Fiecare să ia seama cum clădește deasupra

În această zi vorbim pornind de la textul acesta (1 Cor. 3.10-15), şi avem în vedere ultimele cuvinte din versetul 10: „Fiecare să ia seama cum clădeşte deasupra.” Lucrarea fiecărui copil al lui Dumnezeu poate fi verificată. Modul în care se va verifica lucrarea fiecăruia este neobişnuit. Nimeni când inaugurează o casă nu o aprinde; tai o panglică, te uiţi cât de drepte sunt rosturile, cât de bine se închid geamurile, dar nici de cum nu-i dai foc. Calitatea lucrării fiecăruia dintre noi se va vedea dacă trece sau nu testul focului.
Știm că este vorba despre „Ziua judecăţii Domnului;” un text asemănător avem în 2 Corinteni 5.10 (Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata, după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup.). Aşadar, lucrăm ştiind că vom fi verificaţi, ştiind că tot ce am făcut va fi aprins. De aceea, cred că întrebarea cea mai importantă pentru lucrarea fiecărui copil al lui Dumnezeu, trebuie să fie aceasta: Oare ce am lucrat va rămâne în picioare după ce i se va da foc? Cu ce materiale ar trebui să lucrez? Şi cum ar trebui să lucrez? Pentru că atunci ce contează cel mai mult este dacă lucrarea mea făcută cu ajutorul lui Dumnezeu va rămâne în picioare. Noi ne putem evalua unii la alţii lucrările, şi trebuie să facem lucrul acesta, dar nu trebuie să pierdem din vedere că fiecare dintre noi vom fi evaluaţi de către Dumnezeu, pe care nu-l poate înşela nimeni, şi înaintea căruia nu putem ascunde materialele cu care am lucrat.
De aceea, uitându-ne cu atenţie la lista aceasta din versetul 12, vedem că ea merge descrescător ca şi valoare a materialelor. Începe cu aurul şi se termină cu trestia. Oricât de mult am iubi stilul de lucru şi am construi cu materiale din acestea de pe urmă, ele nu rezistă când le aprinzi. Ceea ce vrea să spună apostolul Pavel legat de materiale e următorul lucru: „Caută să lucrezi ţinând seama de lucrurile care au valoare.” Ține seama de lucrurile care nu se strică, care nu pier, şi lasă la o parte lucrurile care nu durează, care se deteriorează, care se strică! Care sunt lucrurile acelea? Cu alte cuvinte, în contextul lucrării fiecăruia dintre noi, în trupul lui Hristos, care sunt lucrurile pe care le considerăm a fi de mare preţ? Pentru viaţă, pentru slujire, pentru orice. Întrebarea legată de valori este fundamentală.
Mântuitorul în Predica de pe munte ne-a spus un adevăr universal: unde este comoara ta acolo este şi inima ta. De aceea este absolut esenţial să mă întreb, ce anume mă captivează? Ce mi-a cucerit inima? Valorile au această putere, mă gândesc neîncetat la ele. Aceasta este prima observaţie legată de valori: valorile cuceresc inima. O a doua observaţie legată de valori este că „Fiecare om are valorile lui,” fie că e tânăr, fie că este bătrân, fie că este bărbat, fie că este femeie. Fiecare este cucerit de ceva. Valorile pot fi bune sau rele. Vă dau un exemplu din cartea Faptele Apostolilor 19 când apostolul Pavel a slujit în Efes împreună cu echipa lui. Cei din Efes şi-au dat seama că ceva deosebit de primejdios are loc, oamenii aceştia ne aduc o învăţătură care subminează faima oraşului nostru. Noi, cei din Efes, preţuim în mod deosebit un lucru, pe zeiţa noastră şi măreţia ei. În Fapte 19 ei strigând câteva ceasuri: mare este Diana Efesenilor! Desigur, noi ca şi copii ai lui Dumnezeu socotim că aceasta este o valoare greşită, dar e tot valoare, pentru că a cucerit inima acelor oameni. O a treia observaţie legată de valori: de multe ori vorbim cu prejudecăţi despre ceva. Exemplul potrivit din Noul Testament cu privire la aceasta este în Ioan capitolul 1. Cuvântul de acolo spune aşa, Ioan 1.46: Natanael i-a zis; „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?” „Vino şi vezi i-a răspuns Filip.” Știţi ce a vrut să spună Natanael cu aceasta? Cei din Nazaret sunt vai de ei, niciodată nu a ieșit nimic bun de acolo. Aceasta ne spune nouă următorul lucru: oamenii se influenţează unii pe alţii când vorbesc despre lucruri de preţ. Noi ne uităm la cei mai bătrâni ca noi, şi căutăm să prindem ceva de la ei. Ne uităm unii la alţii, şi de multe ori luăm valori greşite unii de la alţii. Ultima observaţie pentru început legată de valori este că deşi ni s-a arătat ce este bine, şi ştim ce cere Domnul de la noi, noi nu luăm seama. Acesta este un cuvânt din cartea profetului Amos. Dumnezeu a descoperit lucrurile lui, cerinţele lui, dar noi nu luăm seama. Adesea ni se potriveşte cuvântul pe care-l spune Mântuitorul în Luca 16: „Ce este înălţat între oameni, este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.”
De aceea, în ziua de astăzi, vreau să fim deosebit de atenţi la valorile pe care le avem, la ceea ce îmi cucereşte inima. Fie că sunt bune, fie că sunt rele mă duc după ele, şi s-ar putea ca eu să fi luat în inima mea lucrurile pe care oamenii le înalţă, dar care înaintea lui Dumnezeu sunt o urâciune.
De unde a ştiut apostolul Pavel, şi evident ne întrebăm și noi, care sunt adevăratele valori? Este nevoie să căutăm şi să citim tot ce spune Noul Testament despre lucrurile de preţ, despre lucrurile care înaintea lui Dumnezeu au valoare, şi pe acelea, şi numai pe acelea, să le luăm şi să le facem valorile noastre şi cu ele să lucrăm pentru ca atunci în ziua Domnului, când Domnul dă foc lucrării mele şi lucrării tale ea să rămână în picioare.
Din cele patru Evanghelii învăţătura cu privire la lucrurile de preţ dată de Mântuitorul, se află în cea mai mare parte în Evanghelia după Matei. De aceea ne uităm acolo la câteva versete esenţiale, versete prin care Mântuitorul ne identifică lucrurile pe care El le consideră de preţ. Știm că în timpul lucrări lui, Mântuitorul a fost prins în multe dispute. Avem în Matei 6.26 următoarele cuvinte: Uitaţi-vă la păsările cerului, ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte, oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? Fiecare dintre noi este de mare preţ. Mântuitorul accentuează mereu lucrul acesta. Ulterior spune când a avut confruntarea cu privire la ce poţi să faci şi ce nu poţi să faci într-o zi de Sabat: Dacă-ţi cade oaia în fântână, ce faci? Caz ipotetic; evident te cobori şi o scoţi din fântână. Mântuitorul întreabă, cu cât mai de preţ este un om decât o oaie? Lucrul acesta îl găsim în Matei 12.12. Fiecare om are mare preţ înaintea lui Dumnezeu, şi eu trebuie să-l consider ca fiind de mare preţ. Numai dacă-l văd aşa pe aproapele meu, eu îl voi iubi, îl voi preţui îl voi ajuta, îl voi sprijini. Dacă lucrezi în felul acesta, slujirea ta are şansă să treacă testul.
Un alt lucru pe care Mântuitorul ni-l arată ca fiind de preț este Împărăţia cerurilor. Matei 6.33: Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Când mă uit la lucrurile care mă captivează, care mă absorb, care mă atrag, şi Împărăţia cerurilor trebuie să fie pe lista aceea. Pentru a întări acest lucru Mântuitorul repetă în Matei 13.44: Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină, omul care o găseşte o ascunde, şi de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are, şi cumpără ţarina aceea. Ce face omul acesta? Vinde tot ce are ca să cumpere ţarina, ca să aibă comoara. Aşa e împărăţia cerurilor. Cât de mult preţuiesc eu împărăţia lui Dumnezeu? Cât se va vedea în ziua Domnului?
Mântuitorul continuă lista aceasta în Matei 11.28-30: Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară. Este cineva care să aibă pe lista de valori „jugul lui Hristos?” Știm ce e acela jug. E acel dispozitiv în care animalul îşi bagă capul şi e gata de lucru, e gata să tragă, fie la plug, fie la căruţă. E în slujba unui stăpân, s-a angajat acolo. Pentru a sublinia acest lucru Mântuitorul spune cu alte cuvinte în Luca 9.62: Isus i-a răspuns; „Oricine pune mâna pe plug, şi se uită înapoi, nu este destoinic pentru împărăţia lui Dumnezeu.” Avem aproapele, avem împărăţia cerurilor, apoi avem jugul lui Hristos, şi urmează să mai vedem încă două lucruri: Matei 23.23: Vai de voi cărturari şi Farisei făţarnici, pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar din chimin şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege; Dreptatea, Mila şi Credincioşia, pe acestea trebuie să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute. Mântuitorul identifică pentru noi esenţa, cele mai însemnate lucruri, dreptatea, mila şi credincioşia.
Toate câte le-am spus sunt lucruri de preţ, dar aceasta ultima vine să identifice cel mai însemnat lucru. La o confruntare cu cărturarii, aceștia l-au întrebat: Învăţătorule care este cea mai importantă poruncă din lege? Spune-ne care este cel mai însemnat lucru pe care ni-l cere Dumnezeu? Noi ştim ce a răspuns Isus: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
Aproapele, împărăţia, jugul lui Hristos, dedicarea pentru lucrare şi Dumnezeu însuşi; în linii generale acestea sunt lucrurile despre care Cristos ne spune că au valoare. Cu ele trebuie să lucrezi, cu ele trebuie să zideşti. Noi suntem acel fel de Biserică ce crede cu putere ceea ce spune Iuda în epistola lui, Iuda 3: Prea iubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul, să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna. Credinţa aceasta n-o schimbă nimeni. Pavel spune temelia a fost aşezată şi nimeni nu pune o alta. Până aici totul e limpede, au făcut-o alţii pentru noi, dar când vine rândul nostru să zidim pe temelia aceasta, cum facem, cu ce lucrăm? Numai cu lucruri de preţ pentru că urmează să fim verificaţi de cineva pe care nu-l putem înşela. Cel care cercetează inima, Cel care ne cunoaşte căile, Cel care ne cunoaşte lucrurile ascunse, Acela urmează să ne judece.
Să revenim la textul din 1 Corinteni capitolul 3. Știm câte necazuri au fost în Corint (dezbinări, partide, curvie, incest, viclenie, erezie); cum înveţi pe cineva să zidească bine când au porniri atât de rele? Cum a lucrat Pavel între ei folosind aur, argint, şi pietre scumpe, iar apoi să-i înveţe pe ei să facă la fel?
Textul de bază din partea apostolului Pavel pentru cei de la Corint se află în 1 Corinteni 15.3-8: V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi. Că a fost îngropat şi a înviat a treia zi după Scripturi. Şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre cari cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit. În urmă s-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.
După ei toţi, ca unei stârpituri mi s-a arătat şi mie. Când apostolul Pavel a început lucrarea într-un oraş păgân, a venit cu lucrul cel mai important, Evanghelia. Evanghelia care vorbeşte despre moartea lui Cristos, despre învierea lui Cristos, şi despre înălţarea lui Cristos este mesajul care aduce mântuire pentru toţi oamenii. Din orice popor ar fi, înainte de orice, cel mai important lucru este mesajul mântuirii, este Evanghelia. Acesta este şi şansa noastră, să aşezăm lucrurile în ordinea corectă, înainte de toate Cuvântul, Evanghelia, adevărul lui Dumnezeu, puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede.
Mai găsim următoarele lucruri în aceste două epistole către cei din Corint: 1 Corinteni 12.24b: Dumnezeu a întocmit trupul în aşa fel, ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste. Întotdeauna când vin oamenii laolaltă ei se i-au la întrecere. Cei care sunt mai puternici şi pot mai mult, lasă în urmă sau lasă la o parte pe cei care pot mai puţin. Cei care sunt mai dotaţi domină pe cei mai slabi. Aşa a fost şi la Corint, iar apostolul Pavel caută să-i înveţe că nu trebuie să fie aşa. Cele mai neînsemnate mădulare ale trupului capătă atenţia cea mai mare, şi trebuie să fie la fel şi în trupul lui Hristos. Cel mai neînsemnat trebuie să fie în atenţia mea şi în atenţia ta, de ce? Pentru că aşa ne-a învăţat Mântuitorul. Cel mai important lucru pe care-l cere Dumnezeu omului, e să-l iubească cu toată inima, iar apoi să iubească pe aproapele ca pe sine însuşi. Să nu ne aşteptăm ca lumea din jur să ne înveţe lucrurile acestea, nu. Pentru cei dinafară omul este bun numai atâta timp cât poate lucra, când nu mai poate lucra, altul la rând. Pentru cei din afară eşti bun atâta timp cât poţi fi folosit, când nu mai eşti tânăr, când nu mai eşti sănătos eşti scos pe linie moartă. Preţuirea trebuie să fie constantă, şi când eşti copil, şi când eşti tânăr, şi când eşti adult, şi când eşti bătrân. La sfârşitul capitolul 12 din 1 Corinteni vedem lupta din Biserică. În biserică era dezbinare, unii merg cu unii, alţi cu alţii. Apostolul Pavel îi pregăteşte pentru o cale nespus mai bună, şi apoi le vorbeşte despre dragoste. După ce termină de descris dragostea, apostolul Pavel identifică pentru noi, aşa cum a făcut-o Mântuitorul în Evanghelia după Matei, trei lucruri esențial: credința, nădejdea și dragostea, dar dintre acestea cea mai mare este dragostea. În felul acesta avem un exemplu cum să înveţi o Biserică adevăratele valori. Să iubeşti şi să preţuieşti pe fratele tău este unul dintre cele mai grele lucruri pe care le cere Dumnezeu. Pavel a avut greutăţi în Corint, dar calea a fost una singură.
Dacă oamenii de acolo nu lucrează, şi dacă eu nu lucrez între ei cu lucruri de preţ, atunci lucrarea e în zadar. Când o aprinde Dumnezeu nici nu se mai ştie că a fost Biserică la Corint, nu rămâne nimic în picioare. De aceea noi trebuie să punem problema în felul acesta: când dă Dumnezeu foc la lucrarea noastră, ce rămâne? Dacă am lucrat cu lucruri de preţ lucrarea îmi va rămâne în picioare.
blog comments powered by Disqus