Noe și harul lui Dumnezeu

Noe ridică un altar și aduce jertfe. Și în acest fel se arată că Noe a fost un om neprihănit și temător de Dumnezeu. El știe diferența între animale curate și necurate. El are grijă de animalele pe care le are în răspundere în arcă. Sarcina lui principală a fost de a le păstra vii. Deși a avut atât de multe în arcă el nu uită de porumbel pe care îl primește înapoi în siguranța din arcă.
Narațiunea pune accent pe neprihănirea lui Noe, cel puțin în perioada potopului. Noe era în legământ cu Dumnezeu. Acest lucru il spune Dumnezeu înainte de potop (6.18) și după potop (9.9, 17). Curcubeul este semnul acestui legământ. În toiul potopului ni se spune că Dumnezeu și-a adus aminte de Noe (8.1). Acest fel de a vorbi va fi folosit ulterior despre cei cu care Dumnezeu este în legământ. Viața neprihănită a lui Noe face ca el să se bucure de binecuvântările legământului lui Dumnezeu cu el: nu moare odată cu ceilalți în apele potopului, și duce la confirmarea legământului lui Dumnezeu cu el prin semnul curcubeului și extinderea acestui legământ la toți oamenii.
Dumnezeu promite că nu va mai nimici pământul. Această promisiune este făcută după ce Noe aduce jertfă Domnului (8.21). Deși Gândurile omului sunt rele din tinerețea lui, pământul nu va mai fi nimicit din cauza lui. Ceea ce înainte a fost cauza pentru potop, omul, devine acum un motiv pentru păstrarea pământului. Astfel se arată harul lui Dumnezeu față de omul păcătos.
blog comments powered by Disqus