Mirajul puterii

Setea după stăpânire vine din voința eului care nu are stăpân pe Domnul înviat din morți. Când voința eului nu este coordonată de credință, omul va căuta libertatea fără margini și puterea. Necazul lui este că nici una dintre acestea nu vor fi vreodată îndeajuns, iar o parte dintre ceilalți nu vor sta să fie luați în stăpânire de el. Aceasta duce la conflicte, pierderi și singurătate.
Orice om are nevoie de ajutorul credinței pentru a-și îndrepta voința spre cele care sunt cu adevărat de preț, precum cunoașterea lui Dumnezeu și a lucrărilor sale răscumpărătoare. Dacă nu intervine credința pentru redirecționarea voinței înspre slujirea celuilalt, omul va căuta neîncetat oportunități de mărire. În anumite situații acestea vor fi ascunse, în altele ele vor fi pe față.
Păcatul duce la coborârea și întunecarea omului. Cu ajutorul credinței și schimbării minții el poate începe să iubească drept ceea ce are cu adevărat valoare. În acest fel voința eului ajunge să aibă o direcție bună, iar omul poate ajunge la pace, bucurie și împlinire sufletească. Voința este mai puternică decât mintea, de aceea este nevoie de credință pentru coordona voința și mintea să-și poată exercita puterea de judecată. Cu cât omul iubește mai mult lucrurile care au preț în ochii lui Dumnezeu, și iubește mai puțin pe cele care nu au valoare, cu atât înaintează mai mult înspre ceea ce trebuie să fie ca om în poporul lui Dumnezeu. Mintea i se luminează, iar în inimă începe să stăpânească Dumnezeu și acolo se face tot mai mult loc pentru aproapele pentru slujire.
blog comments powered by Disqus