Pocăința și venirea împărăției lui Dumnezeu
Este vreo legătură între acestea două? Da, există! Cristos cere o schimbare a felului în care gândim/vedem împărăția lui Dumnezeu pentru că și noi, adesea, ne asemănăm cu iudeii veacului întâi care, fie că vedeau implementarea împărăției lui Dumnezeu prin izolare, mergând la Qumran unde, ca fii ai luminii, prin citirea Legii, rugăciune, și post așteptau venirea împărăției lui Dumnezeu, sau fie ne asemănăm cu Irod Antipa, marii preoți, saducheii și ceilalți conducători ai poporului care credeau că împărăția lui Dumnezeu se poate implementa prin compromis cu puterea vremii, sau ne asemănăm cu zeloții care chemau pe oameni la a fi sfinți, la rugăciune și la a lua sabia pentru a implementa împărăția lui Dumnezeu eliberând țara de sub domnia Romei.
Izolarea, compromisul, și revolta erau opțiuni atunci pentru poporul lui Dumnezeu la fel cu sunt și acum. În decursul istoriei ei, biserica a fost ispitită să urmeze aceste opțiuni în prinvința implementării împărăției lui Dumnezeu.
Îl putem încadra pe Isus în vreuna din aceste opțiuni în privinta felului în care a proclamat el împărăția lui Dumnezeu? Nu. El nu se potrivește în nici una dintre aceste opțiuni ale iudeilor din secolul întâi. Din punct de vedere a felului în care a ales să sublinieze nevoia de schimbare de vedere a împărției este util să menționăm o formulare asemănătoare din partea generalului istoric Josephus în timpul războiului iudeo-roman din anii 60 d.Cr.. Când el a încercat, cu succes, să convingă pe un conducător rebel al iudeilor să-și schimbe felul în care vede atitudinea față de romani; el îl cheamă pe acest rebel la pocăință și la a crede în el (Autobiografie, 110). Ceea ce îi cere Josephus conducătorului rebel este o schimbare de perspectivă în ce privește raportarea la romani și la a urma exemplul lui de colaborare cu ei. În privința schimbării de gândire avem ceva similar și în felul în care Isus folosește verbul ‘a se pocăi’ în Luca 13:1-5 unde avem avertismentul că dacă acei evrei au fost omorâți de Pilat tot așa vor fi omorâți toți dacă nu se vor pocăi. Instaurarea împărției prin ridicarea sabiei împotriva Romei duce la moarte sigură; este nevoie de pocăință, adică de o schimbare a felului în care văd venirea și implementarea împărăției în contextul imperiului roman. În Evanghelia după Marcu textul cel mai clar este cel cu privire la mustrarea ucenicilor că nu lasă copii să se apropie de Isus. El le spune: lăsați copii să vină la mine și nu-i opriți, pentru că împărăția lui Dumnezeu este a unora ca ei. A te asemăna cu un copil înseamnă a te vedea mic și dependent de Tatăl. În acest fel ajunge cineva să intre în împărăția lui Dumnezeu. Pocăința/schimbarea minții în privința împărăției cere această revizuire radicală: de la izolare, sau compromis, sau revoltă la a fi ca un copil, la a te vedea mic (smerenia) și dependent de Tatăl/Dumnezeu.