#bgblur, #feature {background-image: url(../resources/banner8r.jpg); }

Sorin Sabou


Letter to the Romans, Nicomachean Ethics, and more

După virtute și moralitate

SABOU, Sorin. 'După virtute și moralitate.' Jurnal teologic Vol 15, Nr 2 (2016): 69-108.

Abstract în limba română
Scopul acestui material este de a analiza soluţia lui MacIntyre la problema moralităţii moderne; acest material este o evaluare critică a aristotelianismului lui MacIntyre. Teza acestui material este că etica aristoteliană a lui MacIntyre din După virtute este concepută într-un aşa fel încât nu ajunge într-un loc prea diferit de cel al partenerilor săi emotivişti pe care îi critică. Etica lui Aristotel are o temelie metafizică în care Mişcătorul Nemişcat, ca şi factorul extern principal în lumea din jurul nostru, este ţelul bun ultim al întregului univers şi al rasei umane. Dacă binele omului este înţeles doar în termenii practicii, unităţii narative, şi tradiţiei, şira spinării a eticii lui Aristotel este fracturată în aşa fel încât nu poate duce la soluţia pe care o propune MacIntyre.

Abstract in English
The purpose of this article is to analyze MacIntyre’s solution to the problem of modern morality; it is a critical evaluation of MacIntyre’s Aristotelianism. The thesis of the project is that MacIntyre’s Aristotelian ethics in After Virtue is conceived in such a way that it does not land in a very different place than that of his emotivist partners in the debate. Aristotle’s ethics has a metaphysical grounding in that the Unmoved Mover, as the external main factor in the world around us, is the ultimate good and aim of the whole universe and the human race. If the human good is understood only in terms of practice, narrative unity, and tradition, the backbone of Aristotle’s ethics is dismantled in such a way that it will not lead to the solution MacIntyre claims.


Comments