Moartea unui patriarh

Când un patriarh ajunge la sfârșitul vieții se urmărește felul în care s-au împlinit promisiunile lui Dumnezeu față de el. De asemenea, atunci se pot vedea promisiunile care încă își așteaptă împlinirea în viitor. Un patriarh nu este un punct în sine în istoria poporului lui Dumnezeu, ci este un indicator spre împlinirea finală a ceea ce promite Dumnezeu poporului său. În cazul lui Avraam se are în vedere promisiunile că va fi tatăl multor popoare și că va primi țara Canaan.
În ultimul paragraf despre viața lui Avraam (Geneza 25.1-11) ni se spune că își mai luase o soție, Chetura. Fiii acesteia arată și mai mult înspre popoarele nomadice care se trag din Avraam. Pe lângă cei doi fii, Isaac și Ismael, care devin ei înșiși părinți pentru popoarele care se trag din ei, Avraam a mai avut fiii care întemeiază popoare. În acest fel Avraam devine părintele multor popoare. În Noul Testament această promisiune se împlinește în mod spiritual în sensul că el este „tatăl tuturor celor credincioși.“ Cei care calcă pe urmele credinței lui Avraam sunt și ei fii ai lui Avraam.
Cu privire la țara promisă Avraam are doar peștera pe care a cumpărat-o ca loc de îngropare. Această promisiune va fi împlintă pe vremea lui Iosua și consolidată pe vremea regilor David și Solomon. În același timp această promisiune este un indicator spre promisiunea patriei cerești în care vor fi toți cei răscumpărați.
Moartea unui patriarh este evenimentul care are loc după o bătrânețe fericită. Avraam a murit sătul de zile. În acest fel se arată binecuvântarea lui Dumnezeu asupra lui.
blog comments powered by Disqus