Chemarea la ucenicie

Chemarea la ucenicie a lui Petru, Andrei, Iacov și Ioan este model pentru toți cei care vor să-l urmeze pe Cristos.
Mai întâi, nu ucenicul își alege învățătorul, ci învățătorul vine și-l cheamă de acolo de unde este. Fie că aruncau o mreajă, fie că și le cârpeau ei au fost chemați să-l urmeze pe Isus. Chemarea acestor patru nu este descrisă ca o chemare la apostolie, ci ca o chemare la a-l urma pe Cristos, o chemare la ucenicie. Deși ei sunt parte din grupul apostolilor, chemarea lor este în primul rând o chemare la ucenicie. În acest fel chemarea lor este model pentru a tuturor care vor să-l urmeze pe Cristos.
În al doilea rând Isus îi cheamă să lase tot. Relația cu el este înaintea relației cu tatăl lor și cu ocupația lor. Ulterior în Evanghelie Isus va detalia acest lucru. Cine iubește tată, mamă, fiu, fică mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine. Cine caută să-și păstreze viața și-o va pierde. Cine își va pierde viața pentru Isus și-o va câștiga. Acesta este adevărul în privința locului pe care îl cere Isus în viețile oamenilor. Aceleași porunci trebuie să îi învățăm pe toți cei care îi chemăm să-l urmeze pe Cristos.
Slujirea la care sunt chemați este cea de a fi pescari de oameni. Este o pescuire cu năvodul sau cu mreaja, nu cu undița. Oamenii nu sunt momiți pentru a fi aduși în împărăție, ci cu năvodul se caută să fie adunați cât mai mulți. În Evanghelii pescuirea ucenicilor cu năvodul este o pescuire miraculoasă prin care, în urma ascultării poruncii lui Cristos, se prind mulți pești.
blog comments powered by Disqus