Viața trăită împreună cu El

Oamenii își trăiesc viețile într-o varietate de feluri. De la caz la caz întâlnim influențe care îndreaptă viețile oamenilor înspre multe direcții. Încotro este îndreptată viața mea? Cine este cel care îi dă direcție? La aceste două întrebări aflăm răspunsuri printr-o lectură atentă a Primei scrisori către biserica din Tesalonic. Textul esențial se află în ultimul capitol (5) în care ni se spune că Isus Cristos a murit pentru noi ca noi să trăim împreună cu El. Această înțelegere a morții sale de pe cruce trebuie să redirecționeze viața mea. Cristos a murit pentru mine ca eu să trăiesc împreună cu el. Această înțelegere a situației presupune învierea sa din morți. Ascultarea și dragostea lui dovedite în moartea sa pentru oameni trebuie să le reorienteze viețile acestora înspre o viață împreună cu el.
În vremurile de acum nu acceptăm un astfel de limbaj cu privire la viață. Noi vrem să trăim singuri, nu împreună cu cineva; iar dacă acel cineva este într-o poziție de autoritate asupra noastră cu atât mai puțin.
În ce-i privește pe creștini aceștia trebuie să-și trăiască viețile împreună cu cel care a murit pentru ei. El și-a dat viața pentru toți oamenii, iar cei care-l urmează trebuie să și-o trăiască împreună cu El.
Cum este viața trăită împreună cu el? Ce anume o caracterizează? Potrivit cu 1 Tesaloniceni această viața are următoarele coordonate: o viață în care credința lucrează, dragostea se ostenește, iar nădejdea are răbdare. Credința, dragostea și speranța caracterizează viată trăită împreună cu Isus. Acestea sunt văzute pe de o parte ca arme de apărare (platoșa credinței și a dragostei), iar pe de altă parte ca moduri prin care se exprimă noua lor identitate (ceilalți îi cunosc făcând referire în acest fel la ei). Reorientarea vieții de către Cristos care a murit și a înviat duce la a fi cunoscuți de oameni într-un fel nou, și la a face față la provocările vieții cu ajutorul acestor noi coordonate aduse de Dumnezeu în viețile lor.
blog comments powered by Disqus