Introducere la parabolele lui Isus

Noi toți știm direcția spre care ne îndreptăm, cu toții știm ținta: Dumnezeu lucrează în Biserică pentru ca fiecare dintre cei care o alcătuiesc să ajungă tot mai asemenea cu Fiul Său. Dar în calea fiecăruia dintre noi sunt piedici, sunt lipsuri, și fiecare are ceva de schimbat, de înnoit. Cred că pentru această perioadă din viața Bisericii, noi toți avem de lucrat și la următorul aspect: în vremea de acum, una dintre provocările cu care suntem confruntați fiecare este următoarea: cine are dreptate? cine vede lucrurile cel mai bine? Ne confruntăm cu lucrul acesta.
De unde știu că e așa, și nu altfel? Chiar dacă nu rostim cu voce tare această întrebare ea este în mintea noastră în mod constant. Suntem confruntați fiecare dintre noi în stările noastre de vorbă unii cu alții cu întrebările: cine are dreptate? cine știe cel mai bine? cine vede lucrurile cel mai clar?
De aceea, consider că este de folos în vremea de acum să răspundem la aceste întrebări. Răspunsul cel mai potrivit ne este dat de un anumit segment de învățătură al Domnului Isus, învățătura pe care El a dat-o în parabolele Lui. Așa i-a învățat pe ucenici și pe cei din vremea Lui cu privire la taina Împărăției lui Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu a venit să lucreze, să predice în vremea de atunci că Dumnezeu așa lucrează și nu altfel. Alții, bineînțeles, erau de alte păreri. Cine vede cel mai bine cum se mișcă Dumnezeu între oameni, cine? Cărturarii, Fariseii, Irod, vameșii, păcătoșii, pescarii? Cine? Răspunsul adevărat l-a dat unul singur, Cristos. El a văzut cel mai bine cum se mișcă Dumnezeu între oameni, cum lucrează Împărăția lui Dumnezeu între oameni. De aceea vă chem la o lectură a parabolelor lui Isus. În acel fel i-a ajutat El pe ucenicii săi și pe cei care-l ascultau să vadă ce alții nu vedeau, să înțeleagă ce alții nu înțelegeau. În felul acesta taina Împărăției lui Dumnezeu să se dezvăluie înaintea lor, pentru ca ei să-l poată sluji pe Dumnezeu potrivit cu felul în care lucrează în mijlocul lor.
Vreau ca noi să vedem ce alții poate nu văd, pentru ca noi să putem fi martori mai buni ai împărăției lui Dumnezeu. Avem în scrierile proorocilor un text care nu dă liniște celui care-l citește: „Cât sunt de sus cerurile față de pământ, așa sunt de departe căile Mele de căile voastre”. Dacă acest cuvânt e adevărat cu privire la noi e vai de noi. Noi mergem într-o direcție, iar Dumnezeu merge în direcție opusă. Ce zici de așa oameni? Sau de o așa Biserică? Noi vrem să mergem în aceeași direcție în care merge Domnul. Este atât de fină această distincție. De câte ori nu vi s-a întâmplat să mergeți într-o direcție și la un anumit punct pe drum, la o anumită intersecție, s-o luați într-o altă direcție, iar după un sfert de ceas să-ți dai seama că nu ajung la locul spre care te-ai pornit. Scriptura spune că. „Multe căi par omului bune”, dar în final nu sunt bune. Vreau să ne rugăm ca Domnul să ne lumineze mintea, și să vedem cum se mișcă Dumnezeu în istorie, iar noi să călcăm pe urmele pașilor Lui.
blog comments powered by Disqus