#bgblur, #feature {background-image: url(../resources/banner8r.jpg); }

Sorin Sabou


Letter to the Romans, Nicomachean Ethics, and more

Iudaismul pe vremea Domnului Isus

Deși erau multe diferențe între evreii din bazinul mediteranean al primului secol ei împărtășeau multe practici și credințe și știau care sunt diferențele dintre ei și neamuri.
Evreii împărtășeau credința că Dumnezeu a creat toate lucrurile și că i-a chemat pe strămoșii lor la un legământ special de încredere și răspundere. Principiile acestuia se află în Torah, unde sunt incluse legile pe care trebuie să le țină evreii. Acest legământ este sumarizat în Șhema și în promisiunea lui Dumnezeu că va da evreilor țara promisă. Miezul credinței ebraice este că Dumnezeu, așa cum s-a descoperit poporului său, este singurul Dumnezeu adevărat și că toți ceilalalți zei sunt falși.

Pe vremea lui Isus iudaismul atrăgea pe mulți din lumea mediteraneană să practice monoteismul etic al evreilor, aceasta ducând la o diversificare între evrei, în special în Palestina romană. Această diversitate a credinței și practicii ebraice a fost accentuată de evreii din diaspora.

Înțelegerea Torei


Ținerea Torei era importantă nu numai din ascultare față de Dumnezeu, ci și pentru promisiunea venirii lui Mesia: dacă evreii trăiesc ascultănd de Torah aceasta va duce la venirea lui Mesia. Cum trebuia să fie aplicată Torah la viața zilnică din veacul întâi? Ea a fost dată lui Moise cu multe veacuri înainte și întâmplările și poruncile din ea nu pot răspunde tuturor circumstanțelor de mai târziu. Când nu cădeau de acord între ei cine hotăra adevăratul înțeles al Torei? Evreii au dat răspunsuri diferite la aceste întrebări. Cât timp a fost Templul acolo era autoritatea finală. Josefus spune așa: „Obiceiul străvechi este să asculți de preotul lui Dumnezeu pe care-l slujim.“ (Ant. 18.11-23) Deși Templul era locul unde se aduceau jertfele și unde era închinarea, mulți nu erau de acord cu felul în care era condus. Deși grupările ebraice erau adesea în conflict, ei împărtășeau credințe și practici cum ar fi tăierea împrejur și ținerea Sabatului, care îi identificau ca poporul legământului. După dărâmarea Templului în anul 70 d.Cr. rabinii au devenit exponenții principali ai Torei și Sinagoga devine centrul comunității ebraice locale care susține închinarea, educația și ospitalitatea.

Evreii din diaspora


După ce Israelul este cucerit de Asiria în anul 722 î.d.Cr. mulți evrei s-au mutat să locuiască peste tot în bazinul mediteranean. Ei s-au așezat de la Babilon la Roma; în aceste locuri predomina modul de viață elenist. Acest fapt putea duce la conflict serios cu Torah, dar pentru unii dintre evrei era un mod de a trăi atractiv. Pentru a supraviețui ca și o comunitate ebraică în diaspora, ei aveau nevoie de organizare, de conducători și de practicare a închinării în zilele de Sabat din sinagogă. Împlinirea Legii includea plata taxelor pentru Templu și pelerinaje regulate la Ierusalim pentru diferite sărbători.

blog comments powered by Disqus