Noi am privit slava lui

„Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.“
Unde Şi-a arătat El slava, mai departe, în naraţiunea Evangheliei? Prima oară la o nuntă, iar de la nunta din Cana Galileei ne mişcăm până la cruce, până la locul în care într-un mod desăvârşit Fiul a fost proslăvit şi a primit slava pe care o avea la Tatăl încă înainte de întemeierea lumii (Ioan17:5).

Săvârşind acea mare minune la o nuntă, ne spune evanghelistul Ioan în capitolul 2, versetul 11: „ucenicii au crezut în El“, pentru că au văzut ce poate face. Transformă apa de la fântână în vin. Nimeni n-a mai putut face asta! Nimeni nu şi-a mai arătat puterea în felul acesta. Dorinţa Lui a fost ca prin această minune ei să înţeleagă că ceea ce a adus El nu se termină. Este nesfârşit, nu seacă! Împlineşte ceva vechi, nişte rituri de curăţire, şi aduce belşug pentru totdeauna.
Evenimentul al doilea, înainte de cruce, privitor la arătarea slavei Cuvântului făcut trup, are loc la un mormânt – de la nuntă, la înmormântare. Suntem în capitolul 11, şi Mântuitorul spune aşa la versetul 4: „Boala (sau slăbiciunea) aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea.“ Și apoi, citim, uneia dintre surori Mântuitorul îi spune aşa: „Nu ţi-am spus că dacă vei crede vei vedea slava lui Dumnezeu?“
Evenimente limită: o nuntă fără vin şi un prieten mort. Evenimente în care El Şi-a arătat puterea Lui, mărirea Lui, slava Lui, iar cei care au fost acolo au putut s-o vadă şi ne-au mărturisit despre ea. Întotdeauna când vorbeşti despre slava cuiva există un element de risc. Pare că te lauzi de unul singur, că urmăreşti propria slavă, propria înălţare, propria mărire. Şi Isus răspunde acestor lucruri – la 8:50, El spune aşa: „Eu nu caut slava Mea.“ Apoi, la 7:18: „Cei care vorbesc de la ei înşişi îşi caută propria slavă, dar Cel care caută slava Celui care L-a trimis este adevărat şi nu este nimic mincinos în El.“ Riscul acesta există ori de câte ori Dumnezeu face lucruri mari prin cineva, chiar prin Fiul Lui. Cum S-a păzit El, să căutăm să ne păzim şi noi.
Şi să sfârşim în Ghetsimani. Primele lucruri pe care le-a spus în rugăciune au fost acestea (17:1, 5): „Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte-Ţi Fiul, pentru ca Fiul să Te proslăvească.“ Este vorba despre o proslăvire care urmează să aibă loc în răstignire. Acela a fost momentul în care Fiul, Cuvântul făcut trup, a fost înălţat, a fost ridicat, şi a arătat tuturor slava Lui.

blog comments powered by Disqus