De la robia stricăciunii la libertatea slavei

Înțelegerea creștină a libertății are atât o coordonată istorică, cât și una spirituală. Se întinde de la căderea omului până la glorificarea celor mântuiți. Vremurile de aici sunt vremuri ale robiei; o robie care strică tot, pe om și pe lumea din jurul său. De aceea, creația până la sfârșitul vremurilor, suspină și așteaptă răscumpărarea deplină de sub robia stricăciunii. Dezrobirea a început cu prima venire a Fiului lui Dumnezeu, cu moartea, învierea și înălțarea acestuia. El și lucrarea făcută de el sunt aducătoare de izbăvire pentru toți aceea care-și pun încrederea în el și-l ascultă.
Dar omul nu recunoaște că ar fi robul cuiva. Atât Mântuitorul, cât și apostolii săi ne învață că cine trăiește în păcat este rob al păcatului și fiecare este robul lucrului de care este biruit. Realitatea este că toți oamenii sunt sub robia păcatului, și izbăvirea de sub această robie este posibilă doar datorită lucrării lui Isus Cristos; doar dacă Fiul ne face liberi, vom fi cu adevărat liberi. Alfel, suntem fiii Celui rău, împlinind poftele acestuia: în special minciună și ucidere.
Dumnezeu îl cheamă pe om la libertate din robia în care se află. El a câștigat pentru om posibilitatea libertății învingând puterile întunericului care-l țineau rob. Omul poate învăța despre viața în libertate dacă se adâncește în legea libertății și stăruiește în ea, ca un împlinitor cu fapta. Viața în care se practică principiile din Cuvântul lui Dumnezeu este o viață trăită în libertate. Această viață liberă este o viață de slujire în dragoste; această viață liberă nu face rău aproapelui.
În mod concret creștinul liber este un om care face binele. Aceasta este voia lui Dumnezeu pentru el ca făcând ce este bine să astupe gura oamenilor neștiutori și proști. Creștinul liber trăiește pentru neprihănire, și își înfrânează limba de la rău și de la înșelătorie. El este un om plin de râvnă pentru bine, și, mai presus de orice, el are o dragoste fierbinte pentru ceilalți frați ai săi.
O astfel de viață este o viață restaurată care nu se mai strică, ci care slujește pe ceilalți. Completitudinea unei așa vieți va fi o viață trăită în libertatea adusă de slava din veșnicie. Glorificarea de la înviere are și aspectul libertății; este o libertate a slavei. Așa cum viața de aici are chemarea la libertate, la fel și viața veșnică este o viață liberă proslăvită.
blog comments powered by Disqus