Cântarea cântărilor 1.9-2.7
23/03/14 08:23 Filed in: Ucenicie
Ceremonie și viață, începutul vieții de dragoste și continuarea ei. Strălucirea nunții și profunzimea vieții împreună. Despre aceste două lucruri auzim în prima dintre cântările din carte. Între aceste două lucruri este o oarecare tensiune. Ambele sunt prezentate prin prisma a multor complimente reciproce, complimente care aveau corespondență în vremea de atunci.
Ceremonia nunții este suprinsă prin prisma unuia dintre cele mai glorioase împrejurări: faraon în carul lui de sărbătoare având înhămată iapa lui în ținută de ceremonie. O imagine măreață. Podoabele miresei îi acoperă parțial și obrajii și gâtul. Totul este strălucitor. Acest eveniment poate consuma totul, și pentru ceea ce urmează să nu mai rămână mare lucru. De aceea, prima cântare le prezintă unul alături de celălalt.
Ceremonia nunții este suprinsă prin prisma unuia dintre cele mai glorioase împrejurări: faraon în carul lui de sărbătoare având înhămată iapa lui în ținută de ceremonie. O imagine măreață. Podoabele miresei îi acoperă parțial și obrajii și gâtul. Totul este strălucitor. Acest eveniment poate consuma totul, și pentru ceea ce urmează să nu mai rămână mare lucru. De aceea, prima cântare le prezintă unul alături de celălalt.
Realitățile viitoarei vieți de familie sunt descrise tot prin prisma complimentelor pe care și le fac reciproc. Ea îl vede pe el ca împărat; el este cineva care are semnificație, frumusețe și șarm. El își face simțită prezența prin miros. El este ca un săculeț cu mir pe care ea îl poartă la piept. Împrejurarea este profund intimă. În mijlocul deșertului, oaza de la En-Ghedi este un loc al vieții, iar acolo sunt vii bine îngrijite. Frumusețea acestor vii este întregită de florile frumos mirositoare de hena. Așa îl vede ea pe el, ca pe un mănunchi de flori de hena în viile de la En-Ghedi: parfum și frumusețe în contextul bucuriei.
El vorbește despre ea făcând referire la ochi: ochii tăi de porumbiță. Această descriere nu este precisă, dar poate trimite asupra faptului că porumbița își face cuib sus, în crăpăturile stâncilor, în locuri innacesibile, pentru a se asigura astfel de protecție. Femeia este frumoasă, dar încă el nu are acces la ea.
Femeia îi întoarce complimentele arătând înspre felul în care totul din jur devine parte din povestea lor de dragoste. Verdeața este patul lor, cedrii sunt grinzile de la casa lor, iar tavanele sunt brazii. Ea, într-un mod modest, se vede ca un trandafir de Șaron, ca un crin al văilor. În acest fel ea se identifică cu celelalte fete din vremea ei. Dar el nu o vede așa. Da, este ca un crin, dar celelalte fete sunt pentru el ca niște spini. Între ea și celelalte este o diferență esențială: crin versus spini. Astfel se arată unicitatea celuilalt. Ea răspunde în termeni asemănători: el este ca un măr în mijlocul copacilor pădurii. El este singurul care are rod dulce. Ea stă la umbra lui. Ceilalți tineri nu au rod bun pentru ea. Singurul fel în care ea va putea fi cucerită va fi prin iubire. Steagul care flutură peste ea este steagul iubirii. Ea este o cetate cu ziduri puternice și acesta este singurul fel în care poate fi cucerită.
Când ea va fi dusă în odaia de petrecere va fi bolnavă de dragoste, iar el îi va oferi protecție. Îmbrățișarea lui va fi plină de afecțiune și de sprijin.
Prima cântare se încheie cu un jurământ. Ea se adresează fiicelor Ierusalimului să nu stârnească dragostea până când nu-i va face ei plăcere să vină. O femeie care stârnește dragostea față de un bărbat care nu o iubește, nu o sprijinește, și nu o protejează va experimenta amărăciunea și pustiul.
Acest seminar poate fi urmărit aici.
El vorbește despre ea făcând referire la ochi: ochii tăi de porumbiță. Această descriere nu este precisă, dar poate trimite asupra faptului că porumbița își face cuib sus, în crăpăturile stâncilor, în locuri innacesibile, pentru a se asigura astfel de protecție. Femeia este frumoasă, dar încă el nu are acces la ea.
Femeia îi întoarce complimentele arătând înspre felul în care totul din jur devine parte din povestea lor de dragoste. Verdeața este patul lor, cedrii sunt grinzile de la casa lor, iar tavanele sunt brazii. Ea, într-un mod modest, se vede ca un trandafir de Șaron, ca un crin al văilor. În acest fel ea se identifică cu celelalte fete din vremea ei. Dar el nu o vede așa. Da, este ca un crin, dar celelalte fete sunt pentru el ca niște spini. Între ea și celelalte este o diferență esențială: crin versus spini. Astfel se arată unicitatea celuilalt. Ea răspunde în termeni asemănători: el este ca un măr în mijlocul copacilor pădurii. El este singurul care are rod dulce. Ea stă la umbra lui. Ceilalți tineri nu au rod bun pentru ea. Singurul fel în care ea va putea fi cucerită va fi prin iubire. Steagul care flutură peste ea este steagul iubirii. Ea este o cetate cu ziduri puternice și acesta este singurul fel în care poate fi cucerită.
Când ea va fi dusă în odaia de petrecere va fi bolnavă de dragoste, iar el îi va oferi protecție. Îmbrățișarea lui va fi plină de afecțiune și de sprijin.
Prima cântare se încheie cu un jurământ. Ea se adresează fiicelor Ierusalimului să nu stârnească dragostea până când nu-i va face ei plăcere să vină. O femeie care stârnește dragostea față de un bărbat care nu o iubește, nu o sprijinește, și nu o protejează va experimenta amărăciunea și pustiul.
Acest seminar poate fi urmărit aici.
blog comments powered by Disqus