfel de descriere a conţinutului evangheliei la Pavel. Read more...
Relația soț soție
Relația dintre soț și soție trebuie să aibă la bază relația lor cu Domnul Isus Cristos. Și unul și celălalt se tem de Domnul. Amândoi îl ascultă și îl iubesc pe Mântuitorul lor. Pe baza fricii de Domnul se poate construi o relație profundă care are coordonatele ascultării, iubirii, și îngrijirii. Efeseni 5.21-33 este textul fundamental pentru relația dintre soț și soție. Read more...
Pistis Christou pe meleaguri mioritice
Citesc cu interes o polemică recentă în România cu privire la sensul unei expresii pauline: pistis Christou. Lucrul bun este că această dezbatere a ajuns şi la noi, lucrul mai puţin bun este că textele acestei polemici ne ajută prea puțin la înţelegerea problemei/disputei. Deşi polemica de la noi este spumoasă nu este nici pe departe la intensitatea alteia din trecut pe aceeaşi temă. Ştim de la R. Hays cum s-au desfăşurat apostrofările la începutul anilor 1990 între J.D.G. Dunn şi teologii din America de Nord (Hays, 1991, p. 714). Dunn se întreaba mirat cum de aşa de mulţi dintre ei, care intepretează pistis Christou ca un genitiv subiectiv, sunt ca porcii în care au intrat dracii care au ieşit din îndrăcitul din Gadara şi acum năvălesc la vale şi se aruncă în mare; la care cei din America de Nord i-au răspuns prin cuvintele spuse de cei din Gadara după ce au văzut ce s-a întâmplat cu porcii lor: Pleacă de aici! Read more...
Orizont teologic al vieții în poporul lui Dumnezeu
Ajungerea la adevăr - 2 Cor. 13.1-10
24/03/15 15:13 Filed in: Noul Testament | Ucenicie
Aflarea adevărului despre o anumită situație este un lucru necesar. Pentru ca acest lucru să fie posibil este nevoie de susținerea mai multor mărturii. În acest fel se ajunge la o reconstruire a situației inițiale și se poate lucra pentru aflarea unei soluții. Când se află adevărul despre o situație putem vorbi în cunoștință de cauză și îi facem astfel cinste lui Cristos.
Integritatea unui apostol - 2 Cor 12.11-21
Apărarea lui Pavel față de acuzele împotrivitorilor săi este construită în așa fel încât duce la zidirea bisericii. Tot ce face el este pentru edificarea lor. El, împreună cu cei din echipa lui, vorbesc înaintea lui Dumnezeu în Cristos. El nu este inferior acestora, deși a lucrat mai mult decât ei, el are semnele unui apostol, în special răbdarea, și dovada că îi iubește a fost aceea că pentru el, ei au fost mai de preț decât bunurile lor. El s-a cheltuit în totul pe el însuși pentru sufletele lor.
Întărirea omului dinlăuntru
28/02/15 11:45 Filed in: Ucenicie | Noul Testament
Din experienţa vieţii mărturisim nevoia tăriei lăuntrice. De aceea este nevoie ca pe lângă rugăciunile făcute pentru sănătatea omului din afară să ne rugăm şi pentru întărirea omului dinlăuntru. Pentru a realiza acestă tărie este nevoie, potrivit cu rugăciunea apostolului Pavel (Ef. 3:14-21), de trei lucruri: o anumită temelie, un anumit conţinut şi o anumită înţelegere a vieţii. Read more...
Când sunt slab atunci sunt tare - 2 Cor 11.16-12.10
20/02/15 22:01 Filed in: Ucenicie | Noul Testament
Cei din Corint acceptă oameni care se laudă și care îi înrobessc și exploatează. Apostolul Pavel și cei care lucrează împreună cu el nu s-au purtat așa cu ei. Omul care se laudă este ca omul nebun. Lauda lui este pe baza firii lui pământești. Deși Pavel nu este nebun el le cere să îi accepte puțină nebunie, adică să se laude și el cu ceea ce a lucrat Domnul prin el. Dar lauda lui este în special cu slăbiciunile lui, cu acele împrejurări care îl arată ca fiind slab în comparație cu „apostolii deosebiți.“
Acest principiu de lucrare garantează manifestarea puterii lui Cristos în lucrarea cuiva. Puterea lui Cristos ajunge la desăvârșire într-un lucrător atunci când acesta recunoaște că este slab. Rezultatul este că atunci, în slăbiciune, el este tare. Puterea și harul lui Cristos îi sunt de ajuns.
Acest principiu de lucrare garantează manifestarea puterii lui Cristos în lucrarea cuiva. Puterea lui Cristos ajunge la desăvârșire într-un lucrător atunci când acesta recunoaște că este slab. Rezultatul este că atunci, în slăbiciune, el este tare. Puterea și harul lui Cristos îi sunt de ajuns.
Chemați la o singură nădejde
Este de mare folos să nu ai așteptări neîntemeiate, să nu speri ce nu ți-a promis nimeni. Adevărații creștini au fost chemați la o singură nădejde, nădejdea vieții veșnice, a slavei. Aceasta este nădejdea adevăratei evangheliei. Toți suntem chemați să depunem mărturie cu privire la această nădejde. Ea este o nădejde mai bună decât au avut cei dinainte de venirea lui Isus. Această nădejde trebuie să fie constant în atenția noastră și să nu ne abatem de la ea. Ochii credinței să fie ațintiți spre ea fiind convinși că acesta ne este destinul veșnic. O nădejde care pe lângă slavă și nemurire are ca împlinire dreptatea finală; ceea ce este anunțat acum, având în vedere credința noastră în lucrarea mântuitoare a lui Cristos, atunci va primi verdictul final și vom intra în bucuria stăpânului nostru.Read more...
Identificarea acuzatorilor - 2 Cor 11.1-15
14/02/15 09:30 Filed in: Noul Testament | Ucenicie
În Ahaia Pavel are parte de o misiune rivală care caută să-i îndepărteze pe cei din Corint de el. Acești „apostoli deosebiți“ le predică un alt Isus, le cer să primească un alt Duh, și să creadă o altă evanghelie. Aceasta este lucrarea șarpelui care caută să le pervertească gândurile de la curăția și sinceritatea față de Cristos pe care li l-a predicat Pavel. Pavel nu este atât de instruit în vorbire, dar îi depășește în cunoaștere. El le-a vestit evanghelia în dar, umilindu-se. Aceasta este o dovadă de dragoste nu de îndepărtare față de ei.
Testul pe care Pavel îl aplică lucrătorilor este riguros și vital: ce învață ei? se conformează caracterul lor la ceea ce învață? și dacă învățătura și modul lor de viață se conformează cu revelația lui Dumnezeu?
Testul pe care Pavel îl aplică lucrătorilor este riguros și vital: ce învață ei? se conformează caracterul lor la ceea ce învață? și dacă învățătura și modul lor de viață se conformează cu revelația lui Dumnezeu?
Nu ne lăudăm singuri - 2 Cor 10.12-18
05/02/15 11:37 Filed in: Noul Testament | Ucenicie
Împotrivitorii lui Pavel se compară cu ei înșiși ajungând astfel să nu dea dovadă de înțelepciune. Adevăratul standard de evaluare nu este lucrarea celorlalți, ci propria chemare și trimitere primite de la Domnul Isus Cristos. Slujirea misionară are la bază această temelie, și, potrivit ei, lucrarea ne este evaluată de Cel ce ne-a chemat. Scopul este să fim găsiți buni de el și lăudați de el.
Pavel își apără lucrarea - 2 Cor. 10.1-11
29/01/15 12:20 Filed in: Noul Testament | Ucenicie
Pavel este acuzat că este un ipocrit laș și lumesc. Apărarea sa se bazează pe o atitudine de blândețe și bunătate ca și a lui Isus Cristos prin care argumentează că el este același și când este în mijlocul lor, și când este departe și le trimite scrisori cu autoritate. El nu se luptă cu armele firii pământești, ci cu armele puternice ale lui Dumnezeu prin care dărâmă întăriturile din inimile oamenilor. Orice gând îl face rob ascultării de Cristos.
Apărarea slujirii - 2 Corintieni 10-13
27/01/15 14:37 Filed in: Noul Testament | Ucenicie
La împlinirea vremii
Această expresie din Epistola către galateni 4.4 este despre apogeul istoriei mântuirii. Vremea s-a împlinit atunci când Dumnezeu a trimis pe Fiul său. Această vreme este hotărâtă de către Tatăl pentru ca noi, ajunși la vârsta maturității, să putem beneificia de moștneirea lui. În acest context legal antic al practicii tutelei legale pentru minori Pavel explică lucrarea de răscumpărare a lui Dumnezeu pentru toți oamenii (atât evrei cât și neamuri).
Read more...
Read more...
Fiecare să ia seama cum clădește deasupra
12/12/14 18:42 Filed in: Noul Testament | Ucenicie
În această zi vorbim pornind de la textul acesta (1 Cor. 3.10-15), şi avem în vedere ultimele cuvinte din versetul 10: „Fiecare să ia seama cum clădeşte deasupra.” Lucrarea fiecărui copil al lui Dumnezeu poate fi verificată. Modul în care se va verifica lucrarea fiecăruia este neobişnuit. Nimeni când inaugurează o casă nu o aprinde; tai o panglică, te uiţi cât de drepte sunt rosturile, cât de bine se închid geamurile, dar nici de cum nu-i dai foc. Calitatea lucrării fiecăruia dintre noi se va vedea dacă trece sau nu testul focului. Read more...
Înflăcărează darul lui Dumnezeu
01/12/14 12:41 Filed in: Noul Testament | Ucenicie
Doresc ca aceste rânduri să fie încurajatoare pentru lucrători. Lucrurile pe care mi le doresc, le doresc şi pentru toţi fraţii mei care sunt prinşi într-o lucrare sau alta. Să fie cuvinte care te aprind din nou. Să fii din nou viu, în putere, cu dorinţă fierbinte de a fi în locul acela unde Dumnezeu te aşteaptă. Tot mesajul este din 1 Timotei 1.6: Iţi aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine.
Potrivit cu învăţătura Scripturilor, noi credem şi mărturisim că fiecare mădular are un rol, că fiecare frate sau soră are o chemare, are un dar. Indemnul specific pentru fiecare, este ca acel dar să-l înflăcărezi.
Read more...
Potrivit cu învăţătura Scripturilor, noi credem şi mărturisim că fiecare mădular are un rol, că fiecare frate sau soră are o chemare, are un dar. Indemnul specific pentru fiecare, este ca acel dar să-l înflăcărezi.
Read more...
Pavel și călătoriile lui
Pentru cei interesați întreaga serie de seminarii despre Apostolul Pavel și călătoriile lui poate fi urmărită aici. În aceste 13 seminarii prezint cele trei călătorii misionare ale lui Pavel așa cum sunt ele redate în cartea Faptele apostolilor. Motivul pastoral pentru aceste seminarii este cel de consolidare și dezvoltare a mărturiei creștine în diferite tipuri de contexte. Oriunde ne-am afla trebuie să fim sare ș lumină. Apostolul Pavel este un model de urmat atât în ce privește ascultarea de chemarea primită, cât și în ce privește dezvoltarea vieții bisericilor plantate de el și a echipei de slujire.
Dumnezeul cel adevărat - cuvântarea lui Pavel la Areopag
19/08/14 16:05 Filed in: Noul Testament | Ucenicie
Aceasta este una dintre cuvântările din cartea Fapte, una dintre predicile care are răspunsul cel mai slab, dacă o comparați cu predica lui Petru din Fapte 2. La unul se pocăiesc trei mii, iar la celălalt câțiva. Ni se dau numele a două persoane. Nu știm de ce au stat lucrurile într-un fel la Ierusalim, și de ce au stat lucrurile în felul acesta la Atena. Ceea ce știm este că apostolul Pavel nu a avut un plan, o lucrare misionară, în Atena. Vedem, așa cum începe textul, că el a rămas în Atena să-i aștepte pe Sila și pe Timotei.
Atena și Areopagul
Read more...Să știi și să nu faci - Romani 2.17-24
28/07/14 21:37 Filed in: Noul Testament | Teologie
[17] Pavel se adresează acum în mod explicit iudeilor. Se vede cu uşurinţă tonul polemic în care o face. O polemică ce are de a face în final cu dezonorarea lui Dumnezeu de către cei dintre iudei; viaţa lor nu reflectă faptul că ei au cunoaşterea şi adevărul. El construieşte un argument climactic care va duce la dezvăluirea stării de fapt în care se află iudeii. Rămânerea în Lege face aluzie la atitudinea iudeilor vis-a-vis de evanghelie, cei mai mulţi dintre ei au respins-o; suntem iudei şi rămânem în Lege. Ei sunt un popor ales de Dumnezeu, iar ei se laudă cu această hotărâre a lui Dumnezeu ca ei să fie ai lui. Aceste două elemente sunt identificate de Pavel în descrierea iudeului: rămânerea în Lege şi lauda cu lucrările lui Dumnezeu faţă de ei.Read more...
Cu sau fără Lege la judecată - Romani 2.12-16
13/07/14 13:23 Filed in: Noul Testament | Ucenicie
[12] Cei care au acţionat contrar voii lui Dumnezeu fără să cunoască Legea lui Dumnezeu, vor fi distruşi fără vreo referire la Lege, se referă, cel mai probabil, la cei din cap.1 care urmărind cu atenţie lucrările lui Dumnezeu începând de la crearea lumii nu i s-au închinat şi nici nu i-au mulţumit, neîmplinind astfel voia sa. Cunoaşterea lui Dumnezeu din revelaţia naturală va fi criteriul de judecată, iar pentru că acest adevăr despre Dumnezeu l-au respins vor fi distruşi; nu se va face referire la Lege în ziua judecăţii. La acest punct în argument Pavel aduce în discuţie Legea, referindu-se la Legea dată de Dumnezeu prin Moise poporului evreu. Oamenii sunt identificaţi în legătură cu Legea în sensul că nu au avut-o; astfel sunt descrişi cei dintre neamuri/grecii. Evreii sunt de asemenea descrişi în legătură cu raportarea la Lege, ca unii care au păcătuit „în lege.“ Spre deosebire de cei dintre neamuri, despre care ni se spune deja că vor fi distruşi, cei dintre evrei, care au păcătuit în (sfera) Legii ni se spune că vor fi judecaţi prin intermediul Legii. Criteriul de judecată în cazul unora va fi adevărul despre Dumnezeu arătat prin lucrările lui Dumnezeu, iar în cazul celorlalţi Legea dată de Dumnezeu lui Moise.Read more...
Judecată inevitabilă - Romani 2.1-11
[1] Acest paragraf ne arată o nouă perspectivă din care trebuie să citim paragraful anterior despre starea de păcat a omenirii: omenirea se referă în primul rând la cei dintre neamuri aşa cum îi judecă cei care se consideră mai buni/morali. Ceea ce a spus Pavel îi cuprinde în final şi pe aceştia care s-ar considera diferiţi, pentru că şi ei fac aceleaşi lucruri. Condamnarea altora nu este soluţia la situaţia în care se află. Nu este clar la acest punct identitatea celui care judecă, este el evreu, sau dintre neamuri, ceea ce este clar este că acesta analizează critic pe alţii, când el face acelaşi lucruri. Potrivit lui Pavel acesta ar trebui să se judece şi pe sine. Read more...
Starea omenirii - Romani 1.18-32
22/06/14 12:58 Filed in: Noul Testament | Teologie
[18] Pavel îşi susţine ceea ce a spus despre evanghelie referitor la realitatea şi posibilitatea salvării vorbind despre situaţia în care se află omenirea şi felul în care s-a raportat Dumnezeu la ea. Avem o analiză a raportării oamenilor la adevărul despre Dumnezeu. Limbajul folosit de Pavel este confruntaţional (lipsă de evlavie, nedreptate, împiedicare / mânie). Există această stare de mânie pentru că adevărul lui Dumnezeu este împiedicat de la a fi cunoscut prin nedreptatea oamenilor. Mânia lui Dumnezeu este făcută cunoscută din cer faţă de/peste orice lipsă de evlavie şi nedreptate a oamenilor. Modul în care este cunoscută mânia lui Dumnezeu va fi nu atât de mult printr-o acţiune a sa cât prin lipsa de acţiune. Aşa sunt oamenii faţă de Dumnezeu: fără evlavie, adică duc o viaţă contrar practicii religioase potrivite, şi cu nedreptăţi. Aşa avem descris opusul omului drept menţionat în 1.17. Această descriere este esenţială pentru a vedea ulterior complexitatea salvării. Read more...
Călătoriile lui Pavel - din Antiohia în Cipru
17/06/14 15:12 Filed in: Noul Testament | Ucenicie
Pavel a fost chemat de Cristos cel înviat să fie apostolul neamurilor, iar acum biserica din Antiohia este călăuzită de Duhul să-l trimită, împreună cu Barnaba, în misiune între neamuri. Astfel, în viața celui chemat, chemarea lui Cristos lucrează împreună cu trimiterea bisericii. Știm câteva lucruri despre slujirea din Antiohia; sunt menționați profeții și învățătorii. Sunt aceștia conducătorii bisericii? Probabil că nu, dar menționarea lor este suficientă să putem spune că, de foarte timpuriu, existau aceste lucrări/grupuri în biserici.Read more...
Duhul Sfânt - pecete și arvună
Când vorbim despre lucrarea Duhului Sfânt, inspiraţia Scripturilor este o doctrină care trebuie presupusă, pentru că doar aşa avem perimetrul clar până unde putem merge şi unde trebuie să ne oprim, când vorbim despre Duhul Sfânt; care sunt lucrurile pe care El, potrivit cu lucrarea lui Cristos, ni le-a arătat, până unde ne călăuzeşte El şi unde se opreşte. El a lucrează în viaţa Mântuitorului, el este autorul Scripturilor, el lucrează în oameni.Read more...
Slujire și misiune la Tesalonic
22/05/14 22:39 Filed in: Ucenicie | Noul Testament
Biserica din Tesalonic a fost o biserică lucrătoare. Credința, dragostea și nădejea lor au fost active: lucrare, osteneală, și răbdare. Aceste lucruri esențiale active au făcut ca cei de la Tesalonic să aibă impact atât în Macedonia, cât și mai departe în Ahaia. Cuvântul Domnului a răsunat de la ei în zonele dimprejur. Read more...
Misiunea creștină de la început
Biserica din Antiohia avea profeți și învățători a căror nume le cunoaștem (Barnaba, Simeon, numit și Niger, Lucius din Cirena, Manaen, și Saul). Acești frați ne sunt prezentați în cadrul slujirii lor care era însoțită de post. Read more...
Relaționarea la evanghelie - Romani 1.16-17
18/04/14 15:23 Filed in: Noul Testament | Teologie
Legat de dorinţa lui puternică de a le aduce veşti bune celor din Roma, acum le vorbeşte despre conţinutul acelor veşti şi despre relaţionarea sa la ele. Lui nu îi este ruşine de aceste veşti bune pe care vrea să li le aducă. Motivul pentru acest lucru este dat de cea ce sunt ele. Evanghelia nu este definită acum atât de mult din perspectiva conţinutului ei, cum a fost în cap. 1.3-4, ci din perspectiva calităţii ei: este puterea lui Dumnezeu. Ea este un mesaj care presupune o stare de primejdie în care se află oamenii. Pentru ca din această situaţie să se poată experimenta salvarea este nevoie de puterea lui Dumnezeu. Celălalt element implicat în acest proces este credinţa oamenilor. Pavel încă nu ne spune despre ce primejdie/situaţie periculoasă este vorba pentru a putea vorbi inteligibil despre salvare. Putem intui că starea de pericol presupune adversitate deoarce se foloseşte limbajul puterii pentru experimentarea salvării, şi pentru că tot aici se foloseşte şi limbajul credinţei putem intui că experimentarea salvării este dincolo de puterea omului, dar că este disponibilă pentru toţi. Nu ni se spune ce, sau în ce să creadă oamenii, acest lucru va fi detaliat mai târziu de către Pavel.Read more...
Planuri pentru lucrare - Romani 1.8-15
Modalitatea de apropiere de Dumnezeu prin rugăciune este una anume, prin Isus Cristos. Situaţia celor din Roma şi a lui Pavel însuşi în ce priveşte relaţionarea la Dumnezeu depind de ceea ce este Cristos. Cristos are rolul de mijlocitor. Pavel identifică credinţa lor ca fiind cunoscută în toată lumea şi astfel aduce în discuţie un alt element în încercarea de a stabili o relaţie cu cei din Roma. Această vestire a credinţei lor nu face trimitere la o anunţare oficială printr-un herald (…) sau la o relatare detaliată (…), ci la măsura în care este ea vestită, cunoscută. Alegerea terminologiei credinţei este în acelaşi timp vagă, cât şi cuprinzătoare. El nu este pus în situaţia de a vorbi concret despre anumite lucruri din bisericile din Roma la acest moment, o va face mai târziu în scrisoare, ci el foloseşte aspectul credinţei pentru că el este util în construirea argumentului său, acest termen fiind un termen cheie. În acest fel şi cei din Roma sunt parte în lucrarea lui Dumnezeu dintre neamuri şi şi ei au parte de lucrarea salvatoare în Cristos Isus. Read more...
Identitate pentru lucrare - Romani 1.1-7
Pavel își începe Scrisoarea către cei din Roma ca unul care este apostolul neamurilor. Chiar dacă încă nu i-a întălnit, ei sunt în aria sa de lucrare. Această responsabilitate este dusă la îndeplinire pe baza unei înțelegeri de sine solide și profunde. Primele trei afirmații arată caracterul cuprinzător al acestei înțelegeri: rob, apostol, pus de o parte pentru evanghelie. Toate acestea trei îl au în centru pe Cristos care l-a întâlnit pe Pavel pe drumul spre Damasc. Acea întâlnire a dus la trimiterea lui Pavel la neamuri. Față de Cristos Pavel este un rob, un apostol, și un mesager al evangheliei. Ascultarea lui deplină de Cristos este o cinste care îl așează în mod unic între ceilalți apostoli. Acest statut îi conferă atât proeminență între oameni, cât și dependență față de Domnul său. Deși apostolia sa a fost contestată de unii din vremea sa, și el era unul care l-a văzut pe Isus Cristos cel înviat. El este un reprezentant oficial al lui Cristos, chemat de acesta pentru misiunea între neamuri. Aceasta este văzută ca pe o punere de o parte pentru lucrarea evangheliei lui Dumnezeu. Aceste trei titluri pot fi văzute ca fiind concentrice care se leagă unul de altul înspre focalizarea asupra evangheliei pentru care el a fost pus de o parte.
Read more...
Read more...
Cristos domnește!
Sărbătorile din bisericile noastre sunt după cum urmează: naşterea Domnului, botezul Domnului, răstignirea, învierea şi înălţarea, coborârea Duhului Sfânt. Vrând, nevrând, acestea, şase la număr au priorităţi diferite. Le acordăm atenţii diferite. Acest lucru este mânat de diferite interese. Aproape pe nesimţite, Naşterea Domnului a luat-o înaintea celorlalte. Abia apoi vine botezul, undeva aproape vine răstignirea şi învierea, dar cu siguranţă, înălţarea este mai în spate. După înviere, la şase săptămâni, a şasea joi, este înălţarea Lui la cer. 40 de zile. Putem explica în multe feluri, această ierarhizare, în ce priveşte importanţa acestor evenimente. Cu siguranţă, nu este bine că Inălţarea este atât de în spate. Sunt Biserici, în care această sărbătoare este aproape ignorată. Nu are o zi specială, în care atenţia să se focalizeze asupra ei. Read more...
Disciplinează-te pentru evlavie
30/01/14 13:18 Filed in: Noul Testament | Ucenicie
Dacă ar fi să desenăm pe o hârtie, hotarele Impărăţiei, aşa, sub formă de un cerc, cred că am putea vedea fiecare dintre noi, că cei mai mulţi din interiorul Impărăţiei, pun adesea următoarea întrebare: ,,arată-mi, cât poţi de clar, care este graniţa, să ştiu să nu păşesc în afara Impărăţiei”. Şi vor fi foarte puţini, care te vor întreba: ,,arată-mi unde este centrul Impărăţiei, să nu mă depărtez, de acolo”. Această situaţie, caracterizează creştinismul nostru de astăzi. Spune-mi, ce n-am voie să fac? Spune-mi până unde ţine masa, să nu cad? Read more...
Barnaba și formarea de lucrători
23/01/14 10:27 Filed in: Ucenicie
Este responsabilitatea conducătorilor creştini să ajute la formarea altora pentru slujire în lucrarea lui Dumnezeu. Am ales pentru a ne călăuzi în căutarea răspunsului la aceasta pe Barnaba. Barnaba este un personaj complex în Cartea Faptele apostolilor. Caracterul lui are dimensiuni multiple. In toată Cartea, el este un om al echilibrului. De aceea, noi nu-l cunoaştem prin numele lui adevărat. Pe el nu-l cheamă Barnaba, pe el îl cheamă Iosif. Asta ştim din Fapte 4.36. Dar toţi l-au poreclit Barnaba: fiul mângâierii. Eşti un om care atunci când a avut loc un necaz, o ceartă, ai Cuvântul, ai darul de la Dumnezeu, pentru a aduce alinare, acolo. Unde s-a rupt, să legi. Unde s-a lovit, să alinţi, să mângâi. De la el vreau să învăţăm. Dorim să ne lăsăm inspiraţi de modelul pe care-l avem în Barnaba.
Read more...
Read more...
Moartea unui patriarh
19/01/14 23:42 Filed in: Ucenicie
Când un patriarh ajunge la sfârșitul vieții se urmărește felul în care s-au împlinit promisiunile lui Dumnezeu față de el. De asemenea, atunci se pot vedea promisiunile care încă își așteaptă împlinirea în viitor. Un patriarh nu este un punct în sine în istoria poporului lui Dumnezeu, ci este un indicator spre împlinirea finală a ceea ce promite Dumnezeu poporului său. În cazul lui Avraam se are în vedere promisiunile că va fi tatăl multor popoare și că va primi țara Canaan.
Read more...
Read more...
A împăcat totul cu sine
În Epistola către coloseni avem două texte importante despre moartea lui Cristos: 1.21-23 și 2.14-15. Acestea sunt obiectul studiului de mai jos. Perspectiva din care ne-o descrie este dată de primul text pe care-l avem – o perspectivă dură: „prin sângele crucii Lui, prin trupul Lui de carne, prin moarte“. Înainte de acest text – model, deschizător de drum în Epistolă – avem un imn, o cântare, în care toată istoria mântuirii este descrisă la scară cosmică. Cristos este prezentat ca Acela prin care Tatăl a făcut toate lucrurile, El este Acela care are proeminenţă faţă de toate lucrurile, este unic, Îl descoperă în chip unic pe Tatăl – Tatăl fiind nevăzut. În vechea creaţie, El este Cel dintâi, dar şi în noua creaţie El este Cel dintâi. El este Cel dintâi născut dintre cei morţi, El este Capul Bisericii, toate le are sub stăpânirea Lui – tot imnul merge spre ceea ce spune în 1:20: „pentru a împăca totul cu Sine, tot ce este în cer şi pe pământ, a făcut pace, prin sângele crucii Lui“.
10 Nu mai trăiesc eu - Cristos în voi nădejdea slavei
12/02/13 15:29 Filed in: Noul Testament | Ucenicie
9 Nu mai trăiesc eu - modele vrednice de a fi urmate
06/02/13 18:39 Filed in: Noul Testament | Ucenicie
8 Nu mai trăiesc eu - schimbarea mentalității
01/02/13 09:44 Filed in: Noul Testament | Ucenicie
7 Nu mai trăiesc eu - cele vechi s-au dus, iată că toate s-au făcut noi
19/01/13 13:49 Filed in: Noul Testament | Ucenicie
6 Nu mai trăiesc eu - sfințenie și neprihănire care vin din adevăr
09/01/13 10:48 Filed in: Noul Testament | Ucenicie
5 Nu mai trăiesc eu - morți față de păcat, vii pentru Dumnezeu
19/12/12 14:24 Filed in: Noul Testament | Ucenicie
4 Nu mai trăiesc eu - din întuneric la lumină
12/12/12 12:11 Filed in: Noul Testament | Ucenicie
Jurnal teologic Vol 11, Nr 2 (2012)
02/12/12 12:22 Filed in: Teologie | Theology | New Testament | Noul Testament | Discipleship | Ucenicie
Jurnal teologic Vol 11, Nr 2 (2012) [ISSN 1 844 7252] este publicat online la adresa www.jurnalteologic.ro.
Informația bibliografică, abstracte (în limba engleză), și termenii cheie pentru fiecare articol le aveți mai jos.
Read more...
Informația bibliografică, abstracte (în limba engleză), și termenii cheie pentru fiecare articol le aveți mai jos.
Read more...
1 Nu mai trăiesc eu - intrarea pe poartă, umblarea pe cale
14/11/12 12:38 Filed in: Noul Testament | Ucenicie
Viața trăită împreună cu El
04/11/12 14:16 Filed in: Ucenicie | Noul Testament
Oamenii își trăiesc viețile într-o varietate de feluri. De la caz la caz întâlnim influențe care îndreaptă viețile oamenilor înspre multe direcții. Încotro este îndreptată viața mea? Cine este cel care îi dă direcție? La aceste două întrebări aflăm răspunsuri printr-o lectură atentă a Primei scrisori către biserica din Tesalonic. Textul esențial se află în ultimul capitol (5) în care ni se spune că Isus Cristos a murit pentru noi ca noi să trăim împreună cu El. Această înțelegere a morții sale de pe cruce trebuie să redirecționeze viața mea. Cristos a murit pentru mine ca eu să trăiesc împreună cu el. Această înțelegere a situației presupune învierea sa din morți. Ascultarea și dragostea lui dovedite în moartea sa pentru oameni trebuie să le reorienteze viețile acestora înspre o viață împreună cu el. Read more...
Darurile și roada Duhului Sfânt
03/06/12 09:55 Filed in: Teologie | Noul Testament
Darurile Duhului Sfânt
Subiectul darurilor Duhului Sfânt este prezentat de apostolul Pavel în legătură cu lucrarea din trei biserici: cele de la Corint, Roma și Efes. Fiecare dintre aceste biserici aveau problemele specifice trăirii și slujirii în comunitate. Problemele sunt cele ale elitismului prin supraevaluarea unuia dintre daruri (Corint), păreri despre sine mai înalte decât se cuvine (Roma), și relații rupte de minciună, hoție, și cuvinte murdare (Efes). Astfel, listele cu daruri nu sunt neutre sau complete, ci ele reflectă ethosul bisericilor amintite și răspunsul pastoral dat de apostolul Pavel. Read more...
Jurnal teologic 11.1 (2012)
23/05/12 13:08 Filed in: Teologie | Theology | New Testament | Noul Testament | Discipleship | Ucenicie
This is to inform you that the current issue of Jurnal teologic is published online at www.jurnalteologic. ro. The Content, Abstract and Keywords are as follows: Read more...
Evanghelia
24/12/11 10:33 Filed in: Teologie
Iară noao creștinilor, evangheliia ni e veaste bună care-au prorocii și apostolii, despre descumpărarea neamului omenesc și de întrămarea dereptății și vieției de veac pren Hristos, au vestit lumii. Și iaste o doao parte a învățăturii cerești, carea făgăduiaște ertăciunea păcatelor pocăiților și credincioșilor în Hristos. (NT de la Bălgrad, 1648)
De Ziua mulțumirii
24/11/11 00:40 Filed in: Ucenicie
În ce condiții am mulțumi lui Dumnezeu pentru oameni? De Ziua mulțumirii în acest an să căutăm răspunsul la această întrebare. Mulțumirea adusă lui Dumnezeu de Apostolul Pavel pentru Filimon ne ajută să vedem în ce fel cineva poate ajunge să mulțumească pentru noi. Cunoști pe cineva care mulțumește lui Dumnezeu pentru tine? De ce o face?Read more...
Slujirea noastră și lucrările Celui rău
Realitate și satanalogie
Romani 13:12 ne descrie situația în care trăim în perioada de la învierea și înălțarea Domnului Isus Cristos și până la cea de a doua lui venire. Pe de o parte încă e noapte, iar pe de altă parte nu s-a făcut ziuă. Suntem în zori. Nu e nici noapte, nici zi. Orice înțelegere corectă a realității trebuie să țină seama de acest dat. Împărăția întunericului încă e prezentă, iar împărăția luminii e deja inaugurată.
Noi trăim în această stare în care cele două veacuri ale mântuirii se suprapun: cel vechi trece, iar cel nou e inaugurat.Read more...
Întărirea omului lăuntric
03/04/11 16:25 Filed in: Ucenicie | Noul Testament
Nevoia de a fi tare este universală. Pentru a putea face față vieții și pentru a trece prin ea reușind, este nevoie să fim tari. Puterea lăuntrică poate fi dobândită de fiecare copil al lui Dumnezeu. Acesta este lucrul pentru care se roagă Pavel în Efeseni 3.
Read more...
Read more...
Dragostea lui Dumnezeu
11/02/11 09:48 Filed in: Teologie | Noul Testament
Împăcarea cu Dumnezeu, îndreptățirea și mântuirea sunt lucrări ale lui Dumnezeu care izovorăsc din dragostea lui pentru oameni. Slăbiciunile oamenilor și lipsa evlaviei lor nu au fost piedici în calea manifestării dragostei sale pentru ei. Când oamenii erau slabi și păcătoși Cristos a murit pentru ei. Această manifestare obiectivă a dragostei lui Dumnezeu se regăsește subiectiv în viețile oamenilor în urma credinței lor în persoana și lucrarea lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Prin credință, dragostea lui Dumnezeu este turnată în inimile celor credincioși prin Duhul Sfânt care le este dat. Astfel, Dumnezeu aduce pe oameni în harul său în care și rămân. Read more...
Dreptatea lui Dumnezeu
20/01/11 22:29 Filed in: Teologie | Noul Testament
Această expresie este cea mai importantă descriere a lucrărilor lui Dumnezeu din istoria mântuirii. Contextul biblic vechi testamenal cel mai cuprinzător este dat de Psalmii 97, 98, 99. Ei descriu pe Dumnezeu ca întemeindu-și întreaga raportare la creația sa pe baza faptului că este un Dumnezeu drept. Stăpânirea sa asupra creației sale are și această componentă a dreptății. Dumnezeu lucrează potrivit cu natura sa dreaptă. Astfel se raportează la întreaga creație, o restaurează, o îndreaptă.Read more...
Evanghelie și mântuire
14/01/11 08:40 Filed in: Teologie | Noul Testament
Dumnezeu a trimis pe Fiul său între oameni pentru a le câștiga mântuirea. Acesta este apogeul lucrării lui Dumnezeu față de oameni. El nu doar că li se descoperă constant în creație și conștiință, dar își trimite Fiul între ei. Această veste bună a venirii Fiului a fost anunțată mai dinainte prin profeți în Scripturi. Această lucrare mântuitoare a lui Dumnezeu are în vedere starea omenirii, viața de pe pământ. Viața de aici este o viață în trup. Oamenii experimentează viața și tot ce este în jurul lor prin intermediul trupului. Trupul de carne este un element esențial pentru a înțelege starea în care se află oamenii. Trupul de carne este slab și înclinat spre păcat. Viața de aici se termină cu moarte. Acestea sunt elementele esențiale care trebuie luate în considerare când căutăm să înțelegem mântuirea oamenilor.Read more...
Revelație și respingere
06/01/11 23:26 Filed in: Teologie | Noul Testament
Ca urmare a revelării de sine a lui Dumnezeu viața pe pământ nu este o experiență autonomă. Omul poate spune ceva despre Dumnezeu în măsura în care Dumnezeu a spus ceva. Orice cuvânt pe care îl spune Dumnezeu despre Sine este în același timp un cuvânt despre om. În lumea lui Dumnezeu toate se ordonează după cuvântul pe care îl rostește El.Read more...
Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua
Acest verset din Romani 13:12 ne descrie situația în care trăim în perioada de la învierea și înălțarea Domnului Isus Cristos și până la cea de a doua lui venire. Pe de o parte încă e noapte, iar pe de altă parte nu s-a făcut ziuă. Suntem în zori. Nu e nici noapte, nici zi. Orice înțelegere corectă a realității trebuie să țină seama de acest dat. Împărăția întunericului încă e prezentă, iar împărăția luminii e deja inaugurată.Read more...
Observații la satanalogie
Ce putem spune despre Cel rău? Aproape nimic. Lucrurile stau așa pentru că nu putem obiectiviza puterea răului, nu o putem descrie în termeni obiectivi. Când șarpele a stat de vorbă cu Eva în Eden el nu a venit la ea ca diavol, ci ca cineva care vorbește despre Dumnezeu. Cel rău nu este un partener tangibil în comunicare. El îndeamnă gândurile celor ispitiți fără ca el să fie văzut, el se deghizează.Read more...
Să nu dați prilej Diavolului
De ce trebuie să vorbim despre Cel rău? Pentru că misiunea și lucrarea creștină are de a face și cu el. Lucrarea între neamuri la care l-a trimis Cristos pe Saul/Pavel a fost de a chema pe păgâni să se întoarcă de sub puterea Satanei la Dumnezeu. Această stăpânire a Celui rău este un lucru dat când începe lucrarea misionară.Read more...
Despre vindecări
10/12/10 21:10 Filed in: Teologie | Noul Testament
Moartea și învierea lui Isus Cristos au un cuvânt decisiv pentru cel credincios când vorbim despre vindecări. Odată cu neascultarea primilor oameni, în lume au intrat moartea, suferința, dezastre naturale, diferite boli. Cristos a nimicit moartea înviind din morți, iar odată cu învierea lui Isus Cristos din morți în lume a țâșnit viața. Revărsarea harului care a venit prin Isus Cristos a dus la darurile Duhului care se văd prin felurite vindecări, scăpare din primejdii și răbdare în necazuri, iar adesea suferința este văzută ca o părtășie la suferințele lui Isus Cristos. Read more...
Evanghelia lui Dumnezeu
18/03/10 14:47 Filed in: Teologie | Noul Testament
Evanghelia este initiativa lui Dumnezeu! Acest fapt trebuie văzut în contrast cu asocierile din veacul întâi în care evanghelia era un termen folosit în cultul imperatului Romei. Evanghelia este despre mântuirea realizată de Dumnezeu atât pentru evrei cât și pentru neamuri; evanghelia nu este despre așteptarea ca împăratul Romei să facă bine supușilor săi. Evanghelia este atât lucrarea puternică a lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt care duce la răspunsul credinței, cât și un set de tradiții despre Cristos transmise de la creștin la creștin.Read more...
Relația cu puterea politică
19/01/10 14:43 Filed in: Ucenicie | Noul Testament
Textul din Noul Testament care abordează direct acest subiect este Romani 13.1-7. Acest text trebuie așezat între celelalte texte din Biblie care ating aceeași tematică pentru a avea o înțelegere cât mai bună a relației dintre creștinism și instituțiile politice ale statului.
Romani 13 presupune un stat cât de cât tolerant față de bisericile din Roma. În contextul abuzurilor de la adunarea taxelor (abuzuri menționate de Tacit, Anale 13.50-51) cetățenii romani cer lui Nero la anul 57 AD să intervină în oprirea acestor jafuri.
Divorț și recăsătorire
03/12/09 14:36 Filed in: Ucenicie
Învăţătura Domnului Isus Cristos
Învăţătura lui Isus este cunoscută din dezbaterea pe care a avut-o cu fariseii (Mat. 19.3-9; Mc 10.2-12) şi dintr-o zicere scurtă din Mat. 5.31 şi Luca 16.18. Textul din Matei 19 este cele mai complet. În el avem două expresii care necesită o atenţie deosebită: din „orice pricină“ şi „afară din pricină de curvie“ (termenul porneia poate avea o diversitate de sensuri, incluzând orice, de la indiscreţie sexuală la destrăbălare sexuală). Aceste două expresii sunt expesii tehnice legale.
Piedici și resurse ale lucrării
22/05/09 14:27 Filed in: Ucenicie
Lucrarea lui Dumnezeu se face întotdeauna doar în lumina chemării primite de la el. Altfel, ea poate fi deturnată cu ușurință. În măsura în care Dumnezeu binecuvântează lucrarea ta cu evenimente pline de putere vei atrage mulțimi de oameni, care în fapt te vor căuta doar pentru că prin tine Dumnezeu a făcut lucruri extraordinare. În acele împrejurări caută să nu-ți întemeiezi lucrarea pe entuziasmul mulțimii!
Read more...Călcați pe urmele mele
20/11/08 14:17 Filed in: Ucenicie
Eficacitatea slujirii personale depinde in ultima instanta de calitatea vietii personale. Slujirea crestina este intotdeauna intr-o comunitate. Noi avem curajul sa ne apropiem de celalalt si sa tinem seama de ceea ce vrea si spune numai daca suntem convinsi ca inima acestuia este curata. Fiecare suntem doritori ca eventuala deschidere spre cineva sa fie facuta intr-un context al increderii care are la baza lucrarea lui Dumnezeu.
Read more...Dragostea ca și cale
20/11/08 23:44 Filed in: Ucenicie
Limbajul caii in Noul Testament este asociat cu ideile de acces si mod de viata. Isus Cristos este Calea, ucenicii lui sunt chemati sa umble pe calea ingusta, crestinismul este descris ca si o cale. Identitate si destinatie.
Dragostea ca si cale subliniaza caracterul ei obligatoriu ca ingredient necesar in orice slujire. Cand ea lipseste celalte se reduc la zero. Ea este elementul care da viata si valoare lucrarii crestine.
Iubind venirea lui
20/11/08 23:42 Filed in: Teologie
Orientarea escatologica a vietii crestine este un element fundamental al identitatii prezente a bisericii. Ancorarea in trecut si in viitor face posibila marturia in prezent. Titlul la acest mesaj este luat din 2 Timotei 4:8 unde primirea coroanei dreptatii este legata de aceasta legatura de dragoste intre crestin si Domnul sau inaltat pe care-l asteapta. Indreptatirea finala, si ca si statut si ca si transformare a vietii, va fi aratata in ziua judecatii.
Read more...Amenințări
20/11/08 23:41 Filed in: Ucenicie
Biserica este un organism care se comporta diferit in fata a diferite primejdii. In timpul unei persecutii se intareste, pe cand in vreme de acalmie slabeste. Ceea ce face cel mai mare rau bisericii este dusmanul din interior; acesta are doua infatisari: ipocrizia insotita de minciuna, si dispretul. Diavolul este activ in ambele cazuri.
Read more...În slujba adevărului
20/11/08 19:01 Filed in: Teologie
O raspundere fundamentala a bisericii este de a sustine cu tarie adevarul revelat al lui Dumnezeu. In acest context trebuie experimentatate relatiile dintre cei care sunt parte din familia lui Dumnezeu.
Adevarul lui Dumnezeu revelat in creatie, in Scripturi, si in mod deplin in Isus Cristos trebuie inteles, explicat si trait de catre biserica lui Dumnezeu.