David ca și conducător

David a fost uns ca rege în timp ce Saul era regele lui Israel (1Sam. 16). Pe atunci, David păstorea oile tatălui său. Până la a ajunge pe tron a fost nevoie să treacă un șir de încercări prin care Domnul i-a netezit accesul la tron. Saul, Ionatan, Abner și Ișboșet sunt dați la o parte, dar nu de David, și astfel el poate ajunge la conducerea poporului. În această situație, semințiile din nord, care nu au pe cineva pentru a le fi conducător, vin la David la Hebron. Din întâlnirea bătrânilor poporului cu David la Hebron (2 Sam. 5) vedem termenii în care ei i-au cerut lui David să le fie conducător. Istoria lor este comună, au fost împreună și la bine, și la greu. Mai înainte, deși Saul era rege, David îi era cel mai de temut și mai eficace luptător. Pe baza acestor lucruri bătrânii poporului îl văd pe David ca păstorul și căpetenia/prințul lui Israel.
Acești doi termeni, cel de păstor și cel de căpetenie/prinț, arată o înțelegere anume a conducerii în poporul lui Dumnezeu. Metafora păstorului identifică responsabilitatea de a păzi, de a hrăni și de a crește truma. David a fost ridicat de la turma tatălui său, Iese, la turma lui Dumnezeu, poporul Israel. Un păstor bun este păstorul care știe că el există de dragul turmei, nu turma de dragul lui. Când David nu va respecta acest adevăr, consecințele vor fi dramatice. Se poate vedea acest lucru după păcătuirea lui cu Batșeba și uciderea lui Urie. Profetul Natan îl dovedește vinovat în acești termeni: mielușeaua săracului este luată de cel bogat (2 Sam. 12).
În al doilea rând bătrânii poporului îl descriu pe David ca și căpetenia/prințul lui Israel. Ei nu folosesc termenul de „rege/împărat.“ Alegerea acestui termen este o dovadă de mare înțelepciune din partea bătrânilor poporului. Ei doresc să sublinieze două lucruri: conducerea unui om nu este o respingere a domniei lui Dumnezeu; Domnul este împăratul, nu vreun om. În al doilea rând, ei pun limite conducerii lui David. Oamenii pot crea cu mare ușurință „monștrii regali“. Legământul (ai cărui termeni nu ne sunt dați; 2 Sam. 5:3) încheiat între ei ne învață că puterea în conducere este condiționată, limitată și negociată. Când aceste lucruri nu sunt respectate de către căpetenia poporului, legământul dintre el și popor este anulat. Acest lucru se va vedea peste două generații, la începutul domniei lui Roboam. Pe baza acestui legământ David este uns ca și conducător al lui Israel. Atâta timp cât David conduce poporul în acești termeni, el va avea parte de binecuvântările lui Dumnezeu și de sprijinul bătrânilor poporului.
blog comments powered by Disqus