Rugăciunea dinaintea luptei

Psalmul 20 este o astfel de rugăciune. Acest psalm, în care se împletește rugăciunea cu profeția și cu lauda, stă martor al unei situații pe care poporul lui Dumnezeu o experimentează în mod constant de-a lungul istoriei.
Pe de o parte poporul lui Dumnezeu are parte de necesitatea luptei, pentru că are mulți dușmani, iar pe de altă parte dacă luptă fără Dumnezeu este înfrânt. De aceea acest psalm include elementele obligatorii pentru ca regele și poporul să iasă biruitori în luptele pe care le au de dus.

Înainte de luptă cel mai important lucru nu este numai strategia de război, ci și aducerea de jertfe și înălțarea de rugăciuni către Dumnezeu. Ocrotirea, ajutorul, și sprijinul din partea lui Dumnezeu sunt factori esențiali ai viitoarei victorii, altfel regele și poporul vor fi înfrânți. Ziua necazului în acest psalm este ziua în care trebuie să mergi la război, dar poporul trebuie să se asigure că nu merge singur. Poporul lui Dumnezeu are experiențe în care a mers la luptă și trebuia să stea acasă. Dacă în mijlocul poporului nu este vreun om al lui Dumnezeu (levit, preot, profet) care să poată declara ceea ce scrie în v.6 („Știu de acum că Domnul scapă pe unsul Său,…) conducătorul poporului încă nu trebuie să pornească la luptă.
Lupta începe în locașul cel sfânt plecați pe genunchi, iar dacă avem însoțirea Domnului care este un războinic viteaz (Exod 15:3), o vom încheia ridicați și rămași în picioare; pe când dușmanii care încep lupta semeți o sfârșesc îndoindu-se și căzând. Victoria nu este dată de puterea carului de luptă și a calului, ci de ajutorul atotputernic al dreptei lui Dumnezeu.

blog comments powered by Disqus