Pavel, Filimon și Onisim

Acești trei creștini sunt în relații complexe unul cu altul. Pavel este cel care ne descrie situația în care se află toți trei. Onisim este sclavul frigian care a fugit de la stăpânul său, Filimon din Colose. Fuga acestuia i-a pricinuit o pagubă stăpânului său. Onisim, cel mai probabil la Roma, îl întâlnește pe Pavel și devine creștin. Onisim are statutul de sclav fugar convertit la creștinism. Pavel îl trimite înapoi la stăpânul său Filimon. Cum trebuie să se raporteze un stăpân de sclavi la un sclav fugar care și el a devenit creștin? Ca la un frate.
Filimon este îndemnat de Pavel să se poarte cu Onisim așa cum s-a purtat Dumnezeu cu el. Așa cum Dumnezeu ne primește pe noi când venim la el cu pocăință și credință, ca și cum am fi Fiul său, tot așa trebuie să îi primim și noi pe cei care vin la Dumnezeu cu pocăință și credință, ca pe niște fiii ai săi. Apoi, ceea ce îi suntem datori lui Dumnezeu, el deja a pus în dreptul/contul lui Cristos. Cristos și-a asumat responsabilitatea de a plăti pe deplin ceea ce noi îi datorăm lui Dumnezeu.
Acest fel de raportare la ceilalți creștini poate fi posibil doar dacă aceștia sunt cu adevărat convertiți. Dacă ei nu au experimentat iertarea și răscumpărarea în Cristos, ei nu se pot raporta așa la ceilalți care le-au experimentat. Relații atât de profunde și altruiste sunt posibile doar dacă fiecare dintre cei în cauză au avut parte de lucrarea răscumpărătoare a lui Isus Cristos. Doar așa cineva poate cere cuiva care a fost păgubit: Primește-l cum m-ai primi pe mine! Ce îți datorează trece în contul meu! Dovada dragostei și a sprijinului frățesc se văd în cel care și face astfel de lucruri. În cazul lui Filimon, și mai mult decât i-a cerut Pavel.
blog comments powered by Disqus