Omul și neascultarea sa

Mecanismele ispitirii


După întemeierea primei familii urmează ispitirea ei. Șarpele șiret reușește să amăgească pe soția omului. Neascultarea duce la schimbare în rău. Cum a reușit șarpele lucrul acesta? Naivitate și lipsă de reacție. Întreaga narațiune portretizează divinitatea cu numele Domnul Dumnezeu. Doar în felul în care vorbește șarpele, iar apoi și femeia despre El, vedem o schimbare: de la Domnul Dumnezeu, Dumnezeu care inițiază legături de legământ cu omul, la Dumnezeu, deitate distantă. Aceasta este prima mișcare reușită a șarpelui în ispitirea lui. Cum vorbește el despre Dumnezeu așa vorbește imediat și femeia. A doua mișcare este cu privire la termenii poruncii date de Domnul Dumnezeu. Porunca nu spune că cei doi nu au voie să mănânce din toți pomii din grădină. Doar din unul singur nu au avut voie să mănânce, din pomul cunoștinței binelui și răului. Femeia încearcă să corecteze inducerea în eroare a șarpelui, dar adaugă interdicția atingerii pomului, care nu a fost dată de Domnul Dumnezeu. Astfel, ea arată că porunca primită de ei a fost înțeleasă ca fiind aspră. A treia mișcare a șarpelui este cu privire la consecințele neascultării de porunca divină. Nu veți muri! În fapt, spune șarpele, Dumnezeu v-a dat această poruncă pentru ca el să vă oprească de la ceva: să nu ajungeți ca el. Acești trei pași sunt clasici în ce privește reușita ispitirii: desfacerea comuniunii, deconstuirea poruncii, și eliminarea consecințelor rele. Pentru că femeia sfârșește prin a lua din pomul oprit, vedem că șarpele a reușit să o amăgească. Caracterul comestibil, frumos, și deschizător de orizonturi al pomului face ca amăgirea să fie deplină. Acest accent asupra rolului voinței în comiterea neascultării arată înspre elementul decisiv. Voința are putere asupra rațiunii și o duce înspre obiectul/țelul dorit.
Aflăm apoi, că omul era lângă soția lui când se întâmplă toate acestea. El nu zice nimic, doar ascultă de soția sa și mănâncă din pomul oprit.

Consecințele neascultării și judecata lui Dumnezeu


Neascultarea duce la cunoașterea vinovăției. Ei își dau seama imediat că sunt goi și caută să se acopere cu frunze. Neascultarea duce la rușine și la frică. Ei se ascund de fața Domnului Dumnezeu. Înainte erau goi și nu le era rușine, dar, odată cu neasultarea de porunca primită, ei sunt cuprinși de rușine, vinovăție, și frică. Mâncarea din pomul cunoștinței binelui și răului duce la experimentarea acestor lucruri. Acestea sunt schimbările imediate în viața celor doi, iar faptele lor arată spre soluții omenești insuficiente: ascundere și confecționare de șorțuri.
Când Dumnezeu îi judecă pe cei trei (omul, soția lui, șarpele) el este descris ca Domnul Dumnezeu, Dumnezeu care continuă să fie disponibil pentru relații de legământ cu omul. Judecata celor trei arată consecințele din viață a neascultării celor doi. Dumnezeu cheamă pe om la judecată și, pentru că el este primul responsabil pentru neascultare, îi spune cum va fi viața lui în continuare. Omul nu își asumă fapta sa, ci dă vina pe femeia pe care i-a dat-o Dumnezeu. Pentru că omul a asculat de soția sa mai mult decât de Dumnezeu își va mânca hrana cu multă trudă. Pământul este blestemat datorită neascultării omului, și acesta trebuie să lupte cu spinii și pălămida ca să ajungă să aibă ce mânca. Sudoare până la moarte; aceasta este viața omului în urma neascultării sale. Femeia, și ea, dă vina pe altcineva, pe șarpe. A reușit să o amăgească și a mâncat din pom. Amăgirea ei duce la durere și la frustrare. Nașterile sunt cu suferință, iar relația cu soțul ei va fi dificilă (dorințe neîmplinite, stăpânire). Dintre cei trei, doar șarpele este blestemat și condamnat la a duce o viață în care se târăște pe pământ. A reușit să amăgeacă femeia, dar între cei doi, și urmașii femeii, va fi o dușmănie constantă. O dușmănie pe viață și pe moarte. Cine zdrobește pe cine. Chiar în mijlocul judecății ni se spune cum va fi câștigată victoria împotriva Celui rău: sămânța femeii va zdrobi capul șarpelui. Aceasta este profeția mesianică fundamentală și promisiunea care arată termenii răscumpărării.
Apoi, celor doi, Domnul Dumnezeu le face tunici din piele. Tunicile vor fi semne ale neacultării lor. Ei au nevoie să-și ascundă goliciunea. Așa sunt izgoniți din Eden, locul prezenței lui Dumnezeu. Acesta este sensul imediat al morții care are loc în urma neascultării: separarea de Domnul Dumnezeu. Sensul complet al morții se împlinește în ziua reîntoarcerii în țărână a celor doi. Accesul la nemurire este blocat, și așa rămâne până la coborârea cetății lui Dumnezeu în mijlocul celor mântuiți la sfârșitul istoriei și începutul veșniciei. Acolo va fi din nou deschis accesul la pomul vieții.

Share
blog comments powered by Disqus