Profunzimea relației noastre cu Dumnezeu

Acesta este motivul pentru care Psalmul 23 este atât de îndrăgit. Psalmistul meditează asupra legământului lui Dumnezeu cu poporul său și îl personalizează. Face acest lucru descriindu-l pe Dumnezeu prin prisma a trei imagini foarte la îndemâna oricărui din popor: păstor, căluză, și gazdă. Aceste descrieri sunt vehicole eficiente în transmiterea unui mesaj iubit cu putere. Lucrurile stau așa pentru că se face apel la cele mai cunoscute experiențe din viață. Așa se demonstrează relevanța lui Dumnezeu pentru viața celor din poporul său.

Dumnezeu ca păstor

Așa cum oile din turmă doresc iarba fragedă și ape lângă care, după ce s-au adăpat, să se odihnească, tot așa cel credincios este hrănit și odihnit de Dumnezeu. Acesta este un adevăr valabil atâta timp cât Domul este păstorul meu.

Dumnezeu ca și călăuză


Apoi, având în vedere cât de încurcate sunt căile vieții omul are nevoie atât de o călăuză care știe care sunt căile neprihănirii, cât și de una care îl poate apăra prin văile întunecate în care primejdia morții este iminentă. O călăuză care are atât nuia, cât și toiag, călăuză care te și apără și te și conduce. Doar așa ceva poate alunga frica.

Dumnezeu ca și gazdă


Pentru că pământul cu tot ce este pe el este al Domnului cei din poporul său sunt oaspeții lui Dumnezeu în casa acestuia. El ca și gazdă se poartă cu noi ca și cu niște oaspeți deosebiți: ne întinde masa, ne unge capul, și ne umple paharul. Aceste privilegii, la care se adaugă și protecția față de orice dușmani atâta timp cât ești în casa lui, duc la experimentarea fericirii și îndurării tot timpul vieții.
Așa se relaționează Domnul la noi: ca un păstor pe care trebuie să-l urmăm dacă vrem să fim înviorați, ca o călăuză care cunoaște drumul cel drept al neprihănirii fiind gata să ne apere de orice pericol, și ca o gazdă care ne face parte de cele mai mari onoruri.

blog comments powered by Disqus