Semănătorul și taina împărăției

Când ai în plan să citești pildele Mântuitorului cu care ar trebui să începi? Cred că punctul de pornire poate fi dat de mai multe pilde. Am ales să începem cu parabola semănătorului datorită a ceea ce scrie în Marcu 4.13. Acolo Cristos spune așa.: „El le-a mai zis; „Nu înțelegeți pilda aceasta? Cum veți înțelege atunci toate celelalte pilde?“ (Marcu 4.1-20)
Ce spune acest verset? Dacă pricepi pilda semănătorului ai șanse să le pricepi și pe celelalte. Această pildă îți deschide orizontul să vezi mai clar taina Împărăției lui Dumnezeu. Vei vedea cum lucrează Dumnezeu între oameni, și vei spune: Dacă Dumnezeu e aici, aici sunt și eu. Dacă El face lucrul acesta, îl fac și eu. Aceasta este motivația mea pentru aceste studii.
Această pildă se aseamănă cu alte pilde spuse de Mântuitorul: pilda vierilor, și pilda arendașilor. Această pildă trebuie văzută nu potrivit cu frământările Bisericii din diferite veacuri, ci potrivit cu situația poporului lui Dumnezeu din vremea Domnului Isus, pentru că lor le-a spus-o, și noi învățăm din ce le-a spus lor. Ce a vrut Cristos să le spună când le-a spus această pildă? Când auzi în istoria lui Israel despre Cuvânt care se seamănă, despre răspuns care nu mai vine, despre respingere, despre lipsa rodului, la ce ar trebui să te gândești? Această pildă descrie patru lucruri care se întâmplă. În Marcu 4.12 avem un indiciu care ne ajută să așezăm pilda pe linia pe care o vrea Cristos:
„Pentru ca măcar că privesc, să privească și să nu vadă, și măcar că aud, să audă și să nu înțeleagă ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu, și să li se ierte păcatele“.
Textul din Vechiul Testament la care se face trimitere este Isaia 6.9-13.
El a zis atunci; „Du-te și spune poporului acestuia; „Într-una veți auzi și nu veți înțelege, într-una veți vedea, și nu veți pricepe !” Împietrește inima acestui popor, fă-l tare de urechi, și astupă-i ochii ca să nu vadă cu ochii, să n-audă cu urechile, să nu înțeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine, și să nu fie tămăduiți. Și eu am întrebat; „Până când Doamne?” El a răspuns; „Până când vor rămânea cetățile pustii și lipsite de locuitori, până când nu va mai fi nimeni în case, și țara va fi pustiită de tot. Până va îndepărta Domnul pe oameni, și țara va ajunge o mare pustie. Și chiar a zecea parte de va mai rămânea din locuitori, vor fi nimiciți și ei la rândul lor, dar după cum terebintul și stejarul își păstrează butucul din rădăcină când sunt tăiați, tot așa, o sămânță sfântă se va naște iarăși din poporul acesta”.
Noi cunoaștem acest Cuvânt din Scriptură mai ales pentru prima parte a capitolului șase, când Isaia vede cerul, vede sala tronului, aude chemarea, și spune vai de mine pentru că sunt un om cu buze necurate; se i-a cărbune de pe altar, i se atinge gura și el este gata să spună: iată-mă, trimite-mă! Dar ce urmează mai departe în capitolul 6 este fundamental pentru textul nostru. Isaia este trimis la un popor care nu-l ascultă de Dumnezeu, care primește cuvânt semănat prin prooroci și-l respinge. Ce vrea să spună Domnul prin proorocul Său? Te-am ridicat, te-am chemat și le-ai adus Cuvântul, dar nu a luat nimeni seama. Cuvântul a fost respins, a venit nimicirea și deportarea în Babilon. Te întrebi până când? Atunci când tai stejarul rămâne în pământ rădăcina, de acolo, din rădăcină, va ieși următorul stejar. Când faci aceste legături începi să înțelegi ce face Cristos cu audiența Lui. Le trage preșul de sub picioare. Pilda aceasta are o putere suversivă, este o pildă de confruntare, o pildă de atac care spune: Ascultați, Dumnezeu va trimis profeți după profeți cu Cuvânt, și voi ați lăsat ca diavolul să aibă câștig de cauză, ați lăsat grija lumii și înșelăciunea averii să aibă câștig de cauză, și Cuvântul nu a adus rod.
În această pildă Cristos recapitulează toată istoria poporului lui Dumnezeu în ce privește trimiterea proorocilor cu Cuvântul, și astfel avem o istorie a respingerii exact ca în pilda vierilor unde Stăpânul care sădește via, zidește gardul, turnul și se duce într-o țară îndepărtată, și la vremea potrivită trimite slujitori la arendași să-și i-a partea Lui de rod; și acolo avem patru stadii: îl trimite pe unul și-l bat, trimite pe altul și-l alungă, trimite pe altul și-l batjocoresc, și la urmă îl trimite pe Fiul Său. Pilda semănătorului, este o pildă care vine și face legătura cu ceea ce Dumnezeu le-a arătat prin proorocii din vechime, și le spune ascultați: când din rădăcina stejarului se ridică sămânța sfântă, exilul ia sfârșit, vine Mântuitorul. Aceasta este direcția în care trebuie să citim pilda semănătorului, celelalte nuanțe sunt secundare: cum e pământul? ce face diavolul? E mai importat ce face Dumnezeu. E asemănător cu ceea ce citim în cartea lui Daniel capitolul 2.
Nebucadnețar are un vis, vede o statuie mare, care are chip de aur, platoșă și piept de argint, brâu de aramă, picioare de fier și lut. Împăratul îi întreabă pe cei de la curte care este înțelusul acestui vis. Daniel îi dă explicația: împărate Nebucadnețar tu ești chipul de aur, tu ești împărăția puternică a Babilonului, dar după tine mai vin alte trei, Mezii și Perșii, apoi Grecii, și Romanii. Dar cel mai importat e următorul: din munte se desprinde o piatră care vine și lovește toate împărățiile, și pe cea de aur, și pe cea de argint, și pe cele de aramă și de fier; este o piatră care după ce sfărâmă împărățiile oamenilor crește ca un munte și umple tot pământul. Această piatră este Împărăția lui Dumnezeu care este mai puternică decât împărățiile oamenilor. Revenind la pilda cu semănătorul pricepem următorul lucru: deși poporul a respins Cuvânt după Cuvânt Dumnezeu a adus vremea când unii vor asculta de Cuvânt. În lucrarea lui Isus El a experimentat tot ce au experimentat toți proorocii, dar a experimentat ce nu au experimentat ceilalți prooroci, deși sămânța pe care a semănat-o El a căzut pe o cărare și a luat-o diavolul, deși sămânța pe care a semănat-o El a căzut pe pământ pietros și în final s-a uscat, deși sămânța pe care a semănat-o El a căzut între spini și au înăbușit-o, El a semănat și în pământ bun unde a prins rădăcină, a crescut și a adus rod. Aceasta este exact ce spune tot proorocul Isaia, dar mai târziu în carte, în capitolul cincizeci și trei la cincizeci și cinci, urmează o sămânță de urmași, prin lucrarea robului se va vedea rod, și noi suntem parte din acel rod. Învățătura este următoarea: Împărăția lucrează cu putere prin Fiul lui Dumnezeu, a cărui Cuvânt de la Dumnezeu are putere să rodească. Chiar dacă ei l-au omorât, Cuvântul Lui a rămas.
Când noi ne întrebăm: Doamne ce vrei să spui? e foarte important să desțelenim, să nu dăm diavolului câștig de cauză, să nu lăsăm îngrijorările lumii, și înșelăciunea averii să înăbușe Cuvântul. Aceasta e important, dar este secundar, ce este cel mai important este să-l vedem pe Dumnezeu la lucru. Un Dumnezeu care nu se lasă atunci când vede respingerea oamenilor, și trimite prooroc după proroc, iar la urmă își trimite Fiul. Atât de tare mă iubește că stă de capul meu, nu se lasă. Așa lucrează Dumnezeu în mijlocul poporului, așa vine Împărăția, prin Cuvânt care aduce în cele din urmă rod. Învățătura pentru noi ca Biserică este, fă tot ce poți să dai Cuvântului semănat, cuvântului lui Cristos, locul cel mai important în viața ta, în felul acela Împărăția se manifestă și lucrează cu putere în viața ta, și ești dintre aceia care aduc rod. Dacă te întrebi: merg bine sau greșit? te poți verifica dacă regăsești lucrarea Cuvântului în viața ta, dacă regăsești rodul Cuvântului, altfel diavolul a avut câștig de cauză, lumea a avut câștig de cauză. În acest fel te-ai încadrat și tu pe linia lui Dumnezeu din vechime și până în veșnicie, ai parte de Cuvântul dat prin prooroci, de cuvântul dat prin Fiul Său, și ești dintre aceia care spui Doamne s-a terminat cu exilul, s-a terminat cu întunericul, s-a terminat cu robia păcatului, acum am și eu parte de răscumpărare, de mântuirea Ta; m-ai adus și pe mine de pe cărări străine, am venit la Tatăl meu, m-am întors acasă. Cred că vedeți cum vom înțelege pilda fiului risipitor: primul înțeles acesta va fi, fiul se duce într-o țară străină, slujește la porci și mănâncă roșcove, fiul ajunge departe în exil, și de acolo Tatăl îl primește înapoi. Este în primul rând o pildă despre întoarcerea poporului lui Dumnezeu la Dumnezeul lor.
În pilda semănătorului ești un om care răspunzi Cuvântului, un Cuvânt semănat cu credincioșie mereu și mereu. în acest fel când răspunzi și când aduci rod zici și ai parte de Împărăția lui Dumnezeu, și ești acolo unde trebuie. Nu lăsa pe nimeni, nici pe diavol, nici pe nimeni din lume, sub orice motiv, să-ți ia sau să-ți oprească accesul la Cuvânt. Nu permite nimănui aceasta pentru că numai așa Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov lucrează și în viața mea, lucrează și în viața ta, și astfel avem parte de ieșirea din robie, de venirea la libertate și aducere de rod.
blog comments powered by Disqus