Cristos despre Tatăl (Matei)

Nimeni nu-l cunoaște deplin pe Tatăl decât Fiul. Acest fapt face ca noi să depindem aproape în întregime de ceea ce ne spune Fiul despre Tatăl pentru a-l cunoaște, și mai ales pentru a ști ce așteaptă de la noi. Expresia cheie pentru a descrie pe Tatăl și lucrările lui este „împărăția cerurilor“. Fiul vorbește astfel despre stăpânirea Tatălui pentru a sublinia respectul față de acesta.
Pildele împărăției din capitolele 13 și 25 sunt mijloacele prin care ni se explică felul în care stăpânește Tatăl. În împărăția sa Cuvântul său este mijlocul prin care împărăția se extinde și se dezvoltă. O bună parte din acest Cuvânt este fie furat de Cel rău, fie pârjolit în prigoană, fie sufocat de îngrijorările vieții și înșelăciunea bogățiilor. Cu toate acestea aceia care îl primesc și în care prinde rădăcini și crește, aduce rod care depășește pierderile. Astfel propagarea împărăției se bazează pe acceptarea și integrarea în viață a Cuvântului împăratului din partea oamenilor care îl aud. Pilda cu neghina arată faptul că în același ogor al întregii lumi aruncă sămânță și dușmanul. Cele două feluri de plante rămân și cresc împreună până la sfârșitul istoriei. La final îngerii împăratului vor scoate din împărăție pe toți cei semănați de Cel rău. Creșterea împărăției se bazează și pe faptul că împărăția are în ea însăși mecanismele automate ale creșterii; acest lucru se vede în pildele cu aluatul și grăuntele de muștar. Valoarea împărției depășește orice lucru pe care îl are omul, și de aceea el e gata să vândă tot ce are pentru a o dobândi. Fie că găsește această comoară, fie că o caută omul trebuie să așeze împărăția înainte de orice în viața sa. Pilda cu năvodul arată că doar la sfârșit se va face separarea peștilor buni de cei răi. Aceste pilde trebuie să ajute pe ucenici să învețe ce trebuie despre împărăție, să poată integra pe cele noi alături de cele vechi, adică să înțeleagă felul în care Dumnezeu își exercită stăpânirea în prezent și în trecut. De asemenea se subliniază rolul mare dat omului și deschiderii acestuia față de Cuvântul împăratului. Ucenicii sunt învățați să se roage pentru venirea împărției în cap. 6. Rugăciunea Tatăl nostru descrie felul în care ucenicul este integrat în lucrarea Tatălui între oameni: onorare a sfințeniei acestuia, facerea voii Tatălui pe pământ, pâinea zilnică, iertarea greșelilor, și izbăvirea de Cel rău. Acestea sunt domeniile de implicare ale ucenicilor în împlinirea voii Tatălui între oameni. În cap. 25 pilda talanților arată pe Tatăl ca pe un stăpân care își împarte averea slujitorilor săi de la care așteaptă să lucreze cu ea în folosul stăpânului. Resursele încredințate trebuie să fie înmulțite pentru ca atunci când stăpânul se întoarce robul să-și poată dovedi credincioșia față de acesta.
La finalul cap. 5 Tatăl este dat ca model pentru ucenici în relațiile acestora cu oamenii, în special cu dușmanii. În situația dușmăniei, blestemelor, urii, și prigoanei ucenicii trebuie să dovedească iubire, binecuvântare, facere de bine și rugăciune. Acestea sunt coordonatele desăvârșirii în viețile ucenicilor care urmează ca model desăvârșirea Tatălui din ceruri.
blog comments powered by Disqus