Pe urmele lui Cristos

Începând din această săptămână avem la Biserica El Roi o nouă serie de seminarii: Pe urmele lui Cristos. Această serie are ca scop formarea unei gândiri teologice învățând de la Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.
pe urmele lui Cristos
Este un studiu de sinteză a celor patru Evanghelii în ce privește gândirea teologică a lui Isus Cristos. Are ca și context dezbaterile moderne și contemporane din domeniul teologiei Noului Testament, și ca și scop edificarea bisericii prin restaurarea temeliei gândirii și credinței așa cum le vedem și înțelegem din lucrarea lui Isus Cristos.
Share
Comments

Umblarea pe mare - Ioan 6

Ucenicii sunt trimiși de Isus din situația în care se află. El face acest lucru pentru a-i proteja de o primejdie. Și ucenicii, ca și ceilalți evrei din acea vreme, credeau că venirea lui Mesia va duce și la eliberarea de sub jugul asupririi străine, care la acea vreme era puterea romană. În urma înmulțirii pâinilor mulțimea are astfel de planuri, de a-l face pe Isus împărat. O astfel de eliberare în termeni politici nu este parte din planul lucrării lui Isus. Lucrarea lui duce la o eliberare, la un exod, dar nu la unul de sub asuprirea oamenilor. Pentru a-i ajuta în această privință Isus le poruncește să plece cu corabia pe mare înspre Capernaum. Read more...
Comments

Comuniune, divinitate și revelație

SABOU, Sorin. "Comuniune, divinitate și revelație - exegeză teologică la Prologul Evangheliei după Ioan." / "Communion, Divinity and Revelation - Theological Exegesis on the Prologue of John's Gospel." Jurnal teologic 10 (2011): 24-30.

Abstract: The Prologue of Gospel of John is a dense theological text. The main figure of Logos is God's agent in his creation for bringing it in communion with him. The Logos is fully capable for this mission. His existence, his communion with God, his divinity, his instrumentality in bringing everything in existence are his assets with which he comes to dwell among his people. He is unique. The theological argument starts underlying the depth of Logos communion with God and ends as he, the only God close to the Father's heart, is making him fully known. True revelation is based on close communion.
Comments

Nașterea credinței

Credința care duce la mântuire este un eveniment care are loc în condiții speciale. Omul își desfășoară viața pe planul pământesc în care își duce la îndeplinire planurile și își împlinește responsabilitățile. Viața este grea și plină de lucruri neprevăzute. Lipirea omului de cele pământești este puternică și duce la împietrirea lui. Pământul îl închide și îl întunecă. De aceea, este nevoie de evenimente care să spargă acest curs al vieții și să arate spre cer și spre Dumnezeu. Cel mai frecvent acestea sunt situațiile grele prin care trece omul, situații în care caută ajutor la Dumnezeu. Acele împrejurări sunt șansa lui de a ieși de sub stăpânirea lucrurilor de jos, pământești, și de a se reorienta înspre cele de sus, cerești. Omul are nevoie să știe unde găsește ajutor în astfel de împrejurări. Când i-a fost bine a ignorat acest lucru sau a luptat împotriva lui, dar când este la greu își poate aduce aminte de el. Read more...
Comments

Toma - de la îndoială la credință

Pentru că n-avem multe texte despre Toma, este o oarecare revenire anuală, la același personaj, din același loc din Scripturi - Ioan 20:24-29. Evangheliștii Matei, Luca, Marcu nu ne dau un portret al acestui om. Doar Ioan o face. Ioan construiește cu mare atenție portretul lui Toma în Evanghelia lui. De trei ori ne vorbește despre el: în capitolul 11, în capitolul 14 și aici, în capitolul 20. Inainte de a vorbi despre el, vreau să facem câteva observații din alte texte din Scripturi despre îndoială.

Despre îndoială

Read more...
Comments

Oportunități misionare

Filadelfia este cea mai nouă dintre cetățile care primesc aceste scrisori de la Cristos cel înălțat; cetatea a fost întemeiată de Attalus al II lea Filadelful (159-138 î.Cr.) în cinstea fratelui său Eumenes al II lea, numind-o Filadelfia („dragoste de frate“). Filadelfia era un centru pentru răspândirea culturii grecești.
Read more...
Comments

Crize ale credinței - Ioan 20.1-31

Acest cuvânt ne descrie ce s-a întâmplat în ziua de astăzi când sărbătorim învierea Domnului Isus. Avem patru situații în Ioan 20. Fiecare din aceste situații este o criză. Începând cu prima și până la a patra mergem din rău în mai rău în ce privește credința. De aceea, am și intitulat mesajul „Crize ale credinței.” Read more...
Comments

Apocalipsa 22.6-21

Epilogul cărții Apocalipsa are asemănări cu prologul cărții. La finalul cărții Ioan aude pe mai mulți vorbind. Îi vorbește îngerul, Isus Cristos, Duhul, și mireasa. Acest dialog liturgic de final adună lucruri esențiale pentru cei care urmează să citească această carte. Conținutul ei trebuie să rămână intact. Din cele șapte fericiri din întreaga carte, aici avem pe ultimele două.
Read more...
Comments

Apocalipsa 21.9-22.5

Cetatea sfântă, Ierusalimul ceresc este prezentată ca mireasa Mielului. Această cetate curată și sfântă trebuie văzută în contrast cu Babilonul cel mare, cetatea cea imorală și idolatră. Una este prezentată ca venind din cer, iar cealaltă ca fiind distrusă.Read more...
Comments

Apocalipsa 21.1-8

Începutul veșniciei este descris prin contrast cu ceea ce a fost înainte. Pământul și cerul dintâi nu mai sunt; acum avem un cer nou și un pământ nou. Toate acestea sunt noi. Întreaga istorie a ajuns la sfârșit. Din cerul nou și din pământul nou lipsesc șapte lucruri: marea, moartea, jalea, țipătul, durerea, nimic blestemat, noaptea. Acestea șapte cuprind întreg spectrul răului.
Read more...
Comments

Apocalipsa 20.1-14

Mia de ani și judecata. Mia de ani este perioada de domnie cerească a lui Cristos împreună cu martirii săi înviați. Mia de ani este ultimul stadiu al istoriei. După aceasta urmează ultima confruntare dintre sfinții lui Dumnezeu și împărații pământului. Focul lui Dumnezeu aduce ultima victorie după care urmează judecata.Read more...
Comments

Din întuneric la lumină

Cel mărturisit de evanghelistul Ioan, încă de la început, este descris ca fiind adevărata Lumină (1.6, 9). Această lumină a venit în lume (1.9). Lumina este în conflict cu întunericul, dar întunericul n-a învins-o (1.5). Coordonatele luminii și întunericului sunt, de la început, elementele făuritoare de context. Lumina adevărată este Cuvântul care se face trup și care locuiește între noi plin de har și de adevăr. Primirea acestui Cuvânt întrupat duce la nașterea din Dumnezeu. Credința în Numele lui duce la nașterea din Dumnezeu. Acest nou început este descris cu ajutorul metaforei nașterii prin care se subliniază intrarea în familia lui Dumnezeu și o nouă viață (1.13). Acest nou statut nu este o lucrare făcută de oameni, ci de Dumnezeu. Fără nașterea de sus/din nou nu se poate vedea împărăția lui Dumnezeu. Intrarea în împărăția lui Dumnezeu este posibilă doar pe baza nașterii din apă și din Duh (3.3, 5). Membralitatea în împărăția lui Dumnezeu este dobândită doar prin naștere. Această perspectivă organică așează conceptul familiei în centrul înțelegerii mântuirii: în împărăția lui Dumnezeu sunt doar cei născuți din Dumnezeu, copiii lui Dumnezeu (1.13).Read more...
Comments

Apocalipsa 19.11-21

Nimicirea nimicitorilor. Când cerul este deschis, întreg planul lui Dumnezeu este descoperit înaintea lui Ioan. El poate vedea finalul și victoria deplină a Cuvântului lui Dumnezeu și a oștirii sale. Judecata și lupta acestuia sunt după dreptate. Amăgirea în final nu are câștig de cauză, iar fiara și profetul mincions sunt aruncați în iazul de foc. Puteți urmări înregistrarea acestui seminar aici.
Comments

33 Apocalipsa 19.1-10

Comments

32 Apocalipsa 18

Comments

31 Apocalipsa 17

Comments

30 Apocalipsa 16.10-21

Comments

29 Apocalipsa 16.1-9

Comments

28 Apocalipsa 15.1-8

Comments

27 Apocalipsa 14.13-20

Comments

26 Apocalipsa 14.1-13

Comments

25 Apocalipsa 13.11-18

Comments

24 Apocalipsa 13.1-10

Comments

23 Apocalipsa 12.13-17

Comments

22 Apocalipsa 12.1-22

Comments

21 Apocalipsa 11.15-19

Comments

20 Apocalipsa 11.1-14

Comments

19 Apocalipsa 10.1-11

Comments

18 Apocalipsa 9.13-21

Comments

17 Apocalipsa 8.13-9.12

Comments

16 Apocalipsa 8.6-12

Comments

15 Apocalipsa 8.1-5

Comments

14 Apocalipsa 7

Comments

Proslăvirea Fiului

Ioan vorbeşte despre moartea Mântuitorului, despre moartea prin care s-a finalizat lucrarea Lui, ca despre o glorificare, ca despre un loc în care slava pe care am început s-o vedem de la întrupare (1:14: „și noi am văzut slava Lui“) se vede într-un mod deplin, desăvârşit, suprem – când e răstignit, când e înălţat pe cruce, când moare. Aceste lucruri ţesute de apostolul Ioan nu sunt lucruri noi. Scripturile, mai ales în Vechiul Testament, dar şi în celelalte Evanghelii şi în Epistole, folosesc mereu şi mereu această familie de cuvinte a slavei sau a slăvirii, a proslăvirii, a gloriei, a glorificării. În Vechiul Testament slava lui Dumnezeu era o descoperire, o revelare a prezenţei lui Dumnezeu, a naturii lui Dumnezeu, într-un anumit loc. Știm cum în Cartea Exod, în capitolul 16, versetul 7, Moise le spune aşa: „Mâine veţi vedea slava Domnului.“ Şi a doua zi s-a întâmplat că a fost prima zi când evreii au primit mană din cer. Prin acea lucrare s-a văzut puterea lui Dumnezeu, prezenţa lui Dumnezeu. S-a văzut Dumnezeu având grijă de poporul Său. Cele mai deosebite evenimente din istoria poporului evreu, care arată slava lui Dumnezeu, sunt cei 40 de ani prin pustie. Cuvântul lui Dumnezeu (v. Exod, capitolele 16-24) spune lucrul acesta. Ziua, înaintea poporului mergea un nor. Noaptea, în mijlocul taberei era un stâlp de foc. Când vedeau lucrurile acestea, ei ştiau: Dumnezeu este în mijlocul nostru, vedem slava Lui, S-a coborât între noi. Read more...
Comments

13 Apocalipsa 6.7-17

Comments

12 Apocalipsa 6.1-8

Comments

11 Apocalipsa 5

Comments

10 Apocalipsa 4

Comments

9 Apocalipsa 3.14-22

Comments

8 Apocalipsa 3.7-13

Comments

7 Apocalipsa 3.1-6

Comments

6 Apocalipsa 2.18-29

Comments

5 Apocalipsa 2.12-17

Comments

4 Apocalipsa 2.8-11

Comments

3 Apocalipsa 2.1-7

Comments

2 Apocalipsa 1.9-20

Comments

1 Apocalipsa 1.1-8

Comments

Jurnal teologic Vol 11, Nr 2 (2012)

Jurnal teologic Vol 11, Nr 2 (2012) [ISSN 1 844 7252] este publicat online la adresa www.jurnalteologic.ro.
Informația bibliografică, abstracte (în limba engleză), și termenii cheie pentru fiecare articol le aveți mai jos.
Read more...
Comments

Duhul Sfânt, garant al adevărului și al vieții

Duhul Sfânt este cel care ne-a fost trimis să fie cu noi până la a doua venire a lui Isus Cristos. Cunoașterea lui și a lucrărilor lui este un aspect esențial al vieții celui credincios. Acesta este un studiu care caută să ajute în această privință.Read more...
Comments

Nașterea din Duhul

Domnul Isus îi spune lui Nicodim despre necesitatea nașterii din Duh pentru a putea intra în împărăția lui Dumnezeu. Nicodim nu pricepe ce vrea să spună Isus. Cei mai mulți dintre oameni sunt așa ca Nicodim, în întuneric. Deși nașterea din Duh este o minune îi putem înțelege și explica o parte din mecanismul și conținutul ei. Noi auzim vuietul vântului, dar nu știm de unde vine și încotro merge. Noi ne dăm seama că Duhul lucrează o nouă naștere în viața cuiva, dar nu putem explica detaliile acestei lucrări. Read more...
Comments

Le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu

Cineva a fost înfiat şi a primit dreptul să se spună despre el: Sunt fiul lui cutare! Implicaţia numărul 1, implicaţia directă, în mod imediat, este: acela este moştenitorul. Tot ce are Cel care m-a înfiat într-o zi va fi al meu. Cât credeţi lucrul acesta? Tot ce are Dumnezeu într-o zi va fi al nostru, pentru că El ne-a născut în familia Lui. El Şi-a trimis Fiul să-Şi lărgească familia. Read more...
Comments

Actul credinței

În Evanghelia după Ioan actul credinţei va fi pus întotdeauna lângă cel al necredinţei. Ai văzut o minune? Ce faci? Ai ascultat un Cuvânt? Ce faci? Mântuirea în Evanghelia după Ioan nu este atât de mult descrisă ca un act al ispăşirii, aşa cum este descrisă în Evangheliile sinoptice şi în scrierile apostolului Pavel (deşi este şi aşa ceva – atunci când Ioan spune: „Iată, Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii“, Ioan 1:29, acolo ţinteşte).

Read more...
Comments

Mărturia unei femei

Întâlnirea Domnului cu femeia samariteancă ne arată cât de mult îi iubeşte Cristos pe cei păcătoşi. Nu există limite pentru dragostea Sa. Este o dragoste care întotdeauna funcţionează în perimetrul adevărului, o dragoste care nu-i spune minciuni şi nu lasă lucruri ascunse în viaţa ei. Nu! O dragoste care le scoate pe toate la iveală, pentru a fi toate date la o parte, pentru a-şi vedea vinovăţia, pentru a-şi mărturisi starea, pentru a-I cere lui Cristos lucrurile pe care numai El le poate da. Read more...
Comments

Căutarea după comuniune

Fiecare suntem în căutare. Şi poate căutarea cea mai arzătoare a fiecărui om este căutarea după comuniune. Nimănui nu-i place singur. Iar comuniunea cea mai aleasă, cea mai deosebită, este comuniunea cu Dumnezeu. Andrei era într-o astfel de căutare. Şi, aşa cum Mântuitorul l-a întrebat pe el: „Ce cauţi?“ şi a avut răspunsul cel mai potrivit la întrebarea aceasta, la fel ne întreabă pe noi astăzi: „Ce căutaţi?“ Căutăm comuniunea cu Dumnezeu, relaţia cu Dumnezeu, viaţa cu Dumnezeu.Read more...
Comments

Isus lumina lumii

În contextul sărbătorii corturilor avem mai multe aspecte. Pe de o parte, avem zicerea lui Isus că El este apa vieţii şi cine însetează să vină la El şi să bea; El este Cel din care curg izvoarele de apă vie, pentru toţi cei care cred în El. Tot aşa, pe de altă parte, la sărbătoarea corturilor avem un ritual legat de lumină.Read more...
Comments

Noi am privit slava lui

„Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.“
Unde Şi-a arătat El slava, mai departe, în naraţiunea Evangheliei? Prima oară la o nuntă, iar de la nunta din Cana Galileei ne mişcăm până la cruce, până la locul în care într-un mod desăvârşit Fiul a fost proslăvit şi a primit slava pe care o avea la Tatăl încă înainte de întemeierea lumii (Ioan17:5).

Read more...
Comments

Duhul ca procuror

Mulţumeşte lui Dumnezeu pentru că Se coboară la tine să-ţi arate cine eşti. Este singura şansă de a-i întoarce spatele vieții pe care ai avut-o înainte şi de a o lua de la capăt. Orice naştere – acesta este un alt fel de a vorbi despre noul început, în Evanghelia după Ioan – este cu dureri, şi pentru mamă, şi pentru copil. Lucrarea Duhului de convingere a lumii este o lucrare dureroasă. Read more...
Comments

Vasul de alabastru

Nevoia numărul unu a Bisericii este nevoia de ucenici dedicaţi. Biserica are nevoie de oameni care doar pentru aceasta trăiesc: pentru Isus, oameni care împlinesc literal în viaţa lor, în faptele lor, cea mai mare poruncă din Lege: „Să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu tot ceea ce eşti tu.“ Textul nostru despre aceasta vorbeşte. La prima citire, pentru că avem traducerea Cornilescu, nouă nu ni se pare că reprezintă o mare valoare. El spune: un litru de mir, de trei sute de lei.

Read more...
Comments

Când e greu

În vreme de depresie, de întuneric, de presiune, de vale adâncă, Cristos vorbeşte într-un mod unic (Ioan 14.1-14). Cuvântul Lui într-o vreme ca aceea este cel care te poate lua de acolo. Filip intră şi el în vorbă. Dacă la Tatăl ajungem numai prin Tine, arată-ni-L, să-L vedem! Mai apare de multe ori această întrebare în Scripturi. Poate cea mai cunoscută este în Exod 33, când Moise Îi spune: „Doamne, arată-Mi slava Ta, să Te văd.“

Read more...
Comments

Prologul Evangheliei după Ioan

Întruparea Cuvântului

Ioan 1:1-5


Începutul a tot ce există este prezentat din punctul de vedere al Logosului. El este personajul principal în toate. Portretul lui este construit subliniindu-se existența, comuniunea și natura sa.
    Când au fost făcute toate lucrurile Logosul deja era acolo. „Începutul“ este doar pentru ceea ce a fost făcut, nu și pentru Logos, în ce-l privește pe el avem existență fără început. Modul de a-l numi de Logos este cu înțeles multiplu, ideile principale fiind cele ale revelației și puterii creatoare: îl face cunoscut pe Dumnezeu și este mijlocitorul a tot ce s-a făcut.

Read more...
Comments