Din Predica de pe Munte
12/01/11 15:43 Filed in: Ucenicie | Noul Testament
În această predică Isus are ca țintă integritatea care aduce laolaltă atitudinea și acțiunea, credința și comportamentul. Fericirile sunt o cartă a libertății umane care se distinge de egoism și lăcomie și care are promisiunea binecuvântărilor lui Dumnezeu. În Fericiri se accentuează integritatea atitudinilor lăuntrice și a comportamentului. Ele arată că nu putem identifica binecuvântările lui Dumnezeu cu bunăstarea lumească.
Secțiunea centrală a Predicii (Matei 5.17-7.12) ne dă felul în care Isus înțelege „Legea și profeții“, deși el subliniază faptul că autoritatea profetică a Legii rămâne valabilă până la nivelul fiecărei litere. Spre deosebire de cărturari și farisei, Isus împlinește Scripturile și le explică adevăratul înțeles (5.21-48). În ciuda faptului că se exprimă cu „Ați auzit că s-a spus… dar eu vă spun“, Isus nu își prezintă atât de mult învățătura sa în contrast cu cea a lui Moise atunci când vorbește despre atitudini problematice care se ascund în spatele unui așa zis comportament drept: nu este îndeajuns să trăiești în perimetrul dat de lege în privința uciderii, curviei, divorțului, jurămintelor sau răzbunării. Spiritul Fericirilor cere o abordare mai radicală care nu permite gânduri care nasc violența și nedreptatea. Acestea sunt împotriva bunătății nepărtinitoare a lui Dumnezeu, a cărui desăvârșire este modelul pentru dreptatea pe care o cere Isus (5.48; 6.1-8).
Isus critică ipocrizia mascată de pietatea tradițională; dacă milostenia, rugăciunea și postul sunt practicate doar pentru a mări reputația cuiva atunci aceasta este singura răsplată pe care o vor primi cei care le practică în acest fel. Prin contrast, curăția inimii își va primi răsplata în generozitatea ascunsă, în rugăciuni în privat și simple și post neostentativ. Comorile de pe pământ sunt vulnerabile și aceasta le face in cele din urmă nevrednice de încredere (6.19-34); o inimă curată, care se încrede pe deplin, caută mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea sa.
Cuvintele lui Isus despre judecată (7.1-5) sunt un ecou al avertismentului său despre ipocrizie. Cu toate acestea există un fel de judecată pe care o poruncește: nici un evreu nu dă lucrurile sfinte porcilor; astfel, este nevoie de discernământ potrivit cu valorile împărăției cerurilor. Bunătatea nepărtinitoare a lui Dumnezeu poartă de grijă tuturor copiilor lui Dumnezeu și oferă un model pentru purtarea oamenilor. Isus folosește „regula de aur“ (7.12) pentru a sumariza învățătura Legii și profeților și astfel împlinirea lor. Predica se încheie cu câteva avertismente așezate în patru contraste între viață și moarte, rod bun și rău, slujire adevărată și mimată, înțelepciune și nebunie (7.13-27).
Isus critică ipocrizia mascată de pietatea tradițională; dacă milostenia, rugăciunea și postul sunt practicate doar pentru a mări reputația cuiva atunci aceasta este singura răsplată pe care o vor primi cei care le practică în acest fel. Prin contrast, curăția inimii își va primi răsplata în generozitatea ascunsă, în rugăciuni în privat și simple și post neostentativ. Comorile de pe pământ sunt vulnerabile și aceasta le face in cele din urmă nevrednice de încredere (6.19-34); o inimă curată, care se încrede pe deplin, caută mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea sa.
Cuvintele lui Isus despre judecată (7.1-5) sunt un ecou al avertismentului său despre ipocrizie. Cu toate acestea există un fel de judecată pe care o poruncește: nici un evreu nu dă lucrurile sfinte porcilor; astfel, este nevoie de discernământ potrivit cu valorile împărăției cerurilor. Bunătatea nepărtinitoare a lui Dumnezeu poartă de grijă tuturor copiilor lui Dumnezeu și oferă un model pentru purtarea oamenilor. Isus folosește „regula de aur“ (7.12) pentru a sumariza învățătura Legii și profeților și astfel împlinirea lor. Predica se încheie cu câteva avertismente așezate în patru contraste între viață și moarte, rod bun și rău, slujire adevărată și mimată, înțelepciune și nebunie (7.13-27).
blog comments powered by Disqus