Umblarea pe mare - Ioan 6
Ucenicii sunt trimiși de Isus din situația în care se află. El face acest lucru pentru a-i proteja de o primejdie. Și ucenicii, ca și ceilalți evrei din acea vreme, credeau că venirea lui Mesia va duce și la eliberarea de sub jugul asupririi străine, care la acea vreme era puterea romană. În urma înmulțirii pâinilor mulțimea are astfel de planuri, de a-l face pe Isus împărat. O astfel de eliberare în termeni politici nu este parte din planul lucrării lui Isus. Lucrarea lui duce la o eliberare, la un exod, dar nu la unul de sub asuprirea oamenilor. Pentru a-i ajuta în această privință Isus le poruncește să plece cu corabia pe mare înspre Capernaum.
Deja era noapte, și ei erau în largul mării Galileii. Era vânt puternic și început de furtună. În astfel de împrejurări îl văd pe Isus umblând pe mare. Sunt cuprinși de frică. El se apropie de ei și le spune: „Eu sunt, nu vă temeți!“ Și imediat corabia ajunge la țărm. Care este înțelesul acestui eveniment?
Umblarea pe apă a lui Isus, în mijlocul furtunii, trebuie înțeleasă în contextul ecourilor biblice ale ieșirii din robia egipteană. Textul esențial care redă aceste ecouri este Psalmul 77. Momentul apropierii poporului de apele mării este descris din prisma a ce face Dumnezeu cu apele mării și cum își croiește drum prin mare. Într-un mod asemănător, Isus umblă pe mare și vine înspre ucenicii săi înspăimântați de furtună și de apariția sa. Autoidentificarea sa într-un fel asemănător cu ceea ce îi spune Dumnezeu lui Moise în Exodul 3 îl face pe Isus parte din lucrarea de eliberare și revelare de sine a lui Dumnezeu. În felul acesta se dă la o parte frica: Dumnezeu este perceput ca fiind activ în ceea ce se întâmplă în acea situație. Așa îndreaptă Isus înțelegerea ucenicilor săi în ce privește eliberarea lor. Exodul este contextul corect de înțelegere a răscumpărării poporului, dar puterile de sub care are loc eliberarea nu sunt cele politice, ci cele spirituale. Furtuna și vântul puternic servesc drept simboluri pentru puterile care au stăpânire asupra poporului, iar Isus are autoritate și croiește un drum prin ele venind înspre ucenicii săi și îi scoate cu bine la mal. Acest al cincilea semn din Evanghelia după Ioan contribuie în acest fel la revelarea identității lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, identificare care alungă teama și duce la nașterea credinței pentru viața veșnică.
Umblarea pe apă a lui Isus, în mijlocul furtunii, trebuie înțeleasă în contextul ecourilor biblice ale ieșirii din robia egipteană. Textul esențial care redă aceste ecouri este Psalmul 77. Momentul apropierii poporului de apele mării este descris din prisma a ce face Dumnezeu cu apele mării și cum își croiește drum prin mare. Într-un mod asemănător, Isus umblă pe mare și vine înspre ucenicii săi înspăimântați de furtună și de apariția sa. Autoidentificarea sa într-un fel asemănător cu ceea ce îi spune Dumnezeu lui Moise în Exodul 3 îl face pe Isus parte din lucrarea de eliberare și revelare de sine a lui Dumnezeu. În felul acesta se dă la o parte frica: Dumnezeu este perceput ca fiind activ în ceea ce se întâmplă în acea situație. Așa îndreaptă Isus înțelegerea ucenicilor săi în ce privește eliberarea lor. Exodul este contextul corect de înțelegere a răscumpărării poporului, dar puterile de sub care are loc eliberarea nu sunt cele politice, ci cele spirituale. Furtuna și vântul puternic servesc drept simboluri pentru puterile care au stăpânire asupra poporului, iar Isus are autoritate și croiește un drum prin ele venind înspre ucenicii săi și îi scoate cu bine la mal. Acest al cincilea semn din Evanghelia după Ioan contribuie în acest fel la revelarea identității lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, identificare care alungă teama și duce la nașterea credinței pentru viața veșnică.
blog comments powered by Disqus