La venirea Domnului

În corespondența cu creștinii din Tesalonic apostolul Pavel le explică din nou despre cum stau lucrurile cu vremurile din urmă. Unii dintre creștinii din Tesalonic sunt îngrijorați că cei care deja au murit nu vor mai avea parte de veșnicia adusă de Domnul la venirea sa. Această situație îl determină pe apostolul Pavel să îi învețe, din nou, despre aceste lucruri. Apostolul Pavel, ca și întreg Noul Testament, vorbește despre creștinul care a murit ca fiind adormit. Pentru creștini moartea nu mai are puterea de a înspăimânta, ci este așa ca un somn adânc din care vom fi treziți la venirea Domnului. Gheara morții este deja ruptă începând cu învierea Domnului. De aceea, creștinii nu sunt, ca păgânii, fără nădejde. Cuvintele lui Teocritus exprimă raportarea la speranță și la viitor a păgânilor: speranța este pentru cei vii, pe când cei morți sunt fără speranță. Viața din Hades este o viață a umbrelor, pentru că acolo este o noapte fără sfârșit. Moartea și învierea Domnului au schimbat felul în care cei care sunt ai lui înțeleg moartea. Creștinii care mor sunt cei care adorm în Cristos.
Fiecare generație de creștini așteaptă cu dor venirea Domnului în acea vreme. Până acum acest lucru nu a avut loc, dar poate avea loc oricând așa ca venirea unui hoț noaptea. Nu este deosebire între creștinii care au murit și cei care vor fi viii la venirea Domnului. Unii nu au întâietate față de ceilalți, ci în urma învierii, și cei care au murit, și cei care sunt în viață, vor întâmpina pe Domnul la venirea sa.
La venirea Domnului avem câteva evenimente distincte. Acestea marchează clar acest eveniment maiestuos: oamenii vor auzi un strigăt puternic, vor auzi glasul unui arhanghel, și vor auzi trompeta lui Dumnezeu. Strigătul puternic, cel mai probabil este strigătul Domnului care va fi auzit inclusiv de către cei din morminte. Glasul arhaghelului va marca de asemenea venirea Domnului în mod precis. Tot atunci se va auzi trompeta lui Dumnezeu. Aceste sunete puternice marchează venirea Domnului și învierea celor credincioși. Creștinii care au murit înainte de venirea Domnului nu vor lipsi de la acest eveniment, ci vor avea un loc special în el alături de cei care vor fi în viață atunci.
La venirea Domnului pe nor va avea loc răpirea celor credincioși. Limbajul răpirii în Noul Testament este un limbaj unei smulgeri prin forță care atunci va separa pe creștinii care vor fi în viață de ceilalți oameni și îi va reuni cu cei înviați să întâmpine pe Domnul. Norii sunt asociați cu prezența lui Dumnezeu în Scriptură. Această răpire va avea loc pentru a întâmpina pe Domnul în văzduh. Până acum în Scriptură văzduhul este locul în care au autoritate duhurile rele și domnul puterii văzduhului. Venirea Domnului marchează și înfrângerea definitivă a acestora din locuința lor, din văzduh.
Întâmpinarea Domnului în văzduh duce la comuniune veșnică cu el în prezența lui Dumnezeu. Pavel nu ne spune că după întâmpinare va avea loc o întoarcere pe pământ, ci că vom fi pentru totdeauna cu Domnul. Așa se intră în veșnicia promisă în prezența lui Dumnezeu.
Apoi, urmează judecata unde se face dreptate tuturor. Mai ales celor credincioși care au fost prigoniți; cei care au făcut aceste lucruri vor fi pedepsiți cu o pierzare veșnică de la fața Domnului. Judecata de la venirea Domnului va fi și o descoperire înaintea tuturor oamenilor a cine este Cristos de fapt: el este Domnul care aduce pedeapsa și Domnul care face dreptate; Domnul nu este neutru față de cel rău, ci i se împotrivește total.
La venirea Domnului avem aceste evenimente importante pe care fiecare generație de creștini le așteaptă cu nerăbdare.
blog comments powered by Disqus