#bgblur, #feature {background-image: url(../resources/banner8r.jpg); }

Sorin Sabou


Letter to the Romans, Nicomachean Ethics, and more

Revelație și respingere

Ca urmare a revelării de sine a lui Dumnezeu viața pe pământ nu este o experiență autonomă. Omul poate spune ceva despre Dumnezeu în măsura în care Dumnezeu a spus ceva. Orice cuvânt pe care îl spune Dumnezeu despre Sine este în același timp un cuvânt despre om. În lumea lui Dumnezeu toate se ordonează după cuvântul pe care îl rostește El.
Dumnezeul revelat în Scripturi este un Dumnezeu viu, care nu se ascunde, ci se arată și vorbește. Dumnezeu s-a descoperit tuturor oamenilor din toate vremurile prin ceea ce a creat și prin intervențiile sale în creația Sa. Dumnezeu s-a descoperit și în lăuntrul tuturor oamenilor ajutându-i să deosebească binele de rău. Răspunsul pe care îl așteaptă Dumnezeu de la om în urma cunoașterii revelației sale este închinarea și mulțumirea. Plinătatea vieții omului are aceste coordonate ale închinării aduse Dumnezeului care se descoperă în măreția sa, în puterea sa veșnică și în dumnezeirea sa. Această venire a lui Dumnezeu spre om cere acest răspuns. Viața omului trăită la maxim presupune revelația lui Dumnezeu.
Dacă omul nu păstreză pe Dumnezeu în gândurile sale acestea ajung deșarte, fără rost, iar inima se întunecă. Puterile Celui rău încep să pună stăpânire pe viața lui. Poftele inimii și patimile scârboase devin stăpâni care duc pe om la hotărâri de neimaginat. Schimbă slava Creatorului nemuritor cu idolul care reprezintă pe oameni și animale. Măndria aceasta duce la nebunie. Omul înlocuiește adevărul lui Dumnezeu cu o minciună și nu se mai închină Creatorului, ci creaturii. Astfel, slava și adevărul lui Dumnezeu sunt date la o parte și omul coboară nesăbuit spre nadir. Și femeia și bărbatul comit păcatele rușinoase ale comportamentului lesbian și homosexual. Această rătăcire aduce pedeapsa lui Dumnezeu în ei. Ei ajung plini de toate viciile unei vieți trăite în întuneric. Punctul cel mai de jos al căderii omului este cel în care nu doar că practică răul, ci numește răul bine. Când omul îl elimină pe Dumnezeu, Dumnezeu lasă pe om pradă poftelor sale. În acest fel se manifestă mânia lui Dumnezeu.
Cu toate acestea revelarea de Sine a lui Dumnezeu în cele create, în intervențiile sale în creația sa și în conștiință, rămâne constantă. Și el așteaptă mai departe închinare și mulțumire de la fiecare generație de oameni. Venirea permanentă a lui Dumnezeu spre oameni este ocazia primită de fiecare pentru a răspunde potrivit cunoașterii revelate. Nimeni nu este privat de această posibilitate. Din păcate această revelație generală este de cele mai multe ori respinsă.
blog comments powered by Disqus