#bgblur, #feature {background-image: url(../resources/banner8r.jpg); }

Sorin Sabou


Letter to the Romans, Nicomachean Ethics, and more

Amenințări

Biserica este un organism care se comporta diferit in fata a diferite primejdii. In timpul unei persecutii se intareste, pe cand in vreme de acalmie slabeste. Ceea ce face cel mai mare rau bisericii este dusmanul din interior; acesta are doua infatisari: ipocrizia insotita de minciuna, si dispretul. Diavolul este activ in ambele cazuri.

Renuntarea la credinta este rodul lucrarii celui rau prin ipocrizia oamenilor mincinosi. Biserica se sfarama cand este nimicita increderea dintre cei care o alcatuiesc. Slabirea increderii corespunde cu inflorirea ipocriziei. Modul de a fi cu doua, sau mai multe fete paralizeaza sanatatea relatiilor dintre membrii bisericii.
Contracararea apostaziei este pe mai multe fronturi. Un slujitor bun se adreseaza mintii oamenilor; acolo aseaza Cuvantul, invatatura sanatoasa. El se va hrani pe sine si pe altii cu cuvintele credintei, si se va feri de povesti. Nu va pleca urechea la nascocirile babelor. Se va antrena pentru evlavie. Frica de Dumnezeu, apropierea de oameni si urmarirea sfinteniei vor fi prioritatile sale. Doar asa se poate ucide ipocrizia.
Dispretul este cealalta amenintare care slabeste si distruge biserica. Mai ales intr-un context congregationalist in care egalitatea este termenul folosit pentru a tinde spre uniformitate, dispretul prinde radacini repede. Privirea de sus, nerecunoasterea calitatilor celuilalt frang biserica.
Dispretul este inlaturat cand comparatia este data la o parte si fiecare cauta sa fie vredinic de a fi urmat de altii. Scopul este sa avem calitati pe care altii le doresc si le cauta, nu de a inlatura pe altii. Darul primit de fiecare trebuie folosit cu toata inima, cu atentie la propria viata si invatatura. Asa se vindeca dispretul, asa se consolideaza biserica!

blog comments powered by Disqus