Duhul Sfânt îi cheamă la lucrarea misionară pe Barnaba și pe Saul în timp ce acești frați slujeau și posteau împreună. Convertirea și chemarea lui Saul de pe drumul Damascului a fost completată și consolidată prin chemarea și trimiterea din cadrul slujirii unei biserici. Ei erau chemați la o anumită lucrare, dar acest lucru este adus și la cunoștința fraților din biserică. Slujirea lor era în desfășurare când Duhul Sfânt le-a zis fraților să-i pună de o parte pe Barnaba și pe Saul.
Lucrarea misionară este o lucrare specifică la care sunt chemați anumiți oameni. Punerea de o parte prin punerea mâinilor arată spre consacrarea lor specifică pentru misiune. Conducătorii bisericii din Antiohia consolidează această căluzire în continuare prin post și rugăciune, după care își pun mâinile peste Barnaba și Saul și îi lasă să plece. Acest fel de a vorbi arată că plecarea lor nu a fost ușoară; biserica se desprinde greu de lucrătorii buni. Biserica trebuie să asculte de călăuzirea Duhului Sfânt. Cei care sunt „lăsați să plece“ sunt cei „trimiși de Duhul Sfânt“ într-un anumit loc.
Trimiterea în lucrarea misionară este rezultatul unui proces în care convertirea și chemarea personală sunt însoțite de călăuzirea pe care o primește conducerea unei biserici în cadrul slujirii ei. Trimiterea în misiune presupune implicare în slujire în biserică. Punerea de o parte prin punerea mâinilor este actul care certifică tot acest proces.
Lucrarea misionară are nevoie de această temelie: chemarea personală validată de conducerea unei biserici sub călăuzirea Duhului Sfânt. Atât sprijinul spiritual și material, cât și darea de socoteală ulterioară sunt legate de biserica locală ce i-a „lăsat să plece.“ Lucrarea misionară nu este o lucrare a unui om singuratic, ci este lucrarea celor chemați de Domnul și validați în timpul slujirii în biserică.

Tags: Luca, Pavel