În privința proclamării și a credinței, ceea ce învățau apostolii are autoritate. Calitatea lor de a fi aleși, învățați și trimiși de Isus Cristos le dă un statut unic în biserică. Ei sunt garanția că ceea ce a poruncit Isus Cristos este transmis mai departe tuturor. Ei sunt martorii învierii sale din morți și sunt trimiși la toate neamurile cu învățătura lui. Acesta este principalul element care îi distinge pe creștini și biserica de orice altă mișcare religioasă. Biserica citește Vechiul Testament în lumina învățăturii apostolilor, care ne dau învățătura lui Isus Cristos.
Cei care alcătuiesc biserica se văd unii pe alți ca frați. Lucrurile stau astfel pentru că atunci când ei au devenit creștini au intrat în familia lui Dumnezeu. El le este Tatăl ceresc, iar ei sunt frați unii altora. Primirea Cuvântului întrupat, credința în persoana și lucrarea lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, îi aduce în familia lui Dumnezeu. Ei se văd ca fiind parte din aceeași familie. Aceasta este natura relațiilor dintre ei.
Ca și beneficiari ai lucrării mântuitoare a lui Dumnezeu prin moartea Fiului său, creștinii celebrează „frângerea pâinii“. Prin acel eveniment ei păstrează vie aducerea aminte pe care o au despre el. Ei proclamă moartea sa, până la cea de a doua venire. Moartea pe cruce a Fiului lui Dumnezeu este aducătoare de iertare, iar sângele său pecetluiește Noul Legământ dintre Dumnezeu și oameni. „Frângerea pâinii“ comemorează și proclamă aceste adevăruri.
Rugăciunea este practica bisericii prin care se dezvoltă comuniunea cu Dumnezeu. Urmărind lecția din rugăciunea Tatăl nostru, biserica ajunge să fie parte în lucrarea pe care o are de îndeplinit Fiul lui Dumnezeu. Această lucrare duce la extinderea împărăției lui Dumnezeu.
Aceste patru elemente dau caracterul distinct al bisericii: învățătura apostolilor, legătura frățească, frângerea pâinii și rugăciunea.

Tags: Luca