#bgblur, #feature {background-image: url(../resources/banner8r.jpg); }

Sorin Sabou


Letter to the Romans, Nicomachean Ethics, and more

Pe urmele lui Cristos

Începând din această săptămână avem la Biserica El Roi o nouă serie de seminarii: Pe urmele lui Cristos. Această serie are ca scop formarea unei gândiri teologice învățând de la Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.
pe urmele lui Cristos
Este un studiu de sinteză a celor patru Evanghelii în ce privește gândirea teologică a lui Isus Cristos. Are ca și context dezbaterile moderne și contemporane din domeniul teologiei Noului Testament, și ca și scop edificarea bisericii prin restaurarea temeliei gândirii și credinței așa cum le vedem și înțelegem din lucrarea lui Isus Cristos.
Share
Comments

Bunul samaritean - Luca 10.25-37

- aceasta este o parabolă narativă, o povestire intenționată să slujească drept exemplu („Du-te și fă și tu la fel!“)
- această parabolă nu apare în celealte Evanghelii
- cărturarul întreabă cu privire la „Cine este semenul meu?“ și primește răspuns cu privire la „Care dintre aceștia trei ți se pare că a fost semenul celui căzut în mâinie tâlharilor?“
- este această parabolă spusă din punctul de vedere a celui căzut între tâlhari? Da. Read more...
Comments

Doi datornici - Luca 7.36-50

- aceasta este o parabolă juridică, care are o extensie în versetele 44-46
- iertarea este o eliberare
- putem vedea în contextul acestei parabole asocierea lui Isus cu păcătoșii, deși era în casa unui fariseu
- fariseul nu era obligat să-i spele picioarele lui Isus, să-l ungă cu ulei, și să-l salute cu un sărut, dar putea să-i pună la îndemână lui Isus apă să-și spele picioarele; dacă l-ar fi sărutat ar fi arătat respect și umilință
- a-i unge picioarele lui Isus, a i le săruta, și a le șterge cu părul capului pune audiența într-o situație foarte inconfortabilă; aceste fapte ale unei femei față de un bărbat sunt extreme
- despletirea părului în public era atât un act seducător, cât și unul care arată devotament, jale
- pentru farisei, adesea luarea mesei era o ocazie pentru studiu cu alții pe care îi considerau puri; faptul că Isus o lasă pe femeia păcătoasă să-l atingă provoacă indignare pentru fariseu
- un dinar era echivalentul unei zile de lucru pentru un lucrător
Read more...
Comments

Mântuitorul, Cristos Domnul

În încercarea de a vedea cum duci vestea naşterii Mântuitorului unuia din Imperiu – fie grec, fie roman – şi cum duci vestea naşterii Mântuitorului unor evrei, este de folos dacă citim în paralel Luca 2 şi Matei 2. Întotdeauna audienţa modelează mesajul. În textul din Luca se menţionează în mod unic, cu ocazia naşterii Lui, că Isus a venit ca şi Salvator. Matei nu vorbeşte niciodată despre Isus în acest fel: „Iată Mântuitorul!“ Nici Ioan nu o face, cu excepţia lui Ioan 4.26, nici Marcu – doar Luca. De asemenea, contextul în care face această afirmaţie este esenţial pentru captarea înţelesului acestei afirmaţii unice, cu ocazia naşterii Lui. Totul se petrece într‑un context bine definit în istorie. Cezar August a dat poruncă pentru ca toţi, din toată lumea, cu precădere din Palestina, toţi oamenii să vină să se înscrie. Cine este Cezar August? Pentru început, în două fraze, trebuie menţionat că primul împărat roman care a primit titlul de Augustus a fost Octavian. Octavian a domnit din 27 î.Cr. până în 14 d.Cr. La început a fost un triumvirat, trei conducători ai Imperiului: Octavian, Antoniu şi Lepidus. A fost bătălie între Octavian şi Antoniu la Actium, unde Antoniu a pierdut şi, împreună cu Cleopatra, împărăteasa Egiptului, s-au sinucis. În 27 d.Cr., ca urmare a unei ascensiuni puternice, Senatul roman dă unui împărat un titlu care până atunci doar zeii îl primeau, şi anume acela de Augustus, care tradus înseamnă „cel preaînalt“. Omul acesta – cel mai puternic la vremea lui, din lumea locuită, cunoscută –este folosit de Dumnezeu pentru a împlini o profeţie, şi anume cea referitoare la când Îşi trimite Fiul în lume.Read more...
Comments

Pavel și călătoriile lui

Pentru cei interesați întreaga serie de seminarii despre Apostolul Pavel și călătoriile lui poate fi urmărită aici. În aceste 13 seminarii prezint cele trei călătorii misionare ale lui Pavel așa cum sunt ele redate în cartea Faptele apostolilor. Motivul pastoral pentru aceste seminarii este cel de consolidare și dezvoltare a mărturiei creștine în diferite tipuri de contexte. Oriunde ne-am afla trebuie să fim sare ș lumină. Apostolul Pavel este un model de urmat atât în ce privește ascultarea de chemarea primită, cât și în ce privește dezvoltarea vieții bisericilor plantate de el și a echipei de slujire.
Comments

Dumnezeul cel adevărat - cuvântarea lui Pavel la Areopag

Aceasta este una dintre cuvântările din cartea Fapte, una dintre predicile care are răspunsul cel mai slab, dacă o comparați cu predica lui Petru din Fapte 2. La unul se pocăiesc trei mii, iar la celălalt câțiva. Ni se dau numele a două persoane. Nu știm de ce au stat lucrurile într-un fel la Ierusalim, și de ce au stat lucrurile în felul acesta la Atena. Ceea ce știm este că apostolul Pavel nu a avut un plan, o lucrare misionară, în Atena. Vedem, așa cum începe textul, că el a rămas în Atena să-i aștepte pe Sila și pe Timotei.

Atena și Areopagul

Read more...
Comments

Bogatul și Lazăr

În șirul de meditații din pildele Mântuitorului, din care încercăm să înțelegem felul în care lucrează Împărăția lui Dumnezeu în mijlocul nostru, odată cu citirea acestei pilde (Luca 16.19-31) începem un grup aparte de pilde, care vorbesc despre ceea ce trebuie să fac eu în urma chemării pe care mi-o dă Cristos. Toate pildele Mântuitorului le putem împărți în trei categorii mari: mai întâi avem pilde care au anunțat că Împărăția, vremea întoarcerii la Dumnezeu, a venit. Începând cu pilda aceasta „Bogatul și Lazăr” avem cea de a doua categorie de pilde, pilde ale chemării, pilde de invitație, iar cea de a treia categorie a pildelor vor fi pilde ale judecății, avertismente. Read more...
Comments

Călătoriile lui Pavel - din Antiohia în Cipru

Pavel a fost chemat de Cristos cel înviat să fie apostolul neamurilor, iar acum biserica din Antiohia este călăuzită de Duhul să-l trimită, împreună cu Barnaba, în misiune între neamuri. Astfel, în viața celui chemat, chemarea lui Cristos lucrează împreună cu trimiterea bisericii. Știm câteva lucruri despre slujirea din Antiohia; sunt menționați profeții și învățătorii. Sunt aceștia conducătorii bisericii? Probabil că nu, dar menționarea lor este suficientă să putem spune că, de foarte timpuriu, existau aceste lucrări/grupuri în biserici.Read more...
Comments

Misiunea creștină de la început

Biserica din Antiohia avea profeți și învățători a căror nume le cunoaștem (Barnaba, Simeon, numit și Niger, Lucius din Cirena, Manaen, și Saul). Acești frați ne sunt prezentați în cadrul slujirii lor care era însoțită de post. Read more...
Comments

Biserica de la început

În urma predicării Cuvântului lui Dumnezeu și cercetării Duhului Sfânt un mare număr de oameni au primit Cuvântul și au fost botezați. În felul acesta au fost adăugați la numărul ucenicilor. În biserică se intră în urma pe baza răspunsului la lucrarea Cuvântului în viața omului, și a botezului. Viața din biserică este o continuare a acestui început în sensul că ucenicii se focalizează asupra învățăturii apostolilor, părtășiei frățești, frângerea pâinii, și rugăciuni. Fapte 2.42 arată încă de la început lucruri de bază cu care se zidește biserica. Read more...
Comments

Fiul risipitor

Fiecare dintre noi avem povestiri favorite. Dintre pildele Mântuitorului cred că aceasta este printre cele mai iubite. Dintre toate pildele, peste patruzeci pe care le-a spus Mântuitorul, pe primele trei locuri, în ce mă privește, este și aceasta, pilda Fiului risipitor (Luca 15.1-2, 11-32). Celelalte, foarte aproape de sufletul meu, sunt pildele Bunului samaritean, și pilda Semănătorului. Pornind de la acest gând vreau să vedem dragostea Tatălui. Read more...
Comments

Avraam în Luca

Avraam este cel căruia Dumnezeu i-a făcut o promisiune că va veni în ajutorul poporului său Israel. Atât Maria (1.55) cât și Zaharia (1.73) fac referire la această promisiune; Domnul i-a promis lui Avraam că îl va binecuvânta pe el și pe urmașii lui. Această binecuvântare presupune libertate de închinare și dezrobire de orice domnie străină. Portretul copilului Mesia este înțeles în legătură cu aceste promisiuni importante făcute de Dumnezeu lui Avraam. Un patriarh este în planul lui Dumnezeu un punct de referință spre care privesc generațiile ulterioare. Read more...
Comments

Barnaba și formarea de lucrători

Este responsabilitatea conducătorilor creştini să ajute la formarea altora pentru slujire în lucrarea lui Dumnezeu. Am ales pentru a ne călăuzi în căutarea răspunsului la aceasta pe Barnaba. Barnaba este un personaj complex în Cartea Faptele apostolilor. Caracterul lui are dimensiuni multiple. In toată Cartea, el este un om al echilibrului. De aceea, noi nu-l cunoaştem prin numele lui adevărat. Pe el nu-l cheamă Barnaba, pe el îl cheamă Iosif. Asta ştim din Fapte 4.36. Dar toţi l-au poreclit Barnaba: fiul mângâierii. Eşti un om care atunci când a avut loc un necaz, o ceartă, ai Cuvântul, ai darul de la Dumnezeu, pentru a aduce alinare, acolo. Unde s-a rupt, să legi. Unde s-a lovit, să alinţi, să mângâi. De la el vreau să învăţăm. Dorim să ne lăsăm inspiraţi de modelul pe care-l avem în Barnaba.
Read more...
Comments

Întoarcerea acasă

În Evanghelia după Luca lucrarea lui Dumnezeu în mijlocul poporului său este văzută în termenii mântuirii: „El ne-a ridicat un corn al mântuirii“ (1.69). Soarele răsare din înălțime, ca să strălucească peste cei aflați în întuneric și în umbra morții, să le călăuzeazcă picioarele pe calea păcii (1.79). Ioan a pregătit calea Mântuitorului clarificând ceea ce se așteaptă de la ei: roade vrednice de pocăință, altfel copacul este tăiat și aruncat în foc (3.8, 9). Cel chemat de Isus trebuie să lase tot și să-l urmeze (Petru, 5.11; Levi 5.28). Astfel, se arată caracterul cuprinzător al hotărârii cuiva de a-l urma pe Isus. Doar când pocăința se regăsește în roade este valabilă. Atunci omul este bun și scoate lucruri bune din visteria bună a inimii lui (6.45). El, ca Fiu al Omului, are puterea de a ierta păcatele (5.20; 7.47). Omul care aude Cuvântul spus de Isus și îl împlinește este omul care-l ascultă ca Domn și astfel își întemeiază casa pe stâncă (6.46-48). Dar cei mai mulți din acea generație sunt ca niște copii la care nu le poți intra în voie (7.31, 32); a venit Ioan și nu l-au acceptat, a venit Isus și nu l-au acceptat nici pe el (7.34). Este nevoie de lepădare de sine și de luarea crucii (9.23), nu de comportament copilăros oscilant, sau de încercarea de a câștiga întreaga lume pierzând sufletul (9.25).Read more...
Comments

Rusaliile: Dumnezeu la lucru în viețile oamenilor

Coborârea Duhului Sfânt este o zi unică în viaţa Bisericii: ziua în care s-a născut. Cu toţii ne gândim cu mare plăcere, la un astfel de eveniment, şi dorim ca atunci toţi să fie acasă: tată, mamă, fraţi, prieteni, toţi cei dragi, să fim la sărbătoare. Mulţumesc lui Dumnezeu, pentru toţi care o trăiţi în acest an: sărbătoarea în care Mântuitorul şi-a ţinut făgăduinţa. La sărbătoarea în care cei care erau adunaţi împreună, au trăit un lucru, despre care doar au ştiut că urmează să se întâmple, dar n-au ştiut cum va fi. A fost o zi în care Dumnezeu, le-a pregătit o surpriză mare. A fost pentru ei, şi pentru cei care i-au văzut, un lucru unic. Ştiau din Scripturi, că atunci când Dumnezeu Se coboară într-un loc, adesea se aude ca şi cum un vultur ar da din aripi; sau cum cineva suflă cu putere. Read more...
Comments

Elementele esențiale ale identității bisericii

Fapte 2:42 este un text important pentru a înțelege trăsăturile definitorii ale lucrării bisericii. Chiar de la început, în viața bisericii se pot identifica aceste trăsături: învățătura apostolilor, legătura frățească, frângerea pâinii și rugăciunea.
Read more...
Comments

Pregătirea căii Domnului

Pentru ca oamenii să înțeleagă lucrarea lui Isus a fost nevoie de Ioan Botezătorul să vină înainte să pregătească drumul. Acest profet ne învață lucrurile necesare pentru a putea a-l putea înțelege pe Isus.
Read more...
Comments

Etnicitate și misiune

In calea lucrarii misionare a bisericii sunt multe piedici. Puterile intunericului cauta sa foloseasca tot ce ar putea opri pe oamenii din poporul lui Dumnezeu sa ajunga cu evanghelia lui Cristos la ceilalti oameni. Una dintre aceste piedici este apartenenta etnica. Mostenirea istorica a fiecarui grup etnic ofera acestuia elemente identitare prin care acesta se definteste in lume. Istoria conflictelor si aliantelor, a reusitelor si dezastrelor da culoare starii de spirit a acelui grup.

Read more...
Comments

Ștefan și hermeneutica respingerii

Apararea nu este niciodata usoara, mai ales cand de acceptarea ei iti atarna viata. Apararea lui Stefan a dus la moartea lui Stefan. Desi a fost respinsa este cea mai importanta cuvantare din cartea Fapte.
Acest barbat plin de Duhul Sfant si de intelepciune a invatat Biserica cum sa citeasca Legea si Proorocii. Hermeneutica lui Stefan a fost una care a focalizat lectura Scripturii nu tinand seama de temele poruncii si altarului, ci de temele promisiunii si implinirii, si cercetarii divine si respingerii.

Read more...
Comments

Kerygma

Asezarea temeliei bisericii a constituit una dintre principalele lucrari ale apostolilor. Invatatura apostolilor a constituit baza si standardul pentru lucrarea bisericii. Vedem in proclamarea apostolica patru elemente constante. Acestea sunt: implinirea planului lui Dumnezeu, recapitularea lucrarii lui Cristos cu accent pe moartea si invierea lui, marturia Scripturilor, si chemarea la pocainta.
Evenimentele care au avut loc in Galilea, Iudea, si Ierusalim sunt evenimente care stau la apogeul lucrarii lui Dumnezeu in viata poporului sau.

Read more...
Comments