De ziua mamei

Raportarea la părinți se face prin prisma a două porunci: a) cinstirea lor, și b) odată cu căsătoria, lăsarea lor. Acești termeni paradoxali cinstire/lăsare țin relația dintre părinți și copii într-o tensiune constructivă. Pe măsură ce trec anii vieții cinstirea părinților își îmbogățește conținutul. La vârsta copilăriei cinstirea părinților se vede mai ales în ascultarea de părinți, iar ulterior în viață, odată cu asumarea tot mai mare de responsabilități proprii se adaugă ajutorarea părinților, în special la bătrânețea acestora. Dar elementul constant este cel de cinstire, onorare. Respectarea părinților pentru statutul lor unic pe care îl au în viața copiilor lor are promisiunea unei perioade îndelungate în țara promisă. Ascultarea de această poruncă aduce stabilitate și siguranță în țară. Odată cu întemeierea unei noi familii, fiul sau fiica acestor părinți își lasă părinții pentru a se lipi de soțul sau soția luat(ă). Întemeierea unei noi familii nu pune capăt cinstirii părinților, ci presupune posibilități și resurse mai mari pentru ajutorarea acestora la bătrânețe și pentru șansa părinților bunici de a avea un impact în viețile nepoților lor.
În ce privește rolul mamei avem cel puțin două aspecte importante. Până la vremea înțărcării copilului mama așează o temelie a liniștii, așezării, și echilibrului în viața celui de curând născut. Un caracter stabil și solid se formează încă de la început, iar mama are un rol unic. Copilul depinde în totalitate de tatăl și mama sa, iar mama are acest element distinct dat de faptul hrănirii directe a copilului. Celălalt aspect important este cel al transmiterii credinței. Și tata și mama constituie factori de impact în viața copiilor lor. În măsura timpului petrecut cu copilul lor aceștia au datoria de a împărtăși credința cu aceștia, așa cum au făcut Lois, iar apoi Eunice. Ceea ce cred părinții trebuie să ajungă și în viața copiilor lor.
Unii părinți își îndeplinesc bine responsabilitățile, pe când alții nu; unii sunt părinți buni, alții sunt părinți răi. În ce privește pe mamă, avem exemple de mame bune și de mame rele (la fel și cu privire la tați). Complexitățile și provocările vieții pun o mamă în multe feluri de situații. Uneori ea trebuie să lupte pentru a ține binecuvântările Domnului în dreptul celor care ascultă și sunt în poporul lui Dumnezeu, nu în afara acestuia, așa cum a făcut Rebeca. Alteori o mamă își încredințează copilul în mâna Domnului pentru a-l sluji toată viața, așa cum a făcut Ana, iar fiecare mamă trebuie să-și învețe copilul să-l iubească și să-l asculte pe Domnul. În schimb, o mamă rea își urmărește propriile interese și nu ezită să-și folosească copiii pentru realizarea acestora, chiar dacă acest lucru înseamnă uciderea uciderea unui profet care-ți stă în cale, așa cum a făcut Irodiada. Solomon discerne adevărul cu privire la cine este mama adevărată a unui copil când identifică limpede pe aceea care face tot ce poate pentru a păstra viața copilului, chiar cu prețul de a-i fi luat copilul și dat unei alte femei; pe când o mamă rea nu prețuiește viața copilului mai mult decât propriul său statut de mamă.

blog comments powered by Disqus