Binecuvântările comuniunii
22/08/10 15:25 Filed in: Ucenicie
Psalmul 133 - binecuvântările comuniunii
Unitatea poporului este realizată și prin unitatea în închinare. Orice împărat înțelept a căutat să realizeze acest lucru. Aceasta a fost una dintre primele mișcări pe care le-a făcut David când a urcat pe tronul lui Israel. Prin contrast uitați-vă la Saul care nu a făcut acest lucru. Poporul nu mai aduce jertfe pe înălțimi, ci jertfele se aduc la Cortul Întâlnirii, care se mută de la Șilo la Ierusalim, iar mai apoi se vor aduce la Templu.
Unitatea poporului este realizată și prin unitatea în închinare. Orice împărat înțelept a căutat să realizeze acest lucru. Aceasta a fost una dintre primele mișcări pe care le-a făcut David când a urcat pe tronul lui Israel. Prin contrast uitați-vă la Saul care nu a făcut acest lucru. Poporul nu mai aduce jertfe pe înălțimi, ci jertfele se aduc la Cortul Întâlnirii, care se mută de la Șilo la Ierusalim, iar mai apoi se vor aduce la Templu.
Așa a realizat David unitatea în închinare. Dar el a știut că unitatea nu se poate realiza prin forță. Este nevoie de alte elemente care să facă închinare o bucurie, ceva dulce, plăcut. Care sunt acele elemente? Psalmul 133 dă răspunsul la această întrebare atât de urgentă pentru fiecare biserică.
David spune că e plăcut și dulce când sunt frații împreună dacă e ca atunci când a fost uns Aron pentru a sluji ca Mare Preot, și ca în fiecare dimineață în care Domnul face să coboare roua sa peste munți.
Care este înțelesul acestor două evenimente? Și cum le aplicăm apoi la viața adunării? Pentru că în adunare toți sunt preoți, la venirea lor împreună va fi plăcut și dulce numai în măsura în care ungerea lui Dumnezeu va avea câștig de cauză. În poporul lui Dumnezeu fiecare este uns pentru o anumită lucrare. Consacrarea fiecăruia pentru lucrarea încredințată lui de Dumnezeu este garanția bucuriei, plăcerii, dulceții în adunarea frățească. Nu există plăcere și dulceață în adunare fără consacrarea fiecăruia pe deplin în slujirea primită de la Dumnezeu.
Apoi plăcerea și dulceața în adunare depind de binecuvântarea de la Dumnezeu peste lucrarea mâinilor tale. Ogorul tău, pădurea ta, pământul tău nu aduc rod fără roua lui Dumnezeu. În lumea lui Dumnezeu nu se poate fără binecuvântarea lui Dumnezeu. Fără binecuvântarea lui totul e goană după vânt.
Plăcerea și dulceața în adunare trebuie să fie subiect de rugăciune. Fiecare să se consacre total și Dumnezeu să picure roua lui peste peste fiecare ogor al fiecăruia dintre noi. Este o legătură de nedespărțit între rodul muncii tale din timpul săptămânii, consacrarea totală și plăcerea și dulceața din adunare.
David spune că e plăcut și dulce când sunt frații împreună dacă e ca atunci când a fost uns Aron pentru a sluji ca Mare Preot, și ca în fiecare dimineață în care Domnul face să coboare roua sa peste munți.
Care este înțelesul acestor două evenimente? Și cum le aplicăm apoi la viața adunării? Pentru că în adunare toți sunt preoți, la venirea lor împreună va fi plăcut și dulce numai în măsura în care ungerea lui Dumnezeu va avea câștig de cauză. În poporul lui Dumnezeu fiecare este uns pentru o anumită lucrare. Consacrarea fiecăruia pentru lucrarea încredințată lui de Dumnezeu este garanția bucuriei, plăcerii, dulceții în adunarea frățească. Nu există plăcere și dulceață în adunare fără consacrarea fiecăruia pe deplin în slujirea primită de la Dumnezeu.
Apoi plăcerea și dulceața în adunare depind de binecuvântarea de la Dumnezeu peste lucrarea mâinilor tale. Ogorul tău, pădurea ta, pământul tău nu aduc rod fără roua lui Dumnezeu. În lumea lui Dumnezeu nu se poate fără binecuvântarea lui Dumnezeu. Fără binecuvântarea lui totul e goană după vânt.
Plăcerea și dulceața în adunare trebuie să fie subiect de rugăciune. Fiecare să se consacre total și Dumnezeu să picure roua lui peste peste fiecare ogor al fiecăruia dintre noi. Este o legătură de nedespărțit între rodul muncii tale din timpul săptămânii, consacrarea totală și plăcerea și dulceața din adunare.
blog comments powered by Disqus