Avraam în Luca

Avraam este cel căruia Dumnezeu i-a făcut o promisiune că va veni în ajutorul poporului său Israel. Atât Maria (1.55) cât și Zaharia (1.73) fac referire la această promisiune; Domnul i-a promis lui Avraam că îl va binecuvânta pe el și pe urmașii lui. Această binecuvântare presupune libertate de închinare și dezrobire de orice domnie străină. Portretul copilului Mesia este înțeles în legătură cu aceste promisiuni importante făcute de Dumnezeu lui Avraam. Un patriarh este în planul lui Dumnezeu un punct de referință spre care privesc generațiile ulterioare.
Descendența fizică din Avraam nu duce automat la calitatea de „copil al lui Avraam.“ Acesta este mesajul lui Ioan Botezătorul pentru cei din vremea lui care considerau că au imunitate înaintea judecății lui Dumnezeu (3.8) datorită faptului că erau urmași ai lui Avraam. Pocăința sau întoarcerea la care este chemat poporul de către profeți trebuie să fie validată prin roade. Oamenii care și-au schimbat modul de gândire trebuie să trăiască în consecință. Dacă cei din poporul Israel nu trăiesc în felul acesta Dumnezeu nu este blocat la ei, ci el poate chema pe alții care să aducă roadele respective. A fi un „copil al lui Avraam“ se vede în felul în care trăiești.
Ideile presupuse de cântările Mariei și a lui Zaharia sunt cele ale robiei. În Luca avem două împrejurări în care o femeie și un bărbat, care sunt descrisi ca descendenți ai lui Avraam, sunt dezrobiți din starea în care se află. Femeia gârbovă, care este și ea o fiică a lui Avraam, este dezlegată din robia Satanei și este vindecată de infirmitatea ei (13.16). Ulterior, un vameș, Zacheu experimentează mântuirea când Isus intră în casa lui. El este gata să repare nedreptățile comise în munca lui. Și el este văzut de Isus ca un „fiu al lui Avraam“ (19.9). Zacheu ilustrează prin hotărârea lui ceea ce a cerut Ioan Botezătorul celor care veneau să fie botezați de el: „roade vrednice de pocăință.“
În final, Avraam este unul dintre personajele centrale ale unei întâmplări spuse de Domnul Isus: cea cu bogatul și Lazăr (16.19.31). După ce mor amândoi, destinul lor îl are pe Avraam ca punct de referință. Când Lazăr moare este dus de îngeri în „sânul lui Avraam.“ Raiul etern este descris în termenii părtășiei cu Avraam. Avraam este personajul căruia i se cere ajutor și el este cel care clarifică situația fiecăruia, atât a lui Lazăr, cât și a bogatului. Între cele două locuri în care au ajuns cei doi, văpaia de foc și „sânul lui Avraam,“ este o prăpastie de netrecut. Nimeni nu își poate schimba locația și nimeni nu poate ajuta pe nimeni. Din locul în care a ajuns fiecare nu poate ieși, nu poate fi vizitat de nimeni, și nu poate trimite pe nimeni la alții. Avraam este cel care spune aceste lucruri. Cu privire la cei care sunt vii, Avraam spune că ascultarea de Moise și de profeți îi poate ajuta să nu ajungă unde a ajuns bogatul. Și de dincolo Avraam transmite același mesaj pe care l-a transmis în timpul vieții: ascultarea este cel mai important aspect al vieții de pe pământ; ascultarea de ceea ce a vorbit Dumnezeu prin Cuvântul său.
blog comments powered by Disqus