Biserica de la început

În urma predicării Cuvântului lui Dumnezeu și cercetării Duhului Sfânt un mare număr de oameni au primit Cuvântul și au fost botezați. În felul acesta au fost adăugați la numărul ucenicilor. În biserică se intră în urma pe baza răspunsului la lucrarea Cuvântului în viața omului, și a botezului. Viața din biserică este o continuare a acestui început în sensul că ucenicii se focalizează asupra învățăturii apostolilor, părtășiei frățești, frângerea pâinii, și rugăciuni. Fapte 2.42 arată încă de la început lucruri de bază cu care se zidește biserica.
Învățătura apostolilor arată într-un mod veridic viața, lucrarea și învățătura Domnului Isus Cristos și a felului în care aceasta trebuie înțeleasă în contextul larg al Bibliei, a istoriei mântuirii, și diferitelor împrejurări în care s-ar afla ucenicii.
În biserică, legăturile dintre oameni sunt ca cele dintr-o familie: frați și surori. Toți avem același Tată și suntem oameni din casa lui Dumnezeu. Cei născuți din Dumnezeu sunt copii ai lui Dumnezeu, frați unii cu alții.
Frângerea pâinii/Cina Domnului este un eveniment în viața bisericii încă de la început. Ucenicii au ascultat de porunca Domnlui Isus de a face acest lucru ca o aducere aminte a lucrării sale de pe cruce când trupul lui a fost frânt și sângele lui a fost vărsat, proclamând astfel moartea lui răscumpărătoare.
Rugăciunea ucenicilor arată înspre legătura lor cu Dumnezeu și dependența acestora de El. Viața de credință este o viață de rugăciune personală și comunitară. Prin aceasta ei își întăresc viața spirituală și înaintează pe calea sfințeniei.
Primii creștini aveau toate în comun. Fiecare folosea din bunurile comune după cum avea nevoie. În felul acesta se asigurau că cei mai săraci au cele necesare pentru trai. Era o dovadă a dragostei jertfitoare dintre ei. Atitudinea fiecăruia era una de reverență evlavioasă. Se întâlneau în Templu, și în cadrul mesei pe care o luau împreună aveau și frângerea pâinii/Cina Domnului. Îi caracteriza bucuria și simplitatea inimii. Lăudau pe Dumnezeu și aveau parte de bunăvoință din partea întregului popor.
Când biserica stăruiește în aceste lucruri Domnul adaugă la numărul lor.
Viața lăuntrică a bisericii și cea în afară sunt legate organic. Stăruința asupra învățăturii apostolilor, a legăturii frățești, a frângerii pâinii, și a rugăciunii duce la fapte jertfitoare de sprijin a celorlalți din biserică. Când această unitate este văzută de cei din afară, aceștiau știu că cei din biserică sunt ucenicii Domnului Isus. Aceasta este mărturia creștină care are impact sănătos în popor.
Unitatea, reverența, bucuria, simplitatea inimii, și închinarea constituie elemente de forță în ce privește misiunea bisericii în locul în care se află. Ele trebuie să fie în atenția noastră, veghind să funcționeze cât mai bine.
blog comments powered by Disqus