Nașterea credinței

Credința care duce la mântuire este un eveniment care are loc în condiții speciale. Omul își desfășoară viața pe planul pământesc în care își duce la îndeplinire planurile și își împlinește responsabilitățile. Viața este grea și plină de lucruri neprevăzute. Lipirea omului de cele pământești este puternică și duce la împietrirea lui. Pământul îl închide și îl întunecă. De aceea, este nevoie de evenimente care să spargă acest curs al vieții și să arate spre cer și spre Dumnezeu. Cel mai frecvent acestea sunt situațiile grele prin care trece omul, situații în care caută ajutor la Dumnezeu. Acele împrejurări sunt șansa lui de a ieși de sub stăpânirea lucrurilor de jos, pământești, și de a se reorienta înspre cele de sus, cerești. Omul are nevoie să știe unde găsește ajutor în astfel de împrejurări. Când i-a fost bine a ignorat acest lucru sau a luptat împotriva lui, dar când este la greu își poate aduce aminte de el.
Slujbașul împărătesc din Evanghelia după Ioan are un fiu bolnav care este pe moarte. A auzit de lucările lui Isus și vine de la Capernaum la Cana pentru a-i cere ajutorul lui Isus. El auzise de ceea ce făcuse mai înainte Isus în Cana și în Ierusalim și acest lucru i-a dat speranță. Isus își exercită puterea cuvântului său și îi împlinește dorința acestui tată. Când acesta ajunge acasă, a doua zi, și întreabă de când este fiul său mai bine află că însănătoșirea lui coincide cu momentul în care Isus i-a spus că fiul său se va face bine. Atunci a crezut el și toată casa lui. Această creștere progresivă a credinței slujbașului împărătesc arată stadiile pe care acesta le-a parcurs până a ajuns să înțeleagă puterea lui Isus de a da viață cuiva. Acest lucru va fi explicat ulterior în evanghelie. Darea vieții este o lucrare a celui care și-a dat viața pentru mântuirea oamenilor și care este învierea și viața. În el era viața și viața era lumina oamenilor. Atât înaintea de întrupare cât și după, Fiul lui Dumnezeu este și are în viața în sine.
blog comments powered by Disqus