Cântarea cântărilor 1.1-4
Această colecție de cântări a lui Solomon este cea mai bună dintre câte au fost. Dintre cântările de atunci aceasta este cea mai deosebită. Astfel, analiza acestui text este un studiu al literaturii de dragoste scrisă în versuri.
Primele strofe (1.2-4) anunță tema principală a acestei Cântări: celebrarea dragostei. Avem o cântare dialogică în care cântăreața principală are alături un cor de fete care cântă în răspuns la ceea ce cântă ea. Asftel, perspectiva cântării se schimbă de câteva ori. Cântăreața cântă despre actele de afecțiune ale bărbatului față de ea, iar corul de fete cântă despre dragostea bărbatului pentru femeia sa folosind imaginile vinului și mirodeniilor.
Primele strofe (1.2-4) anunță tema principală a acestei Cântări: celebrarea dragostei. Avem o cântare dialogică în care cântăreața principală are alături un cor de fete care cântă în răspuns la ceea ce cântă ea. Asftel, perspectiva cântării se schimbă de câteva ori. Cântăreața cântă despre actele de afecțiune ale bărbatului față de ea, iar corul de fete cântă despre dragostea bărbatului pentru femeia sa folosind imaginile vinului și mirodeniilor.
Acest text proleptic ne spune de la început unde se ajunge în Cântare, în odaia de nuntă. Pornirea pe un așa drum își are ca țintă consumarea dragostei în căsătorie. Temele sărutului și dezmierdării, comparațiile dragostei cu vinul și mirodeniile, și indicatorii căsătoriei („Ia-mă cu tine!“ „Hai să fugim!“ „Împăratul mă duce în odăile lui.“) confirmă acest statut al textului de început; toate acestea arată unde se va ajunge.
Cântarea începe prin exprimarea dorinței după afecțiune. Sărutul este un act fundamental al afecțiunii, este cel mai simplu și mai direct mod în care bărbatul își arată afecțiunea. În Cântare, sărutul este unul dintre puținele acte ale dragostei care nu este învăluit în metaforă. Sărutul este începutul dezmierdărilor, îi aduce pe cei doi foarte aproape.
Selecția dezmierdări, mirodenii, și numele arată elementele fundamentale ale iubirii care se consumă în odaia de nuntă. Mângăierile lui și uleiurile frumos mirositoare sunt bune și plăcute. Ambele referințe țintesc la plăcerea de a fi în prezența celuilalt, de a-l simți pe celălalt aproape. Ambele copleșesc simțurile și duc la extaz. Mirodeniile presupun sănătate, plăcere și valoare. Numele bărbatului este menționat în același context al plăcerii; așa cum se răspândește aroma unei mirodenii vărsate, tot așa este plăcerea de a auzi menționat numele bărbatului. Ea vorbește în termeni de laudă la adresa lui; în același fel va vorbi el despre ea în cap. 4.10.
Dorința de a fugi împreună este un motiv folosit frecvent în Cântare; această dorință exprimă dorința tinerilor îndrăgostiți. Ce avem aici este călătoria unei femei înspre odaia de nuntă.
Menționarea faptului că fetele îl iubesc pe bărbat stabilește poziția ei față de celelalte fete: ea a ajuns la o trecere în viață, trecere la care și ele doresc să ajungă. Ea are un bărbat pe care ele îl admiră. Ea începe o călătorie pe care ele încă nu au început-o. Ele sunt doar observatori care interacționează cu ea când ea intră în lumea dragostei; ele reprezintă lumea care rămâne în urmă. În final ea ajunge în odaia de nuntă; acesta este evenimentul central din Cântarea cântărilor.
Acest seminar poate fi urmărit aici.
Cântarea începe prin exprimarea dorinței după afecțiune. Sărutul este un act fundamental al afecțiunii, este cel mai simplu și mai direct mod în care bărbatul își arată afecțiunea. În Cântare, sărutul este unul dintre puținele acte ale dragostei care nu este învăluit în metaforă. Sărutul este începutul dezmierdărilor, îi aduce pe cei doi foarte aproape.
Selecția dezmierdări, mirodenii, și numele arată elementele fundamentale ale iubirii care se consumă în odaia de nuntă. Mângăierile lui și uleiurile frumos mirositoare sunt bune și plăcute. Ambele referințe țintesc la plăcerea de a fi în prezența celuilalt, de a-l simți pe celălalt aproape. Ambele copleșesc simțurile și duc la extaz. Mirodeniile presupun sănătate, plăcere și valoare. Numele bărbatului este menționat în același context al plăcerii; așa cum se răspândește aroma unei mirodenii vărsate, tot așa este plăcerea de a auzi menționat numele bărbatului. Ea vorbește în termeni de laudă la adresa lui; în același fel va vorbi el despre ea în cap. 4.10.
Dorința de a fugi împreună este un motiv folosit frecvent în Cântare; această dorință exprimă dorința tinerilor îndrăgostiți. Ce avem aici este călătoria unei femei înspre odaia de nuntă.
Menționarea faptului că fetele îl iubesc pe bărbat stabilește poziția ei față de celelalte fete: ea a ajuns la o trecere în viață, trecere la care și ele doresc să ajungă. Ea are un bărbat pe care ele îl admiră. Ea începe o călătorie pe care ele încă nu au început-o. Ele sunt doar observatori care interacționează cu ea când ea intră în lumea dragostei; ele reprezintă lumea care rămâne în urmă. În final ea ajunge în odaia de nuntă; acesta este evenimentul central din Cântarea cântărilor.
Acest seminar poate fi urmărit aici.
blog comments powered by Disqus