Suferința pe nedrept

Când cineva suferă cei din jurul lui se poartă adesea ca și cum s-au purtat prietenii lui Iov. Ei spun că necazul a venit datorită faptului că cel în cauză e păcătos. Suferința este văzută ca și pedeapsă. Păcatul este motivul suferinței. În viziunea Bibliei acest fapt nu este întotdeauna așa, pentru că atât în VT cât și în NT avem situații în care lucrurile stau diferit. Suferința se datorează altor factori decât cel al păcatului.
În lumea lui Dumnezeu necazul trebuie explicat fie ca și pedeapsă, fie ca și încercare. Întodeauna e una dintre aceste două. Noi nu știm niciodată cu siguranță care din ele, dar e una din ele. În universul moral al lui Dumnezeu există pedeapsă pentru comiterea răului, și există Ziua judecății și pedeapsa veșnică. Dar tot în universul moral al lui Dumnezeu suferința este un test prin care se verifică credincioșia față de Dumnezeu sau se confirmă adevărata ucenicie.
Cazul special pe care vreau să-l arătăm în ceea ce urmează este cel al suferinței pe nedrept. Suferința în acest caz nu este consecința păcatului sau a greșelii comise de cineva, ci este confirmarea adevăratei ucenicii. Avem o astfel de analiza la finalul cap. 2 din 1 Petru. Acolo suferința pe nedrept este parte din chemarea lui Dumnezeu. Nu este un accident, ci este ceva la care trebuie să te aștepți pentru că urmezi pe Cristos. El este model în privința aceasta. Dacă tu urmezi pe cel care a suferit pe nedrept și tu vei avea parte de o așa suferință. Viața de ucenic nu se compară cu cea de dinainte. Acum, deși suferi pe nedrept pentru că ești creștin, nu mai ești o oaie rătăcită, cineva care duce un fel deșert de viețuire, ci ești o persoană care știe încotro se îndreaptă pentru că îl are pe Cristos Păstor și Episcop al sufletului. Suferința lui este atât exemplară cât și ispășitoare. Noi îl urmăm doar la primul aspect. În acest fel se confirmă faptul că suntem pe calea Domnului, în turma lui Cristos.
blog comments powered by Disqus